Raportul Healthat a Glance 2018, publicat recent de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și Comisia Europeană, prezintă o analiză comparativăa celor 28 de țări membre UE, cinci țări europene candidate UE și trei țări EFTA (Asociația Europeană a Liberului Schimb) în ceea ce privește starea de sănătate a cetățenilor și performanțele sistemelor de sănătate din aceste țări.
Ultimul capitol al raportului prezintă indicatorii mobilității sistemelor medicale din Uniunea Europeană (UE), definite prin capacitatea de a se adapta schimbărilor economice, tehnologice și demografice. Comisia Europeană susține progresul tehnologic al sistemelor medicale și analizele informaționale în legătură cu sănătatea europenilor, precum și dezvoltarea domeniilor eHealth și ePrescribing (rețeta electronică).
Îmbătrânirea populației impune o schimbare a sistemelor medicale și concentrarea pe bolnavii cronici și pe îngrijirea extraspitalicească pe termen lung a acestor bolnavi. Prin reducerea duratei medii de ședere în spital și promovarea intervențiilor chirurgicale de o zi, multe centre deja au început schimbarea strategiei în ultimii 15 ani. Cheltuielile publice pentru îngrijirile pe termen lung vor crește și în viitor, necesitând strategii care să le acopere în aceeași măsură în care sunt acoperite cheltuielile îngrijirilor de sănătate.
Dosarele electronice și ePrescribing în UE
Folosirea metodelor electronice de înregistrare a informațiilor medicale și prescriere a medicamentelor poate îmbunătăți prognosticul pacienților și eficiența îngrijirilor medicale și în același timp creează o bază de date utilă cercetării științifice și analizelor manageriale. În plus, oferirea posibilității pacienților de a-și accesa dosarul electronic de sănătate îi poate face pe aceștia mai implicați în procesul de tratare a afecțiunilor și mai complianți la terapie.
Din ce în ce mai multe state europene implementează metodele electronice de înregistrare a informațiilor medicale. În 2016, 80% din unitățile medicale de pe teritoriul a 15 țări UE foloseau dosare medicale electronice, dar cu variații mari între țări. Dosarele electronice sunt folosite pe scară largă în Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Spania, Suedia și Marea Britanie și mai puțin folosite în Croația și Polonia. În majoritatea acestor țări pacienții își pot accesa dosarele electronice de sănătate și pot chiar interacționa cu acestea electronic, pentru a adăuga informații.
Acuratețea și eficiența prescrierii medicației poate fi îmbunătățită prin platformele de ePrescribing, care permit medicilor să prescrie medicamente electronic, pe care pacienții să le poată cumpăra din farmacii fără să aibă nevoie de o rețetă fizică. Tranziția de la prescrierea în scris la ePrescribing este foarte variabilă pe teritoriul UE. În 2018, ePrescribing s-a realizat în proporție de 90% din cazuri în Finlanda, Estonia, Suedia, Danemarca, Portugalia și Spania, dar încă nu a fost implementată în Bulgaria, Cipru, Franța, Germania, Luxemburg, Malta și Polonia, țări care plănuiesc implementarea prescrierii electronice. În raportul OECD nu există date pentru Letonia, Lituania, Austria sau România (fig. 1).
Incapacitatea de a discerne informațiile medicale poate agrava prognosticul
Odată cu creșterea accesului la internet, a crescut și accesarea informațiilor medicale pe diverse site-uri medicale și ale furnizorilor de servicii medicale, pentru documentarea cu privire la diverse afecțiuni sau pentru stabilirea programărilor medicale. Digitalizarea informațională poate îmbunătăți prognosticul pacienților și eficiența serviciilor medicale, dar pune uneori probleme referitoare la securitatea datelor pacienților. În plus, multe persoane nu pot discerne între informațiile medicale corecte și cele incorecte care se găsesc pe internet, ceea ce poate agrava prognosticul unor pacienți.
În 2016, unul din opt cetățeni UE (13%) a programat online o consultație la un medic specialist, procentajul fiind mai mare decât în 2012 (8%). În Danemarca, acesta a ajuns la 49% (de la 29% în 2012), iar în Finlanda și Spania 35%, respectiv 30% din cetățeni și-au programat online consultațiile în anul 2016 (fig. 2).
