Asemănările dintre răspândirea Ebola în Africa și a rujeolei în România

Răspândirea Ebola în Republica Democratică Congo și în Uganda are la bază factori sociali, la fel ca și răspândirea rujeolei în România, Statele Unite sau Ucraina, are la bază factori sociali și arată limitările progreselor științifice în fața lipsei de încredere a societății, spun experți în sănătate publică.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a decis să nu declare stare globală de urgență privind răspândirea Ebola în Republica Democratică Congo. Potrivit OMS, Ebola reprezintă o urgență în regiune, dar nu este o amenințare la nivel global. Organizația a criticat țările pentru că au alocat mai puțin de jumătate din fondurile necesare pentru a combate boala, relatează BBC News.

Epidemia – a doua cea mai mare din istorie – a ucis peste 1.400 de oameni.

 

Răspândirea Ebola arată cum știința are nevoie de societăți pentru a avea succes

 

Persistența epidemiei de Ebola în Congo și răspândirea sa în Uganda, în ultimele zile, arată cum chestiunile sociale sunt la fel de importante ca și progresele tehnologice pentru controlarea răspândirii bolilor, au explicat specialiști în sănătate publică mondială, citați de Reuters.

Cercetătorii, sub presiunea epidemiei devastatoare de Ebola din vestul Africii, din perioada 2013-2016, au lucrat rapid pentru a dezvolta vaccinuri de ultimă generație, tratamente și terapii bazate pe anticorpi, despre care sperau că vor opri sau limita viitoare răspândiri ale virusului. Acestea include vaccinul pentru Ebola dezvoltat de Meck&Co, care s-a dovedit eficient în peste 95% dintre testele clinice.

Însă actuala epidemie de Ebola a continuat să se răspândească fără oprire de când a izbucnit, în august 2018, în provincia North Kivu din Republica Democratică Congo. A infectat peste 2.000 de oameni și a provocat moartea a cel puțin 1.400 dintre ei. Iar în ultimele zile a ajuns în Uganda, unde au fost înregistrate mai multe cazuri, toate la persoane care traversaseră granița din Congo.

Experți în sănătate publică spun că aceasta subliniază importanța unor factori dincolo de medicină – precum încrederea în autorități, implicarea și informația corectă – pentru controlarea cu succes a răspândirii bolilor infecțioase.

“Chiar și în prezența testelor rapide, tratamentului și unui vaccine această epidemie de Ebola a continuat”, a explicat Ian Mackay, virusolog și profesor asociat la Universitatea Queensland din Australia. “Factorii de bază sunt, cu toții, chestiuni umane legate de încredere, obiceiuri, temeri și credințe. Acesta este un melanj care stă la baza răspândirii oricărei boli”, a atras el atenția.

 

Bariere sociale

 

Cei care caută metode pentru a pune capăt răspândirii Ebola în Congo spun că aceasta pune pe tapet principiile care stau la baza a aceea ce înseamnă sănătate publică în secolul al XXI-lea pentru țările din toată lumea – sărace sau bogate.

OMS invocă lipsa de încredere a autorităților din Congo, atacurile asupra cadrelor medicale și faptul că pacienții evită centrele de tratament ca factori majori în eșecul de a controla Ebola.

La fel, citează campaniile antivaccinare din Statele Unite, Ucraina și chiar România pentru răspândirea rujeolei în rândul populației, care devine temătoare și confuză.

Jeremy Farrar, director al ONG-ului medical Wellcome Trust și specialist în sănătate globală face paralele între provocarea reprezentată de răspândirea Ebola în Congo, creșterea cazurilor de holeră în Yemen și răspândirea rujeolei în Ucraina, Statele Unite, Filipine și alte țări.

Obstacolele sunt mai degrabă de natură medicală decât științifică, spune el.

“Nicio politică de sănătate publică nu poate funcționa fără susținerea societății în care se aplică. Știința este clară în aceste chestiune, dar, dacă nu are mai mult decât susținerea tacită, ci o susținere activă, atunci sănătatea publică are de suferit”, a avertizat Farrar.

Un factor-cheie a fost intensificarea circulației internaționale și a transmiterii informațiilor. Aceasta este „o sabie cu două tăișuri”, a explicat Daniel Bausch, director al echipei de intervenție rapidă pentru sănătate publică în Marea Britanie și expert în virusul Ebola.

Deși intensificarea fluxurilor de informații poate ajuta autoritățile de sănătate publică să urmărească bolile și să transmită mesaje oamenilor privind cum să se protejeze, accesul sporit la o gamă mare de informații poate face opinia publică să primească autoritățile cu skepticism și favorizează răspândirea dezinformării, inclusive despre vaccinuri, a subliniat Basuch.

“Este atât de multă informație, încât este foarte greu să identifici adevărul. Aceasta nu este o problemă ce se referă numai la Ebola sau Africa – este o problemă globală”, a precizat Bausch.

 

Construirea încrederii

 

Emmanuel Andre, medic și profesor la Universitatea Leuven, din Belgia, care a lucrat cu pacienții de tuberculoză din Congo, spune că, din punctul său de vedere, cea mai bună metodă de a contracara neîncrederea este să lucrezi direct cu persoanele afectate de boală sau care au încercat un medicament, pentru ca acestea să își prezinte experiența.

“Medicina și autoritățile din sănătatea publică nu au învățat deocamdată cum să facă față umilențelor și greșelilor”, a atras el atenția. “Cum le putem cere oamenilor din Kivu de Nord, când autoritățile politice, agențiile ONU și ONG-urile internaționale au eșuat să ofere servicii de bază – inclusiv în privința sănătății? Cum putem să le cerem să oamenilor să creadă că aceeași actori acum pot oferi o soluție?”, a adăugat Andre.

“Construirea încrederii oamenilor este crucială”, a conchis el.

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.