Producătorii de medicamente din România înființează organizația PRIMER

Cei mai importanți producători de medicamente cu facilit...

Prof. dr. Florian Bodog rămâne ministrul Sănătății

Prof. dr. Florian Bodog va rămâne ministrul Sănăt...

DiaEuro 2017 – Campionatul European de Futsal al Persoanelor cu Diabet

Marea finală în lupta pentru titlul DiaEuro 2017, tr...

Eveniment în contextul Zilei Mondiale a Diabetului 2017

Federația Asociațiilor Diabeticilor din România (FA...

Ministerul Sănătății a revizuit cadrul legislativ prin care se asigură pacienților din România necesarul de medicamente

Ministrul Sănătății, prof. dr. Florian Bodog a semnat d...

Realități și perspective ale politicii medicamentului

Realități și
perspective
ale politicii
medicamentului
Share pe Facebook

Sursă foto: arhivă personală Adriana Turea

de Adriana Turea

Politica medicamentului din România este încă la început de drum. De-a lungul timpului au fost încercări de reglementare a domeniului medicamentelor. Însă de fiecare dată au rămas capitole nerezolvate, cum ar fi cel al taxei clawback. Această taxa obligă producătorii să plătească statului un procent din cifra lor de afaceri, egal cu procentul de depăşire a bugetului pentru medicamente al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Cu această taxă nu sunt de acord în special producătorii de medicamente generice. Ei îşi doresc o taxă diferenţiată. De asemenea, politica de preţ din ultimii ani a făcut ca unele medicamente să ajungă atât de ieftine, încât producătorii nu le mai aduc în România şi atunci tratamentele dispar din farmacii şi spitale.

Acest fapt a dus, ca în 2016, fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, să propună unele măsuri care să protejeze pacienţii şi care să fie aplicate începând cu 1 martie 2017. Acestea au constat în introducerea unei ieftiniri în trepte pentru medicamentele ieşite de sub patent: 10% în primul an, 10% în al doilea an şi 15% în al treilea an, după trei ani ajungându-se la o ieftinire de 35%. Pentru restul medicamentelor prescrise cu reţetă, procedura de calculare a preţului a rămas neschimbată, bazându-se pe cel mai mic preţ european dintr-un coş de 12 ţări. O altă măsură se referea la introducerea unei metode diferite de calcul a preţului pentru medicamentele esenţiale din lista stabilită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care sunt compensate 100% în România. Astfel, Vlad Voiculescu spunea că se va preveni dispariţia de pe piaţă a medicamentelor esenţiale, un număr de 56 de medicamente, adică aproximativ 5% din totalul existent în România.

Exportul paralel este o afacere legală în Europa, dar imorală pentru pacienţii români, atrăgea atenţia fostul ministru al Sănătăţii. Vlad Voiculescu spunea că exportul paralel va putea fi limitat prin monitorizarea stocurilor de medicamente gratuite şi compensate. Distribuitorii şi farmaciștii vor fi obligaţi să raporteze zilnic stocurile de medicamente gratuite şi compensate într-un sistem electronic securizat şi dezvoltat de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Dacă stocurile ating un prag critic, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională a Medicamentului vor primi alerte. Totodată a fost lansat site-ul www.medicamentelipsa.ro. Site- ul se adresează personalului medical, pacienților și asociațiilor/fundațiilor, iar termenele pentru rezolvarea problemei semnalate sunt: patru zile pentru evaluarea situaţiei, şapte zile pentru prezentarea măsurilor pe care le iau autorităţile din Sănătate pentru rezolvarea situaţiei şi lunar ar trebui să se facă un sumar al tuturor măsurilor întreprinse pentru rezolvarea notificărilor. Deşi producătorii de medicamente, farmaciștii şi pacienţii s-au împotrivit acestor măsuri spunând că medicamentele vor continua să dispară, Guvernul României a adoptat HG 800/2016. Însă, la scurt timp, Ministerul Sănătăţii a venit cu o altă serie de măsuri ce vizau îmbunătăţirea reglementărilor aprobate. Aspectele pe care Ministerul Sănătăţii le-a avut în vedere se refereau la cotele actuale maximale de adaos, precum şi la cele adoptate prin HG 800/2016, care ar urma să fie aplicate de la 1 aprilie 2017.

