În contextul lansării recente a proiectului „Respiri ușor”, specialiști familiarizați cu problematica afecțiunilor pulmonare la nivel național au expus o serie dintre problemele pe care le întâmpină românii în lupta cu afecțiunile de acest gen, mai ales în privința cancerului.
„Este unul dintre cele mai agresive cancere și unul dintre cele mai subdiagnosticate” – a avertizat, de la începutul dezbaterii în favoarea unui viitor Plan Național de Screening pentru cancere bronho-pulmonare, dr. Bogdan Tănase – managerul Institutului Oncologic București.
Accesul la puncție-biopsie sub tomograf, o mare problemă
„Chiar dacă nu este nominalizat cancerul bronhopulmonar printre problemele de sănătate de la nivelul țării noastre – sunt altele de care știm cu toți – totuși este o sursă de mare mortalitate.
Aici, trebuie luat în calcul că este prima sursă de mortalitate la nivel mondial, nu numai în România.
Este unul dintre cele mai agresive cancere și unul dintre cele mai subdiagnosticate.
Constat faptul că avem terapii extrem de scumpe pentru cancerul bronhopulmonar, și aici mă refer la imunoterapii care pătrund destul de ușor pe piața noastră dar care costă statul român mii de euro pe lună iar pacienții români nu au acces la metode moderne de diagnostic.
Printre aceste metode pot aminti – și este o mare lipsă – de bronhoscopii precum cea cu ecografie EBUS radial și liniar, bronhoscopia ghidată navigație endobronșică și alte metode. Dacă vă spun că, de exemplu, tipul de bronhoscopie clasică – fibrohoscopia care se face la noi – aduce cu sine diagnostic cam la 20-30% dintre pacienții care sunt supuși procedurii pe când cele care le-am menționat aduc diagnostic cam în 70-80%, poate chiar 90%, depinde de metodă, vedeți cam care este diferența.
Altă lipsă care este la nivelul României, și la nivelul Bucureștiului, pentru că aici ar trebui să fie capitala: accesul la puncție-biopsie sub tomograf. Nu se pune problema că nu ar exista: există, dar accesul pacienților români este extrem de anevoios la aceste metode care în Vest sunt practic standard” a subliniat managerul Institutului Oncologic.
75% dintre pacienți ajung la spital în stadii metastatice
Printre problemele expuse de apreciatul chirurg se numără și chirurgia minim invazivă, toracoscopică unde, susține acesta, ar trebui să fie lărgit accesul pacienților la această metodă modernă de tratament.
„Trebuie amintite metodele moderne de radioterapie care, de asemenea, se adresează pacienților cu cancer bronhopulmonar: vorbim de stereotaxie care se poate adresa atât pacienților metastatici cât și pacienților cu tumori care din motive medicale nu pot beneficia de intervenții chirurgicale.
Dintre pacienții care ajung la Institutul Oncologic, cam 25% se pretează la un tratament cu intenție curativă, restul de 75% sunt cel mai adesea fie avansați local, fie în stadii metastatice și chiar dacă beneficiază de tratament, acesta nu poate avea intenție curativă” a sublinat el.
Speranța de viață la pacienții metastatici ar putea crește de la șase luni la câțiva ani
„Îl citez pe un coleg, chirug toracic în Maroc, care spune că statul poate dă 3000 euro pe un tratament cu imunoterapie care se aplică unor pacienți metastatici și este un mare pas înainte faptul că – dacă înainte cu zece ani, speranța de viață pentru pacienții metastatici cu cancer bronhopulmonar era cam de șase luni – acum, prin aceste tratamente care costă aproximativ 5000 euro pe lună, speranța lor de viață a crescut fantastic, de la șase luni la trei-patru ani.
