O scurtă incursiune în evenimentele care au dat breaking news-uri în sănătatea românească
După 1989, primul scandal căruia astăzi i-am spune Breaking News a fost cazul taximetristului cu ruptură de splină în doi timpi. Bătut de client, omul ajunge la Floreasca, unde se constată că are fractură de piramidă nazală. Spitalul nu are orelist, așa că taximetristul este dus la Colțea. Acolo se face tamponament nazal posterior, dar nu aveau CT, așa că pacientul e urcat în Salvare și trimis la Bagdasar. Cum ecograful nu funcționa în cele două spitale amintite, hemoragia internă nu este observată până la decesul victimei, petrecut la Numărul 9./p>
Televiziuni de știri nu existau, ca să explodeze pe galben „burtierele”, dar EvZ avea reporteri de noapte care pândeau la camera de gardă și informatori plătiți la dispeceratele Ambulanței și Poliției.
Tirul mass-media îl țintește pe ministrul Iulian Mincu. Chiar dacă numele medicilor este pomenit, nu stăruie nimeni asupra lor, nimeni nu-și amintește cine a fost de gardă. În schimb, presa ostilă lui Ion Iliescu are muniție pentru a lovi în omul președintelui și dezlănțuie iadul.
A doua zi, profesorul Alexandru Oproiu, secretar de stat, este trimis în control la spitalele implicate. Spre cinstea celor care conduceau atunci Sănătatea, autoritățile nu caută la repezeală un țap ispășitor, ca să închidă gura presei și să mulțumească opinia publică. Asumându-și o porție zdravănă de înjurături, comisia recunoaște că nu există un sistem de urgență funcțional în Capitală. Mai mult, se merge la corectarea cauzelor, iar schimbările, de anvergură, sunt anunțate în aceeași zi: structura spitalelor de urgență se modifică, astfel încât să fie acoperite toate specialitățile medicale, se înființează șase spitale de urgență, câte unul în fiecare sector, situate pe axele majore de comunicație din oraș, se schimbă procedurile etc.
Reacția rapidă și anvergura schimbărilor propuse impresionează presa, care consideră că a primit satisfacție și acceptă o încetare a focului. Armistițiul permite directorului Alexandru Bucur să reziste la Floreasca și să transforme spitalul în Urgență, primul din țară. Iar conflictele sale cu mass-media se sting și pentru că rezolvă problema purtătorului de cuvânt, numind-o în funcție pe asistenta șefă. Minunea are o explicație simplă: telefonul deschis în permanență, ziua și noaptea, la care se răspunde imediat întrebărilor pentru Breaking News: câți răniți, care e starea victimei, ce șanse are pacientul…
Următorul Breaking News memorabil, în Sănătate, se produce când Corneliu Coposu, liderul Opoziției, ajunge la Universitar. Modul în care gestionează relația cu jurnaliștii îl lansează pe Sorin Oprescu în politica de nivel înalt: amenajează o cameră pentru presă, respectă confidențialitatea, dar nu lasă massmedia fără „marfă”: comisie, conferință de presă, comunicat, de trei ori pe zi, cu facilități de transmisie, cum ar fi faxul, un lux pe vremea aceea.
Știri din Sănătate, pe care azi le-am numi Breaking News și care în presa scrisă se numeau știri de primă pagină, nu au lipsit în anii ‘90. Temele: sărăcia, locuri fruntașe în statisticile negative, SIDA, criza compensatelor, lupta sindicală, experimentul pilot al Asigurărilor. Medicii sunt văzuți ca victime ale sistemului, iar directorii de spitale, ca victime ale miniștrilor. Pacientul și medicul, împreună, luptă cu autoritățile, indiferente, corupte, incompetente.
Spre sfârșitul deceniului, încep să apară Breaking News-uri pozitive: noutăți medicale, premiere, lansări de medicamente. Unii medici înțeleg presa ca un mijloc de promovare și lansează informații despre cazurile spectaculoase pe care le rezolvă, despre noile tehnici, dispozitive sau medicamente introduse în practică. După înființarea Colegiului Medicilor și lansarea temei malpraxisului încep să apară reclamațiile, dar în tumultul acelor vremuri, știrile despre erori sau neglijențe medicale nu rezistă mai mult de 24 de ore în atenția publicului, dispărând odată cu ediția în care au fost tipărite. O săptămână a rezistat scandalul de la Maternitatea din Ploiești, cu decese suspecte și bebeluși încurcați la naștere.
