Ce-ți doresc eu ție, sistem de sănătate?

A început un an nou și, după ce ne-am făcut bilanțul anului trecut, a venit momentul să ne facem planuri pentru 2020. Și să ne gândim ce așteptări avem. Deci ce aștept eu, omul Ileana Toma – jurnalist –  de la sistemul de sănătate în noul an?

Să începem cu începutul. Ce este sistemul de sănătate? Conform definiției, sistemul de Sănătate este totalitatea resurselor de promovare a sănătății, de profilaxie, de îngrijiri medicale, incluzând organizațiile sanitare și relațiile dintre ele. De la acest sistem eu aștept, în primul rând, să își îndeplinească obiectivele pentru care a apărut: îmbunătățirea stării de sănătate a populației, oferirea de servicii de sănătate la standarde înalte și asigurarea accesului echitabil la serviciile medicale.

Să o luăm pe rând. Îmbunătățirea stării de sănătate a populației. Aștept ca programele de screening promise cam de toți cei care au fost sau sunt la guvernare să devină realitate și să nu rămână pe hârtie. Și îmi doresc ca datele strânse să nu rămână într-un sertar, așa cum s-a întâmplat de prea multe ori, ci să fie analizate cu atenție și pe baza lor să fie luate măsuri eficiente ce vor da rezultate în viitor.

Aștept ca educația pentru sănătate să nu rămână în continuare ceva ”ce trebuie făcut”, fără a se face vreodată sau care se face superficial. De exemplu, aș vrea ca fiica mea, în clasa pregătitoare, să nu mai învețe la școală, la un curs de prim ajutor predat de asistenta medicală, că dacă un coleg a leșinat trebuie să îi pună mâna la gât – practic mimând că verifică pulsul. Nu știa de ce trebuie să facă asta și oricum un copil de șase ani nu ar putea să o facă. Însă nicio clipă nu i s-a spus să sune la 112 sau să ceară ajutorul unui adult.

Aștept ca adulții și copiii deopotrivă să aibă de unde să învețe ce alegeri să facă pentru a-și păstra sănătatea. Însă aș vrea să nu fie vorba de programe ”heirupiste”, nebazate pe analize atente și pe strategii pe termen lung. Fără prevenție, sistemul de sănătate va fi, mai devreme sau mai târziu, îngenuncheat. Fără prevenție, prăpastia dintre noi și statele din vestul Europei în ceea ce privește speranța de viață va continua să se adâncească.

Și mi-aș dori și să nu mai aud de automedicație, de tratamente găsite pe internet. Medicii învață ani de zile, se specializează și supraspecializează dintr-un motiv – ei, nu dr. internet, trebuie să pună diagnostice și să prescrie tratamente, cunoscând interacțiunile dintre substanțe, istoricul pacientul și cum funcționează organismul în ansamblul său.

Iar de la cea mai numeroasă generație de rezidenți de până acum aștept să rămână în țară și să lucreze pentru ca sistemul de sănătate să devină ceea ce ne dorim cu toții, iar sistemul de sănătate să le ofere condiții și motivația să rămână.

Și ajungem la partea de tratament, la furnizarea de servicii medicale la standarde înalte. Îmi doresc ca pacienții să aibă acces, indiferent unde se află, la cele mai noi tratamente.

Aș vrea ca nimeni să nu mai meargă la spital cu teama de infecții nosocomiale. Iar pentru asta mi-aș dori ca spitalele să raporteze situația reală privind aceste infecții și să folosească instrumentele de comunicare între unitățile medicale pe care le au la dispoziție.

Aștept ca eventualele incidente, inerente de altfel, să nu fie ascunse sub preș, ci recunoscute și analizate, pentru a învăța din ele și a le evita, în măsura în care este posibil, pe viitor.

Iar evaluarea sistematică a performanțelor cadrelor medicale ar trebui să devină realitate. Avem medici și asistenți medicali care lucrează cu știință și pasiune, care se dedică pacientului.

Mi-aș dori ca întreg personalul medical să respecte protocoalele, pornind de la regulile de igienă. Știați că infecțiile intraspitalicești afectează 1,4 milioane de oameni în întreaga lume, iar în unitățile de terapie intensivă aproximativ 30% dintre pacienți sunt infectați? Mortalitatea tinde să ajungă la 44%, iar una dintre cauzele principale este igienizarea necorespunzătoare a mâinilor. Sunt date oferite de Agenția Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS).

Aștept să nu mai fie inaugurate secții care nu funcționează de fapt și ca investițiile care se anunță să devină realitate într-un interval rezonabil de timp. Aș vrea să profităm de fondurile internaționale care ne sunt puse la dispoziție, să le accesăm și să le utilizăm efficient pentru dezvoltarea sănătății.

Știu că deficitul de medici în unele specialități și în unele zone nu se poate rezolva într-un an. Știu că motivele care stau la baza acestui deficit sunt complexe și că un prim pas s-a făcut, prin creșterea salariilor. Rămân altele, precum respectul față de medici, dezvoltarea zonelor unde există deficit de personal, condițiile din unitățile medicale și așa mai departe. Cu toate acestea sper că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, rapoartele Uniunii Europene privind sistemul de sănătate românesc să nu mai sune astfel: ”Distribuția inegală a serviciilor medicale și a lucrătorilor din domeniul sănătății ridică obstacole în calea accesului la îngrijire medicală, în special pentru cei care locuiesc în zonele rurale”.

Însă așteptările mele nu sunt numai de la factorii de decizie, de la managerii unităților și de la cadrele medicale. Așteptările mele se îndreaptă și către pacient.

Aștept ca pacienții să înțeleagă că Unitățile de Primiri Urgențe sunt pentru urgențe. Aștept să le ofere cadrelor medicale respectul pe care acestea le merită și să nu le jignească, inclusiv oferindu-le ”atenții”. Aștept să urmeze indicațiile oferite de medici și să aibă grijă de propria sănătate.

Și să nu uităm obiectivul asumat în cor de toate ”rotițele” ce formează sistemul de Sănătate: ”Să punem pacientul în centrul sistemului medical”. Aștept ca 2020 să transforme acest obiectiv în realitate.

Ileana Toma – editor coordonator RoHealthReview.ro / SanatateaTV.ro

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.