Un grup de exploratori polari care a petrecut 14 luni în Antarctica s-a întors cu creierele micșorate, a dezvăluit un studiu. Cei opt oameni de știință și un bucătar au fost cazați într-o stație de cercetare aproape de coasta continentului înghețat, în apropiere de sudul Oceanului Atlantic.
Însă perioada petrecută privind un peisaj gol și faptul că au trăit înghesuiți într-o clădire mică cu aceiași oameni și-au lăsat amprenta asupra facultăților mintale ale cercetătorilor. Scanările RMN efectuate înainte și după expediție au dezvăluit că zonele creierelor lor responsabile de învățare, emoții și memorie s-au micșorat în timpul călătoriei.
Rezultatele reflectă schimbările observate și la astronauți, care suferă o scădere a capacității lor mintale și modificări ale activității electrice din creierul lor.
Studiul, realizat de diverse universități din Germania și Universitatea din Pennsylvania, a arătat că, atunci când nu e folosit, creierul își pierde din abilități. Deoarece oamenii de știință nu și-au stimulat suficient creierul în timpul expediției, părți din el au început să se micșoreze, ca un mușchi nefolosit.
„La început, este foarte interesant să vezi deșertul alb. Dar apoi totul rămâne la fel”, a explicat dr. Alexander Stahn, care a efectuat studiul, potrivit Daily Mail.
O regiune din creierul lor, girusul dentat, care procesează și stochează informațiile din simțuri, a scăzut cu aproape 10% în medie. Asta în timp ce alte zone ale creierului, mai ales centrul de învățare, hipocampul, s-a micșorat cu aproximativ cinci procente sau mai puțin.
Este posibil ca acest lucru să fi redus inteligența emoțională a cercetătorilor și să le fi scăzut din abilitățile de interacționare cu alți oameni, a declarat dr. Stahn, care lucrează la Charité – Universitätsmedizin Berlin.
Izolarea, efecte grave asupra creierului
Echipa de oameni de știință a fost cazată pe Neumayer III, o stație de cercetare pe banchiza de gheață Ekström. Izolată și înconjurată de sute de kilometri de pământ acoperit de gheață, clădirea este ridicată pe stâlpi și poate găzdui doar nouă persoane în același timp.
Dr. Stahn și colegii săi au scanat creierele cercetătorilor înainte și după expediție și i-au comparat cu scanările oamenilor obișnuiți care trăiesc în Germania. De asemenea, au testat nivelurile unei proteine numite factor neurotrofic derivat din creier (BDNF) care se găsește în cantități mai mari atunci când se creează noi celule nervoase.
Persoanele din expediție aveau aproximativ 45% mai puțină BDNF decât grupul de acasă, iar nivelul a rămas mai mic decât normal timp de aproximativ șase săptămâni după ce s-au întors în societate.
Dr. Stahn, a cărui cercetare a fost publicată în New England Journal of Medicine, a sugerat că realitatea virtuală și programele de exerciții ar putea fi folosite pentru a încerca și a reduce efectele izolării asupra creierului.
Antarctica este unul dintre cele mai extreme medii din lume – are o vară de șase luni, din octombrie până în februarie, timp în care soarele nu apune aproape niciodată. Aceasta este urmată de șase luni de iarnă când aproape că nu există lumină naturală. În Antarctica, ploile sau ninsorile sunt rare, iar mușchii sunt singura plantă care rezistă condițiilor meteo.
Clima variază de obicei de la -10 ° C la -60 ° C, ajungând uneori la maxime de 10 ° C, pe coastă, vara. Au fost înregistrate însă și temperaturi de până la -92 ° C.