După anul 2000, încep să predomine știrile negative. Mai mulți factori contribuie la mutarea tirului dinspre autorități, spre medici și asistente:
– serialele de televiziune. Diferența între așteptările modelate de mass-media (filme, Chicago Hope sau ER) și realitatea din spitale este mare.
– experiența pe care o au oamenii în relația cu sistemele din Occident, directă sau mediată de presă, ridică orizontul de așteptare.
– comunicarea. Comunicarea pozitivă (premiere, noutăți) a ridicat, la rândul său, așteptările publicului. Pe de altă parte, cadrele medicale s-au concentrat pe tratament, ignorând sau neglijând comunicarea cu pacientul. În timp, a apărut și comunicarea negativă: reproșuri la adresa pacienților, „certați” că nu respectă recomandările și la adresa publicului larg (căruia i se impută lipsa de educație medicală și de respect).
– democratizarea. Democratizarea societății se manifestă în toate domeniile, iar contestarea autorității devine normală. Autoritatea medicală nu poate face excepție. Cel mai răsunător scandal al deceniului trecut este cel al vaccinării anti-HPV: campania este contestată, iar medicii care o coordonează nu reușesc decât să se certe cu contestatarii.
– politica. Voi detalia acest aspect în paragraful următor.
– lipsa de solidaritate în interiorul breslei. Elita universitară este ușor de pus în opoziție cu practicienii care nu predau la facultate, cu care se află în raporturi de autoritate (anchetare malpraxis, examene, demnități publice ș.a.). Cvasi-dispariția forței sindicale și contestarea liderilor naturali vulnerabilizează breasla.
– concurența. Colegii sunt principalul furnizor de Breaking News. Primul caz apărut în presă despre „o feșă uitată în abdomen, după operație” a fost, în realitate, o făcătură pornită de la un coleg medic, care i-a spus pacientei celebrul „ce ți-a făcut ăla, era să te omoare, bine că ai venit la mine”. (Vorbeam despre o intervenție laparoscopică prin care nu se putea introduce, nici din greșeală, o feșă). Nu mai amintesc concurența din exterior: naturiștii care neagă tratamentele clasice.
– tehnologia. Telefonul mobil a transformat milioane de oameni în reporteri care înregistrează tot și pun pe rețelele sociale conținutul. (Plus medicii care își înregistrează colegii/șefii: furnizând material presei și distrugând încrederea în breaslă).
Revin la politică și remarc că primele atacuri semnificative din partea lumii politice, aflate până atunci în defensivă în fața lumii medicale, au venit abia în 2004. Fuseseră făcute investiții în Sănătate, bugetul se dublase, dar nemulțumirile au rămas la fel de mari. Administrare ineficientă, risipă, cheltuieli nejustificate ale medicilor care prescriu medicamente scumpe, a spus Executivul.
Războiul purtat cu directorii de spital de Eugen Nicolăescu a orientat presa și opinia publică pentru următorul deceniu, ridicând teme intens vehiculate până în prezent: corupția medicilor și baronii.
Azi, criza compensatelor se manifestă în forme subtile, nu mai face Breaking News. Amenințările distribuitorilor nici atât. Societatea este mai așezată, mitingurile s-au domolit, revoluțiile se petrec la mare distanță, spectacolul politic nu mai impresionează. Pentru a avea audiență, jurnaliștii caută știri clare, simple, în care lucrurile sunt albe sau negre, există conflict și personaje cu identitate bine precizată.
În acest tipar, intră cel mai bine știrile despre cazuri de malpraxis: identitatea pacientului este precizată chiar de avocat, a medicului la fel, există conflict, lucrurile pot fi prezentate clar, scurt și creează emoții. Situația din Sănătate este confuză, actorii instituționali nu au o identitate clară, e nevoie de detalii, lucrurile sunt complicate, nu știi care e alb și care, negru. Reprezentările simplificate și etichetele, chiar poreclele, sunt folosite de cei care au o strategie de comunicare proactivă, pentru a genera știri în războiul de imagine.
Din păcate, profesioniștii din Sănătate nu au avut o astfel de abordare, s-au mărginit la reacții în urma unor atacuri sau la anumite evenimente. Iar unele dintre acestea, de pildă cel de la Giulești, sunt Breaking News-uri pentru care nu este valabilă nicio explicație.
