Anul Asistentului Medical și al Moașei: Președintele OAMGMAMR – filiala București vorbește despre provocările cu care se confruntă cele două profesii

 

Doina Carmen Mazilu, președintele Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România – filiala București, a explicat într-un interviu pentru RoHealthReview.ro ce înseamnă decizia OMS de a declara 2020 Anul Asistentului Medical și al Moașei și a vorbit despre provocările cu care se confruntă aceste profesii în România.

Vă prezentăm mai jos interviul:

Întrebare: Anul 2020 a fost declarat de OMS Anul Asistentului Medical și al Moașei. Ce înseamnă aceasta?

Doina Carmen Mazilu: Organizația Mondială a Sănătății a propus (…) anul 2020 ca An al Asistentului Medical și al Moașei, pentru că sunt două profesii foarte importante. Ei au considerat că rolul asistenților medicali și al moașelor este foarte important în tot sistemul de sănătate, la nivelul întregii lumi, și că acești profesioniști pot face diferența în calitatea îngrijirii, în asigurarea nevoilor de sănătate, în educație pentru sănătate, în vaccinare și au recunoscut chiar și situațiile în care asistentul medical și moașa sunt chiar, poate, unicul furnizor de îngrijiri de sănătate din comunitatea respectivă. Și ținând cont că se împlinesc și 200 de ani de la nașterea lui Florence Nightingale, atunci și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), dar și International Council of Nurses (ICN)au promulgat acest an ca fiind Anul Asistentului Medical și al Moașei.

Noi ne-am bucurat foarte tare și sperăm din tot sufletul că participând la acest eveniment sau arătând oamenilor din România acest parcurs al profesiilor de asistent medical și de moașă, atunci poate vom crește chiar rolul acestor profesioniști în sistemul nostru de Sănătate.

Întrebare: Care sunt provocările cu care se confruntă asistenții medicali și moașele în România actuală?

Doina Carmen Mazilu: În primul rând cred că cu recunoașterea rolului lor în echipă. Am încercat tot anul acesta să lucrăm pe implementarea Planului de Îngrijiri și a Dosarului de Îngrijiri. Este foarte greu, pentru că, până să înțeleagă toată lumea despre ce este vorba – toată lumea mă refer la colegii noștri – avem foarte mare nevoie de sprijin din partea managementului de spital, managementului de instituție medicală în general, pentru că fără suportul general nu se pot implementa aceste materiale. Ori tot ce facem noi este un efort de a avea o comunicare directă cu pacientul. Pacientul să se simtă în siguranță, pacientul să aibă o continuă îngrijire pe tot parcursul spitalizării și după spitalizare. Și atunci, o evaluare mai corectă a stării de sănătate a pacientului, o evaluare a durerii, o evaluare a stării de nutriție a pacientului – este o situație foarte holisită. Iar asistenții medicali și moașele trebuie să înțeleagă că acesta este rolul lor, să nu refuze din start să înțeleagă despre ce este vorba și chiar să participe. Eu îi spun acestui Plan de Îngrijire pașaport profesional. O dată ce tu acolo îți pui semnătura, îți pui parafa, ești și apărat, dar ești și foarte responsabil pentru toate activitățile pe care le-ai desfășurat și oricine poater să evalueze care este rolul tău, ce ai făcut tu pentru pacientul respectiv. Și atunci îi încurajăm pe colegii noștri să fie mult mai participativi la aceste activități. Totul se învață. Nu am inventat acum acest Plan de Îngrijire și nici Dosarul de Îngrijire nu este inventat acum. El se utilizează la nivelul întregii lumi. Învățăm și în școală despre el. A fost o prăpastie în folosirea lui după ce terminăm școala. Acum, cumva, cred că acoperim această prăpastie și ajungem la ceea ce se vrea, adică calitate în îngrijirile de sănătate, educație pentru sănătate, continuitatea îngrijirilor, accesibilitate la îngrijiri. Iată câteva obiective pe care și cei de la OMS, și cei de la ICN le au atunci când au organizat la nivel internațional acest An al Asistentului Medical și al Moașei.

Întrebare: Credeți că este vorba despre provocări specifice României sau pot fi plasate într-un context european mai larg?