Niciun cipriot nu a apelat la programările online, iar procentajul celor care au făcut-o a fost de 2–3% în Grecia și Bulgaria. Cele mai mari proporții s-au găsit în Danemarca, Belgia, Olanda, Luxemburg și Ungaria. Accesul la internet nu a fost bine corelat cu procentul programărilor online, sugerând că nu există o legătură între acestea, dar accesul la internet banking a fost bine corelat cu programările online.
Jumătate din cetățenii UE au căutat informații medicale pe internet în anul 2016, procentaj dublu față de anul 2008. Cea mai mare proporție a fost în Olanda și Finlanda (aproximativ 70%), dar și în Cipru a existat un procentaj de 60%. În România, Bulgaria, Italia și Irlanda, sub 40% din persoane au căutat informații medicale pe internet (fig. 3).
Există diferențe semnificative de vârstă a persoanelor care caută informații medicale pe internet, 55% din persoanele între 25 și 64 de ani adoptând această metodă de informare, în timp ce în rândul vârstnicilor procentajul a fost de 30%. În rândul persoanelor cu venituri mici, documentarea pe internet s-a realizat în 40% din cazuri, în timp ce 60% din persoanele cu venituri mari se documenteazăpe internet cu privire la afecțiunile lor.
Performanța laboratoarelor
Sistemele medicale adaptabile depind și de abilitatea celor responsabili de a detecta bolile infecțioase înainte ca acestea să se răspândească și să ducă la apariția epidemiilor. Pentru aceasta, este nevoie de capacitatea laboratoarelor de a stabili diagnosticul corect și precoce, dar și de a ghida tratamentul corect și de a stabili măsuri de prevenție și control al răspândirii bolii. Indexul EuLabCap al ECDC pentru măsurarea performanței sistemelor de laborator a fost de 7,5 în UE, din maximum 10 puncte (ceea ce înseamnă că laboratoarele din UE sunt suficient de performante pentru a contribui la controlul răspândirii infecțiilor). În Cipru a fost cel mai mic index, de 5,6, iar în Franța cel mai mare, de 9,6 (fig. 4).
Doar 18 țări UE au avut o capacitate suficientă de laborator. Totuși, capacitatea laboratoarelor de detecție și supraveghere a rezistenței antimicrobiene a crescut din anul 2013 până în 2016, datorită metodelor standardizate de diagnostic al infecțiilor și rezistenței bacteriene. Trebuie făcute însă îmbunătățiri în ceea ce privește dezvoltarea ghidurilor clinice de utilizare adecvată a testelor diagnostice și upgradarea programelor de supraveghere a rezistenței bacteriene.
Spitalizarea medie și spitalizarea de o zi
Durata medie de spitalizare este un alt indicator al eficienței sistemelor medicale analizat în raportul OECD. Durata scăzută de spitalizare reduce costurile îngrijirilor medicale, iar o durată lungă nu doar crește costurile îngrijirilor, ci și relevă o proastă coordonare într-un sistem medical, crescând timpii de așteptare pentru noi internări. Cea mai mică durată de spitalizare în 2016 în UE a fost în Olanda, dar numărul a fost subestimat pentru că a inclus doar cazurile acute, cu o spitalizare mai scurtă. Luând în considerare toate spitalizările, durate mici de spitalizare s-au întâlnit în Bulgaria, Danemarca și Suedia, iar durate mari – în Franța, Ungaria și Cehia (fig. 5).
Durata medie de spitalizare în UE a scăzut de la zece zile în anul 2000 la opt zile în 2016, fiind însoțită de o reducere a numărului de paturi disponibile pentru spitalizare (cauzată de fapt de o creștere a populației). Durata medie de spitalizare pentru o internare normală variază de la două zile în Olanda și Marea Britanie la aproape cinci zile în Ungaria, Croația și Slovacia, durata scurtându-se semnificativ în ultimii 16 ani. În cazul infarctului acut de miocard, durata medie a spitalizării a fost de șapte zile în 2016, cu doar cinci zile în Danemarca, Bulgaria și Suedia. În Germania, aceeași durată a fost de zece zile. Unele țări au adoptat metode de finanțare a unităților medicale bazate pe grupuri de diagnostic (DRG), pentru a încuraja reducerea costurilor spitalizărilor. Durata de spitalizare ar putea fi scăzută prin îmbunătățirea îngrijirilor extraspitalicești și colaborării interspitalicești. În România, durata medie de spitalizare a fost de 7,5 zile, egală cu media UE.
