Guineea Ecuatorială și Tanzania sunt în alertă după depistarea unor focare cu virusul Marburg, la fel de mortal ca și Ebola, informează autoritățile americane.
Din cele opt persoane care au contactat Marburg până în data de 6 aprilie, cinci au murit, potrivit Centrului american pentru Controlul Bolilor(CDC), care a emis o alertă de sănătate prin care sunt avertizați medicii din SUA, chiar dacă riscul răspândirii este estimat ca fiind scăzut.
Virusul Marburg nu se răspândește prin prin aer dar, în prezent, nu există niciun vaccin sau tratament aprobat pentru MVD.
În absența unui diagnostic precoce și a unei îngrijiri adecvate, acesta are o rată ridicată a mortalității de la 23% la 90% dar cu terapie intensivă de susținere precoce, ratele mortalității pot fi ceva mai mici.
Nu există dovezi că aceste două focare sunt legate epidemiologic
O febră hemoragică virală rară dar fatală îngrijorează comunitatea oamenilor de știință care susțin că aceasta este cauzată de două virusuri zoonotice, Marburg și Ravn, strâns legate de virusurile Ebola din familia Filoviridae .
În februarie și martie, două focare distincte de virus Marburg au fost raportate în Guineea Ecuatorială și Tanzania, ambele marcând prima dată când acesta a fost identificat în zonele amintite deși virusul a fost menționat anterior în țările vecine.
Informațiile disponibile sugerează că aceste focare ar fi putut avea originea separat în fiecare țară.
Focarele depistate au fost mici, potrivit statisticilor oficiale, dar, cu toatea acestea, Marburg este unul dintre cei mai letali viruși, alături de Ebola, care aparține, de asemenea, familiei de boli filovirus: cele două boli înrudite au rate de mortalitate de până la 90%.
Simptomele infectării cu virusul Marburg
O persoană cu MVD (tr. Marburg Virus Desease) nu este contagioasă până când apar simptomele care pot include febră, dureri de cap, dureri musculare și articulare, oboseală, pierderea poftei de mâncare, simptome gastrointestinale sau sângerări inexplicabile.
MVD se poate lua prin contactul direct(prin pielea ruptă sau membranele mucoase) cu sângele sau alte fluide corporale ale oamenilor și animalelor purtători(urină, salivă, transpirație, fecale, vărsături, lapte matern, lichid amniotic sau spermă) ale unei persoane care infectate sau care a murit din cauza virusului; de asemenea se mai transmie prin folosirea de ace sau alte forme contaminate cu Marburg.
Secvențierea genetică virală din Tanzania este în proces; aceste rezultate, împreună cu datele de secvență disponibile din Guineea Ecuatorială, vor informa în continuare dacă focarele au apărut separat prin evenimente distincte de propagare de la animal la om.
Situația din Guineea Ecuatorială îngrijorează
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a emis o alertă pe 25 februarie, după ce la începutul lunii ianuarie au fost raportate mai multe decese suspecte asociate virusului Marburg în două sate din nordul țării.
Aici au fost confirmate 15 cazuri, potrivit unui raport al Ministerului Sănătății din această țară, 11 dintre acești pacienți murind rapid, la doar câteva zile de la apariția simptomelor bolii – vărsături, diaree, greață și febră mare.
OMS este îngrijorată însă de faptul că bilanțul oficial subestimează numărul real de victime ale bolii întrucât cazurile provin din regiuni destul de îndepărtate unele de altele, ceea ce sugerează că „este posibil să existe o răspândire comunitară nedetectată a virusului în țară”, a precizat CDC.
Epidemia de Ebola din 2014-2016, din Africa de Vest, a ucis peste 11.000 persoane
„Aceasta este o problemă – acest focar fără precedent al virusului Marburg în două țări diferite”, a declarat Paul Hunter, epidemiolog la Universitatea din East Anglia.
„S-a înregistrat o accelerare a numărului de focare de virus Marburg în ultimii ani”, a adăugat Cesar Munoz-Fontela, specialist în boli infecțioase tropicale la Institutul Bernhard Nocht pentru medicină tropicală din Hamburg.
Marburg este mult mai periculos decât Ebola deoarece nu există „niciun vaccin sau tratament post-expunere”, a subliniat specialistul adăugând că „fără epidemia de Ebola din 2014 din Africa de Vest, nu am fi avut un vaccin împotriva sa”, referindu-se la vaccinul Everbo creat în 2015.
Originea denumirii virusului Marburg
Prima dată a fost depistat la om în 1967, în orașul german Marburg. Ulterior, a izbucnit de mai multe ori în Africa, la sfârșitul anilor 1970 dar, până recent, nu a existat niciodată mai mult de o epidemie la trei sau patru ani.
Liliacul fructifer egiptean este gazda naturală a virusului și îl transmite la oameni fie direct, fie prin intermediul unei gazde intermediare precum maimuțele.
