ANALIZĂ Vaccinul care ar putea salva viața ”eroilor în alb” și de ce este nevoie de el

Profesioniștii din sistemul medical sunt cea mai valoroasă resursă pentru a combate pandemia de coronavirus. De asemenea, sunt una dintre cele mai vulnerabile categorii. Este mesajul unei analize scrise de Annie Sparrow, medic pediatru și asistent universitar de sănătate publică la Icahn School of Medicine din New York și publicate în revista Foreign Policy. Ea face un apel pentru continuarea și extinderea studiilor privind eficiența vaccinului BCG în lupta împotriva COVID-19, ca posibilă măsură de protecție a cadrelor medicale și astfel a sistemelor de sănătate în ansamblul lor.

În timpul epidemiei de SARS, din 2003, 20% dintre cei infectați în lume (1.701) au fost angajați din sistemul medical. Tindem să ne concentrăm pe vârstă ca factor de risc pentru COVID-19, dar cel mai mare risc ar putea fi profesia medicală, indiferent de vârstă, notează autorul articolului.

Consecințele se extind dincolo de persoanele infectate. Orice angajat din domeniul medical care se îmbolnăvește sau moare de COVID-19 reduce capacitatea sistemului medical de a avea grijă de noi toți. Cu toate acestea, sunt pași importanți pe care autoritățile din toată lumea ar putea să îi facă în față în prezent pentru a proteja mai bine angajații din sectorul sanitar și nu îi fac.

Ca pediatru specializat în Anestezie și Terapie Intensivă și specialist în sănătate publică, am lucrat în multe dintre cele mai grave focare de epidemie din lume, o parte dintre ele în zone de război. La fel ca în cazul multora dintre colegii mei din lume, aceasta nu este prima mea pandemie. Însă, pentru prima dată, sunt disperată. De ce? Chiar și în cele mai bune circumstanțe, angajații din sistemul medical sunt în pericol. În orice Unitate de Primiri Urgențe este de la sine înțeles că trebuie să ne apropiem de pacienții noștri pentru a-i salva – de exemplu pentru resuscitare sau intubare. Când timpul este inamicul nostru, nu ne lăsăm pacientul să moară pentru că nu avem mască adecvată.  Ne asumăm riscul.

Iar acum nu suntem în cele mai bune circumstanțe.

Acum, angajații din sistemul medical sunt în pericol din mai multe motive. Personalul medical este expus la mai multe particule virale decât populația generală. Aceasta înseamnă că, pe de o parte, sunt mai predispuși să fie infectați, iar pe de alta sunt mai predispuși să dezvolte forme mai grave – probabil acesta este motivul pentru care atât de mulți medici chinezi relativ tineri au murit.

Echipamentele de protecție nu ajung, iar valul de pacienți crește. Mai mult, combinația de stres și program prelungit face sistemul imun al angajaților din sănătate mai vulnerabil decât normal. Această combinație transformă multe spitale în focare de transmitere – ”pompe” de coronavirus.

 

De la începutul acestei pandemii, multe cadre medicale de primă linie au plătit prețul suprem

 

Medicii din Wuhan care au dat pentru prima dată alarma nu doar că au fost reduși la tăcere de autoritățile chineze, dar mai mulți dintre ei au murit din cauza virusului.

Agentul patogen nu face discriminări între specialiști. Printre primele decese s-a numărat Li Wenliang, un tânăr oftalmolog – o profesie care nu este considerată, în mod normal, la risc.

Colega sa, Mei Zhongming, care a murit în luna următoare, a fost de asemenea oftalmolog. Al treilea deces a fost al unui chirurg endocrinolog. Al patrulea un neurochirurg, director de spital.

În Marea Britanie, doi ORL-iști sunt în stare critică.

Nu avem cifre exacte despre numărul de angajați din sănătate infectați sau decedați la nivel mondial. China nu le-a dat niciodată publicității pe ale sale – așa cum nu a dat publicității un bilanț real al persoanelor care au murit de COVID-19 (cei care au murit înainte să fie testați nu au fost incluși în bilanț).

Timp de șase săptămâni, Beijingul a insistat că numai 13 medici au fost infectați, făcându-ne pe toți să considerăm că propagarea în spitale nu este o problemă și poate fi prevenită cu ușurință folosind măști și mănuși standard.

