Un studiu realizat pe peste 100 de copii în vârstă de 19 luni arată că altruismul apare mult mai devreme decât se credea anterior.
Imaginați-că un copil de 19 luni, care primește un snack delicios, însă, în loc să îl mănânce, i-l dă unui adult care pare să îl vrea, scrie CNN. Acum imaginați-vă zeci de copii diferiți, de aceeași vârstă, făcând același lucru. Exact asta s-a întâmplat cu cei 100 de copii incluși în studiul publicat săptămâna aceasta, care și-a propus să stabilească vârsta la care apare altruismul la oameni.
Copii ”s-au uitat lung la fruct, apoi l-au cedat”, a spus Andrew Meltzoff, director al Institute for Learning & Brain Sciences din cadrul University of Washington, autor al studiului. ”Credem că aceasta arată un fel de ajutor altruist în varianta bebelușilor”, a adăugat el.
Meltzoff și echipa sa au ales vârsta de 19 luni pentru că atunci mulți copii încep să aibă crize de nervi, în special când li se spune ”nu”, potrivit American Academy of Pediatricians (PDF). De asemenea, aceasta este vârsta la care copiii sunt predispuși la a lovi, mușca sau zgâria alte persoane atunci când li se refuză ceva – parte a dezvoltării normale, în care experimentează cu diferite comportamente.
Când începe altruismul?
Împărțirea mâncării între primate, precum cimpanzeii, este rară, arată studiile. Chiar și atunci când se întâmplă, are loc între rude apropiate sau atunci când animalele cred că va fi în beneficiul lor prin întărirea relațiilor cu alți cimpanzei din afara cercului lor apropiat. Cu toate acestea, oamenii răspund adesea când află de alți oameni flămânzi, fie prin bănci de alimente sau organizații caritabile, fie împărțindu-și gustările sau prânzul.
”Noi, adulții, ajutăm atunci când vedem pe cineva care nevoie și facem acest lucru chiar și când presupune un cost pentru noi. Deci am testat rădăcinile cestui aspect la copii mici”, a explicat principalul autor al studiului, Rodolfo Cortes Barragan, cercetător la Institute for Learning & Brain Sciences.
Folosind fructe preferate de copiii mici, precum afine, banane și struguri, studiul a testat dacă și în ce condiții copiii mici ar oferi spontan, fără să li se ceară, din mâncarea lor unui necunoscut.
Stând în fața unui adult, fiecărui copil i-a fost arătat o bucată de fruct, care apoi a fost aruncată ușor pe o tavă așezată pe jos, acolo unde copilul ajungea la ea, dar adultul nu. În cazul copiilor din grupul de control, adultul nu făcea nimic și nu arăta nicio emoție.
În cazul copiilor din grupul testat, adultul părea că aruncă fructul din greșeală apoi încerca, fără succes, să ajungă la el.
Mai mult de jumătate dintre copiii din grupul testat, aparent impulsionați de faptul că adultul își dorea fructul, l-au luat și i l-au oferit. Numai 4% dintre copiii din grupul de control au făcut același lucru.
Copiii au oferit chiar și când le era foame
Un al doilea experiment a fost pus la punct cu un grup diferit de copii în vârstă de 19 luni. În acest caz, copiii au fost testați când era ora mesei sau a gustării pentru ei, adică atunci când, de obicei, le era foame.
Potrivit cercetătorilor, acest lucru creștea miza și influența motivația pentru copii. Iar în cazul copiilor din grupul de control exact așa a foast. Însă 37% dintre copiii din grupul de test, care au crezut că adultului îi este foame, au luat fructul și i l-au oferit.
Pe de altă parte, psihologul Mark Strauss, director al Infant and Toddler Development Center din cadrul University of Pittsburgh, ”nu știm dacă diferențele comportamentale dintre cele două grupuri de copii au legătură cu mâncarea. Ar putea fi vorba de faptul că micuții au recunoscut așa-numita stare de cerșit a adultului și au vrut să ajute”.
Copiii nu au părut să fie mai dispuși să renunțe la fruct dacă au mai făcut asta. Însă se pare că a contat dacă un copil avea frați sau surori sau dacă provenea dintr-o societate care pune accent pe interdependență.