Reaşezarea preţurilor la medicamente este un proces complex ce trebuie să ţină cont de mai mulţi factori, printre care cei sociali, economici şi nu în ultimul rând cel bugetar. Nu am calitatea să judec ce metodă este mai bună, însă am înţeles că, pentru ca autorităţile să ia o decizie cât mai echilibrată şi în funcţie de prioritățile pe care şi le stabilesc, ar trebui să avem un sistem de evaluare a tehnologiilor medicale performant sau cât mai apropiat de cel al ţărilor cu experienţă în acest domeniu. Politica medicamentului este stabilită de Ministerul Sănătăţii care este susţinut din punct de vedere tehnic de Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale. Cum ar trebui să arate o politică a medicamentului în România am aflat din interviurile acordate de doamna Ioana Ursu, fost secretar de stat în Ministerul Sănătății, și de președintele Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, domnul Nicolae Fotin.

O politică reală a medicamentului în România înseamnă cel puţin un an de evaluări sistematice la nivel de ţară, urmat de un an de consultări şi elaborări de acte împreună cu toţi actorii farmaceutici. Totodată, pe masa de discuţii a noului Guvern şi Parlament ar trebui să se regăsească problema adaosurilor de la distribuitor şi lipsa plăţii pentru serviciul farmaceutic, precizează fostul secretar de stat în Ministerul Sănătății, Ioana Ursu.

Ce loc ocupă politica medicamentului în cadrul strategiei de sănătate?

Cel dintotdeauna: accesul la tratament trebuie să fie unul cât mai larg, în măsura în care ne permite bugetul, fie că este vorba despre hipertensiune sau cancer.

Care sunt punctele forte ale actualei aşa-zise politici a medicamentului, dar cele slabe?

În primul rând nu existã o politicã per se a medicamentului în România la acest moment. Avem o serie de acte normative care reglementeazã diferite aspecte ce þin de medicament ºi sectorul farmaceutic, dar din pãcate ele nu au fost concepute ca pãrþi dintr-un tot. Acest fapt a dus la multiple tensiuni în practicã, tensiuni care se simt atât la nivel de pacient, de farmacist, de spital, cât ºi de minister.

Dacă ar fi să spun care din aceste acte normative funcţionează mai bine în practică, aş spune că cele privind autorizarea medicamentelor pe piaţă. Şi înfiinţarea unei echipe de HTA (Health Technology Assessment) a fost un pas bun înainte, dar mecanismele de HTA în sine încă mai trebuie cizelate, pentru că avem situaţii paradoxale unde un medicament autorizat în România nu poate să fie rambursat în sistemul de sănătate din motive aproape birocratice şi nu medicale sau economice, cum ar fi normal.

Punctul cel mai slab, însă, din punctul meu de vedere este lipsa negocierilor cost-volum pentru toate medicamentele rambursate din România. Dar asta ar presupune o schimbare întreagă de paradigmă a sistemului.

Ce ar trebui să se facă în România pentru a se putea spune că avem o politică a medicamentului?

Pentru început, o evaluare sistematică a tuturor situaţiilor din practică ce au rezultat din aceste multiple acte normative despre care vorbeam mai sus. S-au produs multe anomalii în piaţă în ultimii 25 de ani din cauza lipsei de coerență între actele normative date, iar acest fapt trebuie evaluat şi evident corectat. Ca expert tehnic pe această zonă, aş zice că e nevoie de cel puţin un an de evaluări sistematice la nivel de ţară, urmat de un an de consultări şi elaborări de acte împreună cu toţi actorii farmaceutici.

Care sunt criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o metodologie de calcul al preţului la medicamente pentru ca pacienţii să aibă acces la medicamente, dar şi toţi actorii care formează sistemul farmaceutic (producători, distribuitori, farmacişti) să fie mulţumiţi?

Criteriul principal este întodeauna acelaşi: asigurarea accesului pentru toţi pacienţii la tratamente costeficiente. Practic, trebuie atins şi menţinut un echilibru între a avea acces la cât mai multe medicamente eficiente, pentru cât mai mulţi pacienţi, într-un buget dat.