Brusc, pe 14 februarie, numărul anunțat a urcat fulminant la 1.716 – mai mult decât toți medicii infectați pe toată perioada epidemiei de SARS.

Pe 20 februarie, misiunea Organizației Mondiale a Sănătății din China a anunțat 2.055 de cazuri confirmare în laborator de COVID-19 în rândul angajaților din sectorul sanitar. Pe 3 martie, China a estimat numărul acestora la 3.200.

La polul opus, Italia a anunțat constant rate mari de infectare în rândul medicilor – circa 8,5% din totalul infecțiilor sau 20% din angajații din sistemul sanitar din Peninsulă.

În Spania, peste 4.000 de angajați din sistemul sanitar au fost infectați până marți.

Și vorbim de țări bine pregătite. În zone mai puțin dezvoltate ale lumii, sisteme de sănătate slabe și măsuri inadecvate de control al infecțiilor înseamnă că angajații sunt expuși la un risc exponențial mai mare.

Atunci când nu sunt medici care să intubeze, asistente medicale care să ofere îngrijiri rata de decese va urca vertiginos. Și nu numai din cauza COVID-19. Niciunul dintre factorii de deces obișnuiți – afecțiuni cardiace, cancer, accidente rutiere – nu va lua o pauză pe perioada pandemiei.

Cu toții știm că folosirea echipamentelor de protecție și respectarea protocoalelor de către personalul medical sunt aspecte esențiale. Însă, uneori, chiar și când angajații din sănătate sunt complet echipați, virusurile tot pot găsi o cale să îi infecteze.

Uneori, nici instituțiile nu își îndeplinesc datoria de a-și proteja angajații. Când două asistente medicale din Dallas au fost infectate cu Ebola, în 2014, CDC (autoritatea americană pentru controlul bolilor transmisibile – n.r.) a conchis că nu a fost respectat protocolul – însă asistentele au declarat că nu a fost stabilit niciun protocol.

Când o asistentă din California care îngrijea un pacient infectat cu noul coronavirus a dezvoltat simptome și a cerut să i se facă un test, CDC a refuzat spunând că, dacă a urmat protocolului, nu avea cum să se infecteze. CDC și-a schimbat ulterior protocoalele, dar nu i-a prezentat scuze asistentei.

Oricum ar fi, în prezent nu există în lume suficiente măști N95 (eficiente împotriva virusului), halate speciale, costume de protecție și viziere. Ținând cont de incertitudine, de risc, de teama care înconjoară această boală, este greu să ai încrederea necesară pentru a îngriji bine pacienții. Iar pentru cei care au copii și familii este și mai greu.

Din motive pragmatice și umanitare, apărarea angajaților din sistemul medical ar trebui să fie prioritatea în lupta împotriva noul coronavirus SARS-COV-2.

Mai multe paturi, mai multe spitale și lanțuri perfecte de distribuție ar fi redundante, dacă nu mai sunt cadre medicale disponibile sau dispuse să își asume riscuri considerabile în lupta împotriva bolii.

 

Vaccin BCG, în curs de testare

 

Însă sunt unele lucruri care ar putea fi făcute pentru a apăra mai bine angajații din sistemul medical. Un vaccin împotriva COVID-19 este departe, dar unele medicamente sau vaccinuri ar putea oferi o protecție, scrie autorul.

Aceasta nu înseamnă adoptarea unor leacuri miraculoase pe care panica din jurul pandemiei tinde să le promoveze. Protocoalele de cercetare nu înseamnă zvonuri, anecdote și tweet-uri prezidențiale.

Însă o zonă care merită explorată este folosirea de vaccinuri pentru a crește răspunsul imun, potrivit lui Annie Sparrow. Un astfel de vaccin este BCG, folosit de mult timp în lupta împotriva tuberculozei.

Mai multe studii, desfășurate în alte contexte, arată că BCG stimulează sistemul imun să răspundă mai bine la diferite tipuri de infecții, nu numai TB. Două studii pe adulți (unul pe pacienți cu vârste cuprinse între 60 și 75 de ani) au arătat că BCG reduce infecțiile respiratorii cu 70% – 80%.

