Potrivit celui mai recent raport mondial al malariei publicat de Organizația Mondială a Sănătății(OMS), au existat 247 de milioane de cazuri de malarie în 2021, comparativ cu 245 de milioane de cazuri în 2020 iar numărul estimat de decese cauzate a fost de 619.000 în 2021, comparativ cu 625.000 în 2020.
În cei doi ani de vârf ai pandemiei (2020–2021), dificultățile în sistemele medicale provocate de COVID au dus la aproximativ 13 milioane de cazuri de malarie și încă 63.000 de decese.
Potrivit datelor amintite, Regiunea Africană a OMS continuă să suporte o pondere disproporționat de mare din povara globală a malariei: doar în 2021, regiunea înregistrat aproximativ 95% din toate cazurile de malarie și 96% din decesele cauzate iar copiii sub cinci ani au reprezentat aproximativ 80% din toate tragediile cauzate de malarie pe continentul amintit.
Patru țări africane au reprezentat puțin peste jumătate din toate decesele cauzate de malarie la nivel mondial: Nigeria (31,3%), Republica Democrată Congo (12,6%), Republica Unită Tanzania (4,1%) și Niger (3,9%) – notează OMS.
România, departe de riscul malariei?
Conform prof. univ. dr. Simin Aysel Florescu, managerul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale ”Victor Babeș” din Capitală, în actualul context, România, deși a eliminat încă din anii 60 pericolul malariei autohtone, nu este în măsură să privească detașat acest risc care pândește și restul țărilor europene, mai ales prin cazurile cetățenilor care ajung aici infectați în zonele de risc africane sau asiatice ori chiar prin situațiile mai rare când sunt infectați din cauza insectelor amintite care ajung accidental într-un aeroport.
„Africa reprezintă sursa principală de malarie din lume, peste 90% cazuri de import provin de acolo, dar există și zone din Asia, mai ales Asia de Sud-Est, insule din Pacific sau America Centrală și de Sud în care mai există încă malarie de unde călătorii noștri pot veni având diverse forme de malarie.
Întotdeauna, în Clinica “Victor Babeș” – care are o tradiție în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul bolilor de import, tropicale – întrebarea princeps în anamneza oricărui pacient este “– Ai călătorit undeva?” Este o întrebare de unde pot decurge o grămadă de diagnostice și o clarificare mai rapidă a statusului pacientului.
<<Ai călătorit undeva?>> Dacă da, unde, când…și de aici lucrurile se ramifică astfel încât să suspicionăm un diagnostic corect și rapind după care să-l confirmăm cu metode de laborator specifice” – relatează managerul unității spitalicești.
Cum trebuie să procedăm înainte de a călătări într-o zonă de risc
„Multă lume consideră malaria și în general bolile tropicale ca ceva îndepărtat ce nu ne poate afecta. Din păcate, vremurile moderne, pe lângă plăcerea de a călători și de a ne plimba prin cele mai exotice locuri, ne-au adus și riscul din ce în ce mai mare de a ne îmbolbnăvi cu boli tropicale, pentru că malaria este o boală tropicală.
Cetățenii noștri au început să învețe faptul că, atunci când intenționează să călătorească într-o zonă exotică, este bine să consulte un doctor în prealabil dacă este nevoie să facă ceva profilaxie, dacă este nevoie să facă niște gesturi suplimentare pentru a preveni îmbolnăvirea în zonele respective și în general pentru a avea o călătorie lipsită de riscuri pentru sănătate.
Așa că, în primul rând, la momentul actual, cetățenii români ar trebui să se adreseze cabinetelor de medicină de călătorie pentru a fi siguri că riscul de a se îmbolnăvi este foarte mic spre zero în momentul în care se deplasează spre zone cu riscurile amintite.
În al doilea rând, dincolo de acest risc individual de îmbolnăvire, trebuie punctat și că România a fost o țară endemică pentru malarie până în anii ’60. Aveam malaria cu transmitere locală, era o boală “de-a noastră” la vremurile respective și cred că bunicii și străbunicii noștri își mai aduc aminte de “frigurile de baltă” cum era denumită în limbaj popular malaria.