Dar, din momentul când tratamentul nu mai funcționează, lucrurile s-au cam terminat pentru pacienții respectivi; pe când, dacă am investi cinci mii euro pentru a face tomograf Low Dose în diagnosticarea unui nodul pulmonar, deci un stadiu incipient, și s-ar aplica o metodă precum lobectomie sau segmentectomie minim invazivă, practic pacientul respectiv poate fi considerat vindecat și va fi și înapoi la lucru, integrat social și profesional – ceea ce cred că este obiectivul oricărui tratament. Acolo trebuie să ajungem.
Trebuie făcut, desigur, un calcul economic, nu orice program de screening își scoate banii investiți dar, la un moment dat, de undeva trebuie să începem.
Chiar dacă regiunea București-Ilfov este una dezvoltată, totuși este pe de-o parte și una dintre cele mai poluate regiuni. Iar poluarea cu particule sub 5 nanomicroni este factor de risc recunoscut pentru cancerul bronho-pulmonar la care se adaugă prevalența și incidența mare a fumatului ca și obicei în această zonă.
Din punctul meu de vedere, în această regiune este o mare populație la risc pentru cancer pulmonar și de undeva trebuie început acest proiect pilot de screening ale cărui rezultate așteptăm să le vedem” a avertizat managerul Institutului Oncologic București.
Costurile mai mari la operația minim invazivă se regăsesc în durata mai mică de spitalizare
Pentru a ilustra chestiunea chirurgiei minim invazive, dr. Bogdan Tănase a făcut o paralelă cu momentul când s-a introdus chirurgia laparoscopică, exemplul tip – colecist sectomial laparoscopică:
„Acum, nu cred că toată lumea care are o problemă de colecist ar dori să se opereze laparoscopică dar să știți că, la început, era aceeși problemă: lipsa de expertiză și dorința de a nu-și pierde <<clienții>>, ca să spun așa, îi împingea pe mulți să spună că e mai bine așa; chirurgia, până la urmă, e și o chestiune de marketing – nu este o chestiune 100% onestă – până la urmă lumea vinde ceea ce face. Acum 15-20 ani – eu am apucat și acele timpuri – la fel se spunea, că este mai bine să te deschidă, să pună mâna că așa se simte și așa mai departe…
Dincolo de asta, mai este și un aspect financiar, pentru că, strict pentru chirurgia minim-invazivă, consturile sunt mai mari decât cele pentru chirurgie deschisă din cauza unor consumabile care trebuie utilizate.
Desfășor o teză de doctorat împreună cu colegul meu, dr. Alin Burlacu și, la un moment dat, pe pacienții operați de noi, am făcut un studiu în care am comparat costurile: pe undeva acestea se amortizează pentru că respectivii pacienți stau mai puțin în spital.
Dacă ar conta la ceva pentru că în sistemul nostru de decontare, lucrul acesta nu prea contează, cât stau în spital, dar economic vorbind costurile mai mari la operația (n.r. minim-invazivă) se regăsesc în durata mai mică de spitalizare, ca și în cazul chirurgiei laparoscopice” a declarat dr. Bogdan Tănase.
Costurile operației minim-invazive
Potrivit specialistului, la momentul de față, există studii randomizate care compară cele două metode, chirurgia deschisă și cea minim invazivă, și arată non-inferioritatea celei de-a doua:
„Nu avem un studiu care să arate că ar fi superioară ca și rezultate; de exemplu, la cancerul colorectal, avem studii care arată că metoda laparoscopică are rezultate superioare în termen de supraviețuire la distanță față de metoda deschisă. În cancerul bronho-pulmonar avem studii care ne arată că nu este inferioară, e o mică diferență dar este esențială; pacientul se reface mai ușor. În termen de durere, pierderi aeriene, mobilizare precoce, sau a duratei de a sta cu tubul de dren, da, este mai ușor pentru pacient dar noi trebuie să luăm în considerare și aspectul acesta și cel de evoluție la distanță dacă metodele sunt superpozabile – mai sunt și alți factori care trebuie urmăriți.
Acum, principala problemă este că aceste consumabile care avea