Cât timp trebuie monitorizată activitatea electrică a inimii în cazul pacienților care se prezintă la unitatea de primire urgențe în urma unei sincope?
Un studiu prospectiv amplu, realizat în șase spitale de urgență din Canada, a încercat să răspundă la această întrebare în spiritul medicinei bazate pe dovezi. Rezultatele studiului au fost publicate la 21 ianuarie în revista Circulation, editată de American Heart Association.
Riscurile ascunse ale sincopei
Sincopa este definită ca o pierdere bruscă și tranzitorie a stării de conștiență, cauzată de o hipoperfuzie a creierului, urmată de o remisie spontană și completă. Evaluarea pacienților care se prezintă la spital post-sincopă presupune în primul rând excluderea unor eventuale cauze grave ale sincopei, precum aritmiile, ischemiile acute cardiace, embolismul pulmonar sau hemoragiile interne. Studii anterioare au arătat că, în cazul unor pacienți, aceste cauze medicale grave și oculte pot rămâne nediagnosticate în camera de gardă, ajungând amenințătoare de viață după externare.
Aceste posibile cauze ale sincopei – în special prezența unor aritmii cardiace nediagnosticate – au făcut ca, până în prezent, pacienții cu sincopă să fie monitorizați cardiac și ținuți sub observație până la 12 ore, cu costuri mari pentru sistemele de sănătate și un grad de ocupare crescut al unităților de primire urgențe.
Trei grupe de risc pentru aritmii
O echipă de cercetători și medici canadieni a analizat cazurile a 5.581 de pacienți adulți care s-au prezentat cu sincopă în șase unități de primire urgențe. Cercetătorii au folosit apoi Canadian Syncope Risk Score, care încadrează pacienții cu sincopă în grupe de risc – mic, mediu și înalt – în funcție de riscul de apariție al evenimentelor adverse severe în următoarele 30 de zile (aritmii, infarct de miocard, disecție de aortă, embolism pulmonar, moarte etc).
Ei au arătat că majoritatea aritmiilor cardiace se petrec la scurt timp după momentele de pierdere a conștienței. Prin urmare, jumătate dintre aritmii au fost diagnosticate în camera de gardă în primele două ore de la internare în cazul pacienților încadrați în grupa de risc mic și în interval de șase ore de la internarea pacienților din grupele de risc mediu și înalt.
Astfel, cercetătorii au demonstrat că pacienții încadrați în grupa de risc scăzut pot fi externați în siguranță după doar două ore de monitorizare a activității electrice a inimii. Pacienții cu risc mediu sau înalt de a dezvolta aritmii trebuie monitorizați tip de șase ore înainte de a putea fi externați.
De asemenea, cercetătorii au arătat că 92% din aritmiile nediagnosticate au fost identificate în 15 zile de la sincopă în cazul pacienților cu risc mediu și înalt. De aceea, ei recomandă monitorizarea activității cardiace a pacienților cu risc înalt acasă, timp de 15 zile de la externarea post-sincopă, pentru a identifica eventualele aritmii nediagnosticate în timpul monitorizării în camera de gardă. Monitorizarea actvitătii inimii prin dispozitive purtabile (de exemplu, holter EKG), ar trebui inițiată imediat dupa externarea pacienților cu risc înalt de aritmii cardiace.
Informații relevante pentru medici
Studiul întreprins de cercetătorii canadieni are aplicații importante pentru practica clinică. În Canada, 200.000 de persoane se prezintă anual în unitățile de primire urgențe în urma unei sincope. Rezultatele studiului au indicat că trei sferturi din totalul acestor pacienți pot fi externați în siguranță după doar două ore de monitorizare cardiacă și, desigur, după ce au fost văzuți de un medic. Această recomandare ar reduce semnificativ costurile asociate spitalizării acestor pacienți și ar elibera locuri în unitatea de primire urgențe pentru alți pacienți care au nevoie de urmărire medicală și îngrijiri.
Pentru ca aceste rezultate să se transform însă în recomandări ferme, incluse în ghiduri, este nevoie de mai multe studii care să le confirme. Una din limitările importante ale studiului vine din faptul că, în aproximativ un sfert din cazuri, pacienții care se prezintă la camera de gardă în urma unei sincope nu știu cu exactitate momentul acesteia, iar medicii nu pot estima cu exactitate timpul scurs până la internare. În funcție de locul unde a avut loc sincopa și de timpul scurs până la primirea ajutorului medical și monitorizarea cardiacă a pacientului, există teama manifestării unor aritmii care să rămână apoi nediagnosticate.