În ceea ce privește operațiile de o zi, ce reprezintă un indicator bun pentru performanțele unităților medicale, 95% din operațiile de cataractă sunt practicate ca operații de o singură zi în UE, dar procentajul scade la 50% în România, Polonia, Bulgaria și Lituania (fig. 6).
România este pe ultimul loc în clasament. Situația poate fi cauzată de rambursarea mai mare a serviciilor medicale în cazul spitalizărilor îndelungate sau de piedicile legislative în cazul operațiilor de o singură zi.
Peste jumătate din herniile inghinale sunt realizate prin intermediul chirurgiei de o zi în UE (procentajul crescând în medie de la 20% în 2000 la peste 40% în 2016), deși proporțiile variază semnificativ între țări. Franța și Portugalia realizează astfel aproape 80% din aceste operații, alocând o singură zi de spitalizare. Și în cazul amigdalectomiilor, jumătate din intervenții sunt realizate cu o singură zi de spitalizare pe teritoriul UE, dar procentajul este mult mai mic în Slovenia, Ungaria, Austria, Cipru și Bulgaria.
Investițiile în sistemele medicale sunt mai puțin afectate de mediul economic
Investițiile în infrastructura și echipamentele medicale reprezintă un factor esențial în dezvoltarea sistemelor medicale. Investițiile în clădiri, mașini și tehnologie fluctuează mai mult decât investițiile în sănătate, care nu sunt atât de mult influențate de climatul economic. UE a alocat în 2016 0,6% din PIB cheltuielilor de infrastructură din sistemele de sănătate și 9,6% cheltuielilor curente cu serviciile de sănătate și consumabilele medicale. Germania a alocat cel mai mult cheltuielilor de infrastructură (1,1% din PIB), fiind urmată de Belgia, Malta, Spania și Austria (0,7–0,85% din PIB). Cehia, Ungaria și Croația au fost la capătul clasamentului, cu doar 0,15% din PIB alocat acestui sector. Cheltuielile de infrastructură au crescut cu 30% între anii 2005 și 2008 (până la criza economică), dar au scăzut din 2008 până în 2013 cu 10%. Din 2013, aceste cheltuieli au crescut cu 15%, ajungând în 2016 la niveluri mai mari decât înaintea crizei economice. Criza nu a afectat cheltuielile de infrastructură în Austria, Belgia și Suedia, dar a dus la scăderea drastică a acestora în Grecia și Italia.
Reducerile de cheltuieli apărute în urma crizei economice au fost urmate de redresări în investițiile din domeniul medical. Analizele grupului de lucru pentru înaintarea în vârstă al Comitetului de politici europene estimează că jumătate din speranța de viață câștigată în ultimele decenii va fi trăită în stare de sănătate, iar în UE cheltuielile pentru sănătate vor crește cu aproape 1% (0,9%) din PIB până în anul 2070. Cu toate acestea, există diferențe între țările UE și la acest capitol. Statele cu cele mai mici creșteri estimate ale procentajului din PIB alocat sănătății sunt Bulgaria și Estonia (0,3%), iar țările cu cele mai mari creșteri estimate sunt Portugalia și Malta (cu peste 2%).
De asemenea, cheltuielile pentru îngrijirile pe termen lung sunt estimate a crește în viitor în cele 28 de țări UE. Este estimată o creștere de peste 1% din PIB, de la 1,6% în 2016 la 2,7% în 2070. Cele mai mici creșteri ale acestor cheltuieli vor avea loc în Grecia și Bulgaria (sub 0,1%), iar cele mai mari creșteri vor fi în Luxemburg, Olanda și Danemarca (peste 2%). Politicile și factorii instituționali vor avea un impact semnificativ asupra acestor creșteri, concluzionează autorii raportului OECD.