Doina Carmen Mazilu:

Putem să le plasăm într-un context european larg. Provocările țin de zona umană și de zona de management, de conducere, de înțelegere. Nu atât financiar, pentru că nu financiar ar fi problema atât de mare pentru aceste lucruri.

Întrebare: Considerați că există în momentul de față, în România, un deficit de asistenți medicali și de moașe?

Doina Carmen Mazilu: Nu aș spune că e un deficit (…) pentru că sunt foarte multe școli postliceale, sunt foarte mulți absolvenți, au fost foarte multe concursuri de ocupare de post în toate spitalele din București și din țară și bănuiesc că foarte mulți au fost și angajați. Cred că ar trebui cumva o analiză mult mai clară la nivel de Minister al Sănătății, mă gândesc, undeva und ear trebui să se facă pe zona de Resursă Umană, o previzionare: de necesitate, pentru cei care vor ieși la pensie în perioada următoare. Pentru ca aceste să fie reglate din timp. Dacă nu se potrivește un normative de personal, să zicem, pe un anumit tip de secție el poate ar trebui să fie, să zicem, mult mai ușor de modificat. Poate în unele secții nu este nevoie de întreg normativul pe care îl avem acum în practică, poate în altele este nevoie de mai mult personal.

O altă problemă pe care o avem este specializarea pentru asistenții medicali, specializare care a început de cel puțin patru ani de zile, odată cu acoperirea zonelor  în care s-a observant un deficit de personal și se vede că odată ce se previzionează sau se iau măsuri pentru rezolvarea situației se poate. Au fost foarte multe cursuri, la nivelul întregii țări, pentru partea de specializare în profesii deficitare: acelea de nutriție, de balneofizioterapie, de radiologie, de igienă, de laborator. Tot așa, treptat, s-a ajuns și la idea – și chiar avem un ordin de ministru – pentru specializarea asistenților medicali în terapie intensivă, dietetică, în alte zone de imagistică. Sunt foarte multe cursuri organizate de Școala Națională de Management la care deja asistenții medicali au accesat și sper din tot sufletul să o facă din ce în ce mai mult.

Întrebare: Cum considerați că se poate atrage mai multă forță de muncă, mai mulți profesioniști către acest sector?

Doina Carmen Mazilu: În primul rând crescând rolul lor și arătând care este rolul lor în echipă. Oamenii știu despre profesia noastră că este o profesie frumoasă, curate, destul de bine plătită și cumva vine din folclor că, dacă cineva voia pentru fiica familiei o carieră mai repede de accesat – adică medic era foarte greu: șase ani de facultate, rezidențiat și așa mai departe – pe când aici, la noi, după trei ani sau după patru ani de școală puteai fi asistent medical și puteai crește în carieră. Și toată lumea spunea ce frumos e să fii asistent medical. Eu le spun tuturor elevilor și studenților mei că este o profesie foarte grea și nu se deloc curate. Este foarte greu, pentru că relaționezi cu oameni, trebuie să știi foarte multe lucruri și să ai multe calități ca să fii asistent medical: trebuie să nu uiți de empatie, de compasiune, de comunicarea interpersonală și comunicarea terapeutică. Sunt foarte multe aspecte care, cel puțin pentru mine, sunt foarte importante. Adică eu văd un asistent medical așa, probabil, într-un mod idealist în felul ăsta. Adică un complex de cunoștințe, atitudini și aptitudini și multe componente personale puse acolo ca să putem să fim asistenți medicali.

Cum putem să îi atragem? Problema pe care o avem nu o avem pe asistentul generalist, o avem pe moașă. Și ne propunem de anul viitor să facem tot felul de evenimente, mergând în școli, în licee, pentru că trebuie să prezentăm această profesie. Am fost foarte necăjiți când anul acesta, la nivelul Universității de Medicină și Farmacie nu s-a putut crea o grupă măcar pentru această profesie și că anul acesta nu am avut moașe la facultate. Moașele se pregătesc numai prin cei patru ani de facultate, numai prin studii universitare. Și atunci ne-am propus ca de la anul să mergem spre licee sau școli astfel încât să facem o promovare mai bună a profesiei. Se dorește naștere natural, se dorește foarte mult scăderea numărului de cezariene, dar să știți că fără moașe lucrurile acestea nu o să se poată face.

 

 

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.