Aş mai adăuga doi actori în sistemul farmaceutic menţionat de dvs. – astfel, sistemul farmaceutic nu este format doar din producători, distribuitori şi farmacişti, ci şi din stat şi pacienţi. Nu există un sistem farmaceutic în lume în care toţi actorii să fie mulţumiţi tot timpul, în aceeaşi măsură. În schimb, peste tot există o politică a compromisului între aceşti actori, în sensul bun al cuvântului. Iar acest compromis nu se atinge, din păcate, doar din politica de preţuri maximale.

Metodologia de preţuri maximale defineşte doar un aspect care trebuie negociat între actori. În România, dat fiind situaţia bugetară, s-a ales ca paradigmă pentru preţul de intrare în piaţă, preţul minim din 12 ţări. Pentru medicamentele generice, care au avut mai puţine costuri de cercetare-dezvoltare, preţul de intrare se consideră la 65% din preţul medicamentului inovator. Pentru că în România avem încă un consum anormal de mare al medicamentelor inovatoare în detrimentul genericelor, o politică deja decisă anterior de statul român a fost să se scadă preţul medicamentului inovator ieşit de sub patent. Având în vedere, însă, potenţialul impact pe acces al pacienţilor care încă utilizează aceste inovatoare ieşite de sub patent şi pentru a minimiza posibilitatea unei schimbări bruşte de tratament, acest Guvern a decis că medicamentele ieşite de sub patent trebuie să îşi scadă preţul treptat. Totodată, am recunoscut că este nevoie să tratăm unele medicamente esenţiale, cele care sunt deja foarte ieftine, sau cele care se produc foarte greu, de exemplu produsele din sânge, într-un mod diferit. Cred că în actualele norme metodologice de preţ, mai mult decât în toate de până acum, am recunoscut, ca stat, că trebuie să avem o politică de preţ adaptată diverselor categorii, fără a mai continua atitudinea de „one size fits all”.

Problema adaosurilor de la distribuitor şi lipsa plăţii pentru serviciul farmaceutic rămân pe masa de discuţii a următorului Guvern şi Parlament.

În România, medicamentele compensate şi gratuite sunt susţinute de stat cu o sumă fixă, care nu a mai fost modificată, prin taxa clawback, contractele cost-volum şi cost-volum-rezultat. Credeţi că este cea mai bună variantă? Există o altă soluţie?

Soluţii şi variante există, aşa cum există şi o presiune crescândă pe bugetul de medicamente, nu doar la noi, ci în întreaga lume. Avem o populaţie cu rată accelerată de îmbătrânire, fapt ce va creşte volumul de medicamente consumat, cu implicaţii directe asupra bugetului. Avem şi medicamente noi, din ce în ce mai scumpe, care la rândul lor cresc această presiune. Mecanismele menţionate de dvs. nu cred că vor dispărea, ci probabil vor deveni mult mai sofisticate pentru a încerca să menţină în echilibru prezenţa medicamentelor pe piaţă şi cheltuielile cu medicamentele.

Scăderea preţurilor la medicamente a dus la dispariţia unor medicamente şi, implicit, pacienţii nu au mai avut acces la ele. În afara obligativităţii aplicării ordinului 75 mai sunt şi alte considerente pe care statul le-a luat în calcul pentru luarea acestei decizii de micşorare a preţurilor?

Da, toate aspectele întrebate de dvs. mai sus – din pãcate, ce a devenit foarte clar a fost faptul cã modificarea status quo nu se poate face lucrând doar dintr-o perspectivã a preþurilor. E nevoie de un pachet de mãsuri, acea politicã coerentã de care vorbeam mai deveme. Ca atare, încercarea noastrã de a rezolva tot doar din preþ nu se putea face, iar o modificare considerabilã, în orice direcþie, diferitã de ordinul 75 ducea, într-o parte sau alta, la alte probleme. Cred cã cea mai bunã descriere a situaþiei e termenul de „nod gordian”. Nu cred cã nu se poate rezolva, dar cred cã e nevoie de mai mult de .ase luni pentru a regândi toate actele normative implicate.

Cum se elaborează mecanismele de finanţare a medicamentelor? Care sunt priorităţile pentru elaborarea lor?

