Crucea Roșie Română consideră că, „la mai bine de 34 de ani de la Revoluție, confuzia referitoare la dreptul de folosire a emblemei de Cruce Roșie în România persistă”:
„Emblema de Cruce Roșie este un simbol care, fie conferă protecție, fie indică apartenența la Mișcarea de Cruce Roșie.
Acest simbol a fost adoptat la Conferința Internațională din 1863, ca semn distinctiv pentru societățile voluntare care asistau soldații răniți. Totodată, în 1864 emblema de Cruce Roșie a fost preluată în prima Convenție de la Geneva, ca simbol caracteristic pentru serviciile medicale militare. Necesitatea adoptării emblemei de Cruce Roșie a fost aceea de a conferi statut neutru celor care asistau răniții și, astfel, de a asigura protecția acestora pe câmpul de luptă.
Pe timp de pace, emblema de Cruce Roșie atestă faptul că persoana sau organizația care o folosește are legătură cu Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Organismele îndreptățite sunt Societățile Naționale de Cruce Roșie (191 la număr), Comitetul Internațional al Crucii Roșii, Federația Internațională a Societăților Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie” – se menționează într-un comunicat al organizației.
Potrivit reprezentanților acesteia, în perioada comunistă, emblema ar fi fost „preluată abuziv” de statul român, cu referire la faptul că ea se regăsea pe vehiculele serviciului de Salvare:
„Azi, în România, emblema de Cruce Roșie poate fi folosită doar de Crucea Roșie Română sau de partenerii săi, cu acordul acesteia. Utilizarea emblemei de grupuri de persoane neautorizate (farmacii, medici, ONG, societăți comerciale) creează confuzie și îi poate eroda, în timp, valoarea și rolul vital” – transmite organizația.