Pentru că vectorul care transmite această boală se afla în special în acele zone mlăștinoase – este vorba de țânțarul Anopheles – în preajma bălților; de acolo vine denumirea amintită de “febra de baltă” cum era asociată de omul simplu apropierea de zonele respective.
În anii ’60, datorită unor campanii foarte coerente și susținute de eradicare a vectorului, în România, malaria a fost eliminată. De atunci, nu mai există cazuri locale ci doar de import, adică oameni care se îmbolnăvesc de malarie călătorind în Africa, Asia, America Centrală sau de Sud, de unde vin bolnavi aici.
Deocamdată, aici nu se mai transmite. Dar există avertismente ale organizațiilor internaționale de sănătate care se referă la aceste modificări climatice globale ce determină propagarea și reapariția unor vectori capabili să transmită din nou malaria combinat cu numărul mare de oameni care călătoresc și pot veni simultan bolnavi, deci riscul de reemergență a acestei boli în zone unde a fost anterior eliminată boala, cum este și România, este din ce în ce mai mare.”
Riscul de reemergență în Europa
Managerul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale ”Victor Babeș” subliniază că riscul de reemergență este văzut și în țările din jur: „Vorbim de țări europene: Grecia – unde au fost câteva episoade de reapariție a malariei transmise local care au fost rapid contenționate de autoritățile locale, dar au existat câteva zeci de cazuri anual.
Vorbim și de alte boli care se transmit prin vectori, nu doar de malarie, ce au apărut în zone unde nu ne-am fi așteptat precum Franța, Croația, Spania sau Italia în care s-au văzut cazuri locale de transmitere de alte boli prin vectori, cum ar fi febra Dengue.
Prin urmare există acest risc și în țara noastră.
Așa că, dincolo de riscul îmbolnăvirii individuale în cazul călătoriilor în zonele cu riscurile precizate, oamenii ar trebui să știe că există risc și la nivel național care trebuie ținut sub control, în primul rând prin evitarea îmbolnăvirii cetățenilor noștri care călătoresc, prin consultarea unui medic înainte de a pleca. Acesta poate prescrie tratament specific pentru malarie în profilaxia antimalarică ce se administrează sub formă de pastile comprimate în anumite scheme terapeutice de prevenire, în funcție de cel care călătorește, durata expunerii în zona de risc, de condițiile în care călătorește – sezon ploios, uscat, cât de mare este riscul în zona respectivă sau rezistența la tratamentele antimalarice.
Întotdeauna, această consiliere profilactică pre-expunere, trebuie făcută cu un medic specializat, simpla luare a unor date de pe internet nu este suficientă pentru că e posibil să se meargă eronat pe o profilaxie neeficientă; de aceea totul trebuie făcut cu medicul specializat.
Există și necesitatea unei supravegheri din punct de vedere epidemiologic a vectorilor, lucru care este făcut de către autoritățile noastre naționale, prin supravegherea populațiilor de vectori care sunt capabili să transmită în special malaria cu Plasmodium vivax pe teritoriul României – cea din urmă intrând în sfera de acțiune a autorităților, nu a cetățenilor” – ne-a declarat prof. univ. dr. Simin Aysel Florescu.
Malaria poate fi prevenită prin evitarea mușcăturilor de țânțari și cu medicamente care pot împiedica agravarea cazurilor ușoare
Malaria se răspândește în mare parte la oameni prin mușcăturile unor țânțari Anopheles infectați dar și prin transfuzia de sânge și acele contaminate. Primele simptome pot fi ușoare, similare cu multe boli febrile; lăsată netratată, malaria cu P. falciparum poate evolua spre boală severă și deces în doar 24 de ore.
Există cinci specii de paraziți Plasmodium care pot răspândi malarie la oameni și două dintre aceste specii – P. falciparum și P. vivax – reprezintă cea mai mare amenințare.
P. falciparum este cel mai mortal parazit al malariei și cel mai răspândit pe continentul african iar P. vivax este parazitul dominant al bolii în majoritatea țărilor din afara Africii sub-sahariane; celelalte specii de malarie care pot infecta oamenii sunt P. malariae, P. ovale și P. knowlesi.