În primul rând cu date – date epidemiologice, date de consum, date despre tendinţele de prescriere, date despre tendinţele de complianţă... Din păcate, pentru primele două categorii avem date statistice nesigure, iar pentru celelalte două nu avem aproape nimic măsurat şi evaluat. Apoi avem nevoie de o echipă de oameni tehnici în administraţie care să înţeleagă cum să coroboreze aceste date şi să propună politici de finanţare. Evident, procesul odată ajuns aici, va fi nevoie de o decizie politică asumată ca ţară, pe care din opţiuni o preferăm. Şi aici ar fi nevoie de consultări. E un proces lung, dar necesar, dacă vrem să discutăm realmente despre o reformă a sectorului farmaceutic şi a finanţării acestuia.

Metodologia de calcul a preţului la medicamente, bună sau rea, este singura care „ajută” la dispariţia unor medicamente vitale sau la reintroducerea lor pe piaţa din România?

Nu, clar nu. Vorbeam mai sus de toate celalalte politici care ar trebui atinse, precum şi separarea preţului de rambursare de preţul maximal de intrare, dar şi metodologia de evaluare a medicamentelor în lista de rambursare, impunerea protocoalelor de tratament în mai multe arii pentru a diminua presiunea bugetară şi a asigura spaţiu pentru a plăti pentru mai multe medicamente... Cred că avem multe opţiuni pe care ar trebui să le gândim.

Ministerul Sănătăţii (MS) are, conform legii, atribuţia de a elabora politici, strategii şi programe de acţiune în domeniul sănătăţii populaţiei şi în acord cu Programul de guvernare, de a coordona şi a ţine continuu sub control implementarea acestora la nivel naţional. În timp ce Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) reprezintă autoritatea naţională de competenţă în domeniul medicamentului de uz uman, din 2014 şi în domeniul evaluării tehnologiilor medicale, având misiunea de a contribui la protejarea şi promovarea sănătăţii publice. Acestea sunt precizările preşedintelui ANMDM, Nicolae Fotin extrase din interviul de mai jos:

Practic, ANMDM oferă MS suport tehnic, ANMDM răspunzand solicitărilor privind întocmirea listelor în vederea licitaţiilor naţionale pentru necesarul de medicamente în secţiile din spitale și pentru Programele naţionale (realizarea anexelor la OMS privind medicamentele implicate în programele naţionale de sănătate). În același timp participă la întocmirea trimestrială a CANAMED-ului (catalogul naţional de preţuri), pe baza actualizării Nomenclatorului de medicamente și la propunerea de norme, instrucţiuni şi alte reglementări cu caracter obligatoriu vizând asigurarea calităţii, eficacităţii şi siguranţei medicamentelor de uz uman, care se supun aprobării MS.

De asemenea, conform atribuþiei dobândite în anul 2013, definite ºi implementate prin prevederile OMS 85/07.02.2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor art. 699 alin. (1) ºi (2), respectiv art. 703 alin. (1) ºi (2) din Legea 95/2006 republicatã în august 2015, referitoare la medicamentele utilizate pentru rezolvarea unor nevoi speciale, Agenþia desfã.oarã aceastã activitate, care a devenit din 2015 ºi o cale de soluþionare temporarã a discontinuitãþii în aprovizionarea pieþei farma cu anumite medicamente, fenomen care s-a manifestat acut în a doua parte a anului 2015, ca urmare a unor probleme de fabricaþie ale producãtorilor, dar .i din cauza modificãrii cadrului legislativ, în ceea ce priveºte preþul medicamentelor. Acest aspect a condus la luarea de cãtre unii deþinãtori de APP a deciziei de întrerupere temporarã a comercializãrii sau chiar de renunþare la APP. În 2015 .i 2016 au fost emise 68 .i, respectiv, 72 de autorizaþii pentru nevoi speciale (ANS), din care o parte, pentru câte un pacient, la indicaþia medicului specialist, iar majoritatea, pentru anumite medicamente destinate unor categorii de pacienþi cu diferite patologii, la solicitarea comisiilor consultative/direcþiilor din cadrul Ministerului Sãnãtãþii.

