Rezultatele unui studiu sociologic realizat în 2016 au arătat că trei sferturi dintre români sunt de părere că perioada de timp în care un medicament nou descoperit ajunge la pacienţii din ţara noastră este mult prea mare. Spre exemplu, numai în cazul terapiilor oncologice, dintre cele 62 de medicamente noi pentru cancer aprobate în perioada 2008-2015 în Uniunea Europeană, doar 7 se regăseau până în 2016 pe lista medicamentelor compensate din ţara noastră.
Accesul pacienţilor la tratament este afectat şi de exportul paralel de medicamente, România având cel mai mic preţ la medicamente din 12 ţări europene.
Revizuirea metodologiei de preţ şi stabilirea unei taxe clawback fixe sunt câteva soluţii care ar putea contribui la îmbunătăţirea accesului la terapii pentru pacienţii români, potrivit reprezentanţilor industriei farmaceutice.
Christian Rodseth, Managing Director Janssen România:
„Ce este important este să revizuim toate metodologiile de preț. Unul dintre principiile care trebuie avute în vedere este acela că nu putem stabili un nou preţ minim raportat la UE, când vine vorba de stabilirea prețului. Este nevoie să ne asigurăm că prețurile de listă pot fi menţinute în ţară, astfel încât să nu determine retragerea produselor de pe piață. De asemenea trebuie să aruncăm o privire şi spre politicile de preţ, să vedem care este valoarea şi cum să generăm și să răsplătim această valoare. Ar trebui să fie în jurul valorii generate de rezultatele produselor şi avem nevoie să stabilim prețul produselor, în funcție de acest lucru. Este cu adevărat o politică integrată care ar permite fixarea unui preț corect şi care să le asigure pacienţilor accesul la produse. Un lucru important de înțeles în ceea ce priveşte taxa clawback este acela că nu e predictibilă. Şi acest fapt e îngrijorător pentru orice tip de afacere. Dacă nu ai predictibilitate în legătură cu aceasta este foarte dificil să funcţioneze lucrurile și să fii o companie sustenabilă. Aşa că un lucru important este ca pe termen scurt, să menținem clawback-ul. (…) Acesta nu a mai crescut de câţiva ani, din anul 2011, aşa că trebuie să facem acest lucru pe termen lung. Deci rectificarea bugetară trebuie să aibă loc, dar masura provizorie este să menţinem clawback-ul. Au loc câteva discuții în curs: putem să eliminăm anumite marje de vânzări en-gros din calcularea taxei clawback și, de asemenea, să eliminăm cele mai ieftine produse din taxa clawback. Este ceva ce cred că putem rezolva printr-un dialog activ. Am parcurs un drum lung cu autorităţile şi stakeholderii ca să ni se alăture şi, posibil, să repare clawback-ul. Dar, din nou, trebuie să generăm un buget mai mare pentru a ne asigura că pacienţii pot avea acces la tratament. (…) Sunt diferite modalităţi de creştere a bugetului şi una dintre modalităţile propuse de ARPIM a fost aceea ca Guvernul să implementeze taxa pe zahăr. Este un lucru care se întâmplă în Europa şi credem că industria, în general, ar trebui să contribuie la sănătate, pentru că o forţă de muncă sănătoasă este una care aduce venituri și ore de lucru pentru oameni. Noi am venit cu câteva propuneri pe care autorităţile le analizează şi sperăm că vom afla decizia lor în curând. (…) Un lucru important de realizat este că inovaţia începe acolo unde există o necesitate neacoperită şi în România sunt multe afecţiuni pentru care nu există alternative de tratament sau tratament la modul general. Și aceasta este o lipsă a inovației, iar companiile farmaceutice trebuie să genereze soluții. (…) Noi ne concentrăm pe arii precum: cancer de prostată, hematologie, pe diferite produse onoclogice. Sunt multe oportunităţi pentru noi de a aduce inovaţia, dacă politicile vor susține acest lucru.”