Alte două studii au arătat că există un risc cu 15%-40% mai mic de infecții respiratorii la copiii vaccinați. Un altul a arătat că, atunci când este administrat nou-născuților din țări care se confruntă cu probleme grave în domeniul sănătății și atunci când este combinat cu o anumită schemă de imunizare, BCG reduce decesele din toate cauzele cu aproape o treime. Însă există studii care sugerează că efectul de protecție durează numai până la administrarea unui vaccin inactivat (de exemplu vaccinul gripal).

Ținând cont de aceste studii promițătoare, o analiză sistematică cerută de Organizația Mondială a Sănătății și publicat în 2016 a conchis că vaccinul BCG are efecte benefice extinse și a recomandat studii suplimentare.

Un astfel de studiu a început deja în Olanda. Un altul, mai amplu, pe 4.000 de angajați din sistemul medical, urmează să înceapă săptămâna viitoare în Australia. Altele sunt luate în considerare în Grecia, Marea Britanie, Germania, Danemarca și Statele Unite.

Această protecție nu ar fi perfectă – vaccinarea BCG nu este același lucru cu un vaccin țintit anti-COVID-19 – însă este probabil să reducă semnificativ gravitatea bolii și ratele de deces în rândul celor cărora li se administrează.

Chiar dacă vaccinurile BCG le-ar fi administrate numai angajaților din sănătate, am putea reduce substanțial riscurile cu care se confruntă aceștia și scădea riscul ca spitalele și sistemele de sănătate să se prăbușească.

Iar dacă se va dovedi eficient, ar putea fi administrat destul de rapid și altor grupe vulnerabile, de exemplu bătrânii.

Ar putea fi extrem de util în țări care au sisteme de sănătate slabe și care ar fi depășite de o propagare rapidă a COVID-19.

Mai mult, vaccinul este ieftin, sigur și, cel mai important, disponibil imediat pentru testare. Angajații din sănătate trebuie să fie o prioritate, dar, după ce producția vaccinului va fi crescută, ar putea fi disponibil pe scară mai largă.

Trebuie notat, însă, că vaccinul BCG nu se poate administra la persoane infectate cu Mycobacterium tuberculosis sau la persoane care au trecut prin tuberculoză. Pentru a putea fi administrat trebuie ca intradermoreacția la tuberculină sau quantiferon TB să fie negative.

Vaccin derivat din BCG, testat pentru reducerea severității simptomelor COVID-19

 

Oamenii de știință analizează în prezent dacă vaccinul VPM1002, derivate din BCG, este eficient și în cazul infecției cu SARS-COV-2, a anunțat într-un comunicat Institutul Max Planck din Germania, care a pus la punct noul vaccin.

Studiul pe scară largă va fi efectuat în mai multe spitale din Germania și va include persoane în vârstă și personal medical. Ambele categorii sunt la risc în cazul infectării cu SARS-COV-2. Astfel, VPM1002 ar putea oferi o soluție până când un vaccin țintit pentru noul coronavirus va fi disponibil.

Studii făcute anterior pe șoareci au arătat că vaccinul BCG poate apăra nu numai în cazul tuberculozei, ci și al altor infecții virale la nivelul tractului respirator. Astfel, șoarecii care sunt infectați cu virusuri gripale A au o concentrație mai mică de virus în sânge, dacă au fost vaccinați BCG. De asemenea, animalele au prezentat o afectare mai mică a plămânilor.

Potrivit altor studii, vaccinarea BCG a crescut și rezistența animalelor la alte virusuri (de exemplu virusul herpetic). Aparent, vaccinarea BCG activează, de asemenea, sistemul imun împotriva unei infecții virale. Astfel, vaccinul reduce riscul de progresie severă a bolii, scăzând rata de mortalitate.

Profilul de siguranță al VPM 1002 și eficiența sa sporită dau speranțe că noul vaccin ar putea reduce simptomele unei infecții cu SARS-COV-2 mai bine decât vaccinul BCG.

”Mai mult, VPM 1002 poate fi fabricat utilizând metode de ultimă generație, ceea ce ar putea face milioane de doze disponibile într-un timp foarte scurt”, a declarat Adar C. Poonawalla, director executiv al Serum Institute of India, citat în comunicat.

 

 

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.