Este de datoria mea să subliniez și faptul că în anul 2015, ANMDM şi-a asumat o nouă atribuţie. Astfel, din luna februarie, Agenţia a gestionat adresa de e-mail lipsamedicament@anm.ro, creată la cererea Ministerului Sănătăţii, iar din septembrie 2016, oferă MS suportul tehnic necesar pentru gestionarea site-ului medicamentelipsa.ro

Consider că este important să adaug că raportul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) pentru anul 2015 analizează iniţiativele instituţiei coordonatoare a reţelei de autorităţi competente din UE pentru a preveni discontinuităţile în furnizarea de medicamente către populaţie, care reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea publică. Nu este mai puţin adevărat faptul că în ultimii 10 ani se manifestă tendinţa ca, la nivel global, discontinuitatea în aprovizionarea cu medicamente să devină o mare problemă, cu o accentuare crescută a acestui fenomen în UE, cu un impact potenţial negativ asupra îngrijirii sănătăţii bolnavilor europeni, din cauze multiple (probleme de fabricaţie, politica de preţuri la medicamente, exportul paralel etc.). ANMDM susţine, în deplin acord cu EMA, că în această situaţie se impune o colaborare eficientă între diferitele părţi interesate şi autorităţile de reglementare, inclusiv o colaborare internaţională combinată cu o planificare îmbunătăţită a afacerii în industria farma şi o bună comunicare între fabricanţi, distribuitori şi autorităţi. Este un punct de vedere pe care ANMDM l-a susţinut în cadrul întâlnirilor de lucru cu reprezentanţii deţinătorilor de APP/fabricanţilor, distribuţiei angro, asociaţiilor de pacienţi.

Care sunt etapele prin care trebuie să treacă un medicament pentru a intra pe piaţă şi pentru a fi accesibil pacienţilor?

În primul rând, trebuie să precizez un lucru pe care mulți pacienti (și nu numai...) nu îl înțeleg: trebuie să existe o solicitare depusă la ANMDM, de aprobare a unei APP în România, practic o scrisoare de intenție însoțită de formularul de plată a taxei. Ulterior, se trimite documentația de autorizare care este evaluată de specialiștii Agenției, în cazul procedurii naționale de autorizare și de specialiștii Agenției în colaborare cu evaluatorii celorlalte state membre UE în care solicitantul dorește să comercializeze medicamentul, în cazul procedurilor europene de autorizare. Dacă medicamentul a primit APP prin procedura centralizată, adică din partea Agenției Europene a Medicamentului (EMA) și deținătorul APP dorește intrarea și pe piața din România, notifică în acest sens ANMDM pentru a fi inclus în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață în România.

Aveți în vedere îmbunătățirea metodei de evaluare a medicamentelor?

La nivelul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA) se revizuieşte cadrul legislativ care descrie obiectivele şi consolidează metodologia EMA de interacţiune a medicamentului de uz uman cu pacienţii şi consumatorii! Cadrul revizuit de lucru se bazează pe stabilirea unei interacţiuni regulate cu reţeaua Europeană a organizaţiilor pacienţilor urmărind să sprijine EMA în accesul la experienţele de „real life” ale maladiilor şi modului în care acestea pot fi tratate, pentru a se obţine informaţii privind utilizarea curentă a medicamentelor. De asemenea, va contribui la o comunicare mai eficientă, ţintită pe sporirea rolului pacienţilor în utilizarea raţională şi în siguranţă a medicamentelor. Un alt scop este să îmbunătăţească pe cât posibil nivelul de înţelegere al pacienţilor şi organizaţiilor lor în ceea ce priveşte rolul Reţelei Europene a Autorităţilor de Reglementare şi Control (subliniez că ANMDM este parte a acestei reţele!) Sunt obiective pe care şi ANMDM şi le-a însuşit şi a căror realizare va fi urmărită în viitor.

Pacienţii cronici au reclamat în repetate rânduri că în Uniunea Europeană au fost aprobate 62 de medicamente noi, din domeniul oncologiei şi hematologiei, iar, dintre acestea, în România au fost aprobate doar 7 medicamente. Există posibilitatea autorizării mai multor medicamente inovatoare?

În ciuda tuturor acestor modificări pe care le-am enumerat anterior, cu implicaţii directe asupra îmbunătăţirii accesului pacienţilor la medicamente, inclusiv la medicamente noi, rezultatele obţinute nu sunt, în continuare, pe măsură aşteptărilor bolnavilor. Cauzele sunt multiple şi eliminarea lor nu e de competenţa ANMDM .

Nu am verificat corectitudinea datelor enunţate de pacienţii cronici (62 versus 7), dar trebuie să reamintim faptul că legislaţia în vigoare prevede că includerea medicamentelelor în Lista de compensate şi gratuite să se realizeze în funcţie de punctajul obţinut la evaluarea documentaţiei depuse la ANMDM, în baza criteriilor aprobate prin OMS 861/2014 cu modificările şi completările ulterioare.

Nu trebuie şi nici nu poate fi negat, însă, faptul că pe unele direcţii s-au făcut paşi importanţi în ultimii doi ani. Mă refer, desigur, la faptul că în sfârşit, după mulţi ani în care Lista medicamentelor compensate şi gratuite a stagnat, din 2014, procesul de evaluare a tehnologiilor medicale a devenit un proces continuu, iar HG 720/2008, un document viu. Medicamente care se adresează multor arii terapeutice au intrat în Listă şi pacienţii pot beneficia de ele.

Din punctul dumneavoastră de vedere ce ar trebui să se schimbe, în cadrul Agenţiei Medicamentului, pentru a se uşura accesul pacienţilor la medicamente noi?

Dacă vorbiţi de accesul la medicamente noi, vă referiţi, desigur, la includerea acestora în Lista de medicamente compensate şi gratuite, anexă la HG 720/2008. O primă condiţie obligatorie este ca medicamentele respective să aibă APP în România, iar indicaţia terapeutică pentru care se aprobă rambursarea în cadrul sistemului naţional de asigurări de sănătate, să fie inclusă în Rezumatul Caracteristicilor Produsului/prospectul medicamentului respectiv.

Propunerea de îmbunătăţire în continuare a criteriilor de evaluare în vederea acordării unui punctaj pe baza căruia să se decidă includerea/neincluderea în Lista de compensate şi gratuite este un proiect în lucru deocamdată. Proiectul vizează stabilirea unor criterii generale de desfăşurare a unor studii „real-life” pentru medicamente noi, pentru care autorităţile de prestigiu în domeniul evaluării tehnologiilor medicale, din Franţa (HAS), Germania (IQWIG) și din Anglia (NICE) nu şi-au formulat încă raportul. Criteriile nou elaborate ar putea constitui o modalitate complementară de evaluare a beneficiilor aduse de tratamentul cu medicamentele respective şi a impactului bugetar.

A uşura, însă, accesul pacienţilor la medicamente noi nu presupune, aşa cum aţi formulat: schimbări în cadrul Agenţiei. Procesul este mult mai complex şi se referă la aspecte care depăşesc limita de competenţă a ANMDM, care este o instituţie publică finanţată integral de la bugetul de stat şi aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii.

Woerwag pharma

ANALIZE

linie_analize

Reforma sistemului de sănătate românesc, între lipsa unei viziuni și lipsa finanțării

Reforma sistemului
de sănătate românesc,
între lipsa unei viziuni
și lipsa finanțării

De cele mai multe ori, problemele cu care se confruntă sistemul de sănătate din România sunt puse, la unison, pe seama finanț...

Anatomia patologică, punct de pornire în tratamentul oncologic

Anatomia patologică, punct de pornire în tratamentul oncologic

Eforturile terapeutice împotriva cancerului pot fi comparate cu un teatru de război, în care cei care luptă în linia întâi su...



RECOMANDĂRILE REDACŢIEI

linie_interviuri

RO HEALTH REVIEW: Strategies, Economics & More

RO HEALTH REVIEW: Strategies, Economics & More

Strategii în sănătate, probleme de economie și management sanitar, strategii de resurse umane în domeniul medical, tratate de c...

Accesul pacienţilor la medicamente - între deziderat şi realitate

Accesul pacienţilor la medicamente - între deziderat şi realitate

Anul acesta a venit cu schimbări la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), modificări ce ar putea uşura sau...

Boala secolului trecut

Boala secolului trecut

Nu s-a scurs, încă, un sfert din acest secol și sunt mari șanse ca d...

Abonați-vă la newsletterul nostru pentru a primi ultimile noutăți despre revistă.

 
Hipertensiune-arteriala.ro banner SPG

România medicală de dincolo de ecrane

România medicală
de dincolo de ecrane

Există o Românie medicală dincolo de ecranul televizorului, al monit...