Dezvoltarea sectorului de îngrijiri paliative în România, un pas spre normalitate

Dr. Vladimir Poroch

Articol realizat cu Dr. Vladimir Poroch Șef Compartiment Îngrijiri Paliative, Institutul Regional de Oncologie Iași

În lanțul complex al abordării pacientului oncologic și nu numai, de la diagnostic la tratament, domeniul îngrijirilor paliative se încadrează pe un loc special. În România îngrijirea paliativă a început să prindă contur din ce în ce mai mult, fiind o formă de îngrijire ce își propune să amelioreze calitatea vieții pacienților. Îngrijirea paliativă se adresează și pacienților non-oncologici, prin limitarea suferinței, de orice tip ar fi ea, manifestată pe toate planurile, fizic, psiho-emoțional, social, spiritual.

Esențială este de la bun început înțelegerea conceptului de „îngrijire paliativă”. Acest tip de îngrijire nu presupune numai serviciile oferite pacientului aflat în stări terminale (definită drept perioada din ultimele zile din viaţa pacientului), procesul fiind mult mai complex și mai cuprinzător, presupunând un tratament personalizat, direcționat, individualizat şi oferit la momentul oportun pentru toți pacienții bolnavi de cancer, spre exemplu. De altfel, există specialiști (Doyle) care susțin că îngrijirea paliativă ar trebui să înceapă chiar din momentul diagnosticării unei boli, intervenţiile putând să fie atât în domeniul fizic (managementul durerii şi al altor simptome sau chiar măsuri de prevenire a apariţiei acestora), cât şi în domeniul psiho-emoţional, social sau spiritual.

Pentru bolnavii incurabili, spre exemplu, îngrijirea paliativă înseamnă creșterea calității vieții. Chiar dacă boala nu mai răspunde la tratament activ (având drept scop spre exemplu vindecarea), starea bolnavului poate fi ameliorată prin controlul simptomelor şi în special al durerii, consiliere psiho logică, asistență socială, consiliere spirituală. În îngrijirea paliativă pacientul se află în centrul atenţiei. Nicio decizie medicală nu se ia fără acordul acestuia, atât în ceea ce priveşte partea de nursing (îngrijirea efectivă), cât şi în privinţa medicaţiei administrate.

Primul Compartiment de Îngrijiri Paliative dintr-un Institut Regional Oncologic din România, înființat la Iași

În România există Asociația Națională de Îngrijiri Paliative, cu o strategie națională de îngrijire paliativă, precum și un Program Național de Îngrijiri Paliative. În ultimii ani au apărut în România multe unități cu paturi pentru acești pacienți, dar ceea ce interesează este ca serviciile să fie de calitate. De aceea, este nevoie de stabilirea unor reglementări în perioada următoare, care să asigure și standarde de îngrijire, care la ora aceasta sunt doar orientative.

Inovator în țara noastră la acest capitol este în primul rând faptul că în cadrul unui Institut Regional de Oncologie, la Iași, s-a creat un Compartiment de Îngrijiri Paliative, singurul din țară, în institutele din București sau Cluj-Napoca acesta neexistând ca structură distinctă. Specialiștii în îngrijiri paliative din România pledează și pentru introducerea ambulatoriului de îngrijire paliativă în țara noastră, un lucru absolut normal, care se întâmplă şi în alte state, în cadrul tuturor specialităţilor medicale, precum și pentru introducerea centrelor de zi pentru îngrijirea paliativă, unde vin pacienţi cu un anumit grad de mobilitate (neavând afecțiuni foarte complexe). Acolo se pot întâlni cu pacienţi care au aceeaşi problemă, își împărtășesc experiențele, acest lucru având un impact psiho-emoţional foarte important, ajutându-i să accepte situaţia în care se află şi să suporte mai uşor povara bolii.

Arsenalul avut la dispoziție în controlul simptomatologiei și în special în controlul durerii pentru pacientul oncologic aflat în îngrijirea paliativă, spre exemplu, este caracterizat de dinamică. Există aspecte inovatoare care au pătruns și în România sau care sunt așteptate să prindă contur și în țara noastră, cum ar fi terapii cu administrare sublinguală, pentru pacienții care sunt în tratament cronic sau terapii pentru durere cu plasturi transdermici. Astfel de modele există în alte state din străinătate, cum ar fi Italia, Franța, Germania, Statele Unite ale Americii, unde există secții sau compartimente special amenajate pentru îngrijire paliativă, în cadrul unor spitale foarte mari, multe dintre ele regionale.

Limitările îngrijirii paliative în România și perspectivele de viitor

Limitările pentru România în îngrijirea paliativă sunt reprezentate de faptul că în cadrul Institutului Regional de Oncologie din Iași, în compartimentul cu 20 de paturi, asimilat unei secții de paliație, nu pot fi oferite toate funcțiile dedicate îngrijirii paliative: o sală de interacțiune, un spațiu dedicat consilierii psihologice, baie terapeutică, de exemplu. Ceea ce este totuși îmbucurător este faptul că există un proiect pentru relocarea acestui compartiment într-o clădire aparţinând Institutului Regional de Oncologie, ce ar avea toate aceste funcții care actualmente lipsesc, funcții care nu ar face decât să sporească calitatea îngrijirii, calitatea vieții, gradul de satisfacție a pacienților și a familiilor. Singurul compartiment de îngrijiri paliative în cadrul unui institut regional de oncologie este însă un prim pas făcut înainte pentru dezvoltarea acestei specialități.

România este o țară „specială” și din punctul de vedere al îngrijirii paliative. Este o țară apreciată de către specialiștii din statele vest-europene și din Europa de Nord care se ocupă de îngrijire paliativă, pentru faptul că are o dinamică deosebită în ceea ce înseamnă dezvoltarea serviciilor de îngrijire. Marea problemă a țării este, însă, că accesul la îngrijiri paliative este în continuare limitat și deosebit de redus, în România existând 150.000 de pacienți care ar avea nevoie de astfel de servicii, 40% dintre ei fiind pacienți oncologici. Acoperirea nevoii cu astfel de servicii la nivel național este de doar 8%. Una dintre soluțiile unui mai bun circuit și acces la îngrijire paliativă este implicarea medicilor de familie în acest proces, pentru scăderea costurilor de spitalizare, pentru o stare mai bună a pacienților cu nevoi mai puţin complexe, care nu ar mai trebui să se deplaseze la spital. În România este nevoie, de asemenea, de educație în ceea ce privește îngrijirea paliativă de bază, de acces la informații, publicații, date în cazul pacienților și cu siguranță de informare corectă în legătură cu ceea ce presupune această supraspecializare, nu doar pentru pacienții aflați în stadii terminale de boală, ci pentru toți pacienții oncologici și de asemenea, pentru cei în cazul cărora managementul durerii și prevenirea ei sunt foarte importante. Sprijinul autorităților în acest sens, al Ministerului Sănătății, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate ar contribui decisiv la diversificarea serviciilor de îngrijire paliativă, prin introducerea ambulatoriului și a centrului de zi ca tipuri noi de servicii de îngrijire paliativă, prin oficializarea standardelor de îngrijire paliativă, toate pentru o calitate mai bună a serviciilor destinate acestor pacienți.

1 comments

buna ziua

tatal meu e bolnav de cancer din iunie 2017 a fost diagnosticat cu cancer la colon sigmoid si metastaze le ficat, a fost operat si apoi a facut chimioterapie. Acum est acasa si saraca mama se ocupa de el ; ei locuiesc in bucuresti si de la spitalul coltea i s-a recomandat la iesirea din spital ( a fost doar ambulatoriu) ca sa faca tratament paliativ.
Mama saraca era bucuroasa ca s-a gindit ca o s-o mai usureze cu obligatiile de zi cu zi dar cind s-a prezentat la spuital i s-a spus in ris ca nu exista asa ceva, ca tratamentul apliativ nu a fost aprobat de Casa de Asigurari de Sanatate (CAS)!!!
Deci in conditiile acestea ce e de facut caci pe net peste tot se paote citi ce mari si atri suntem in tratament paliativ dar practic nu se face pe nicaieri.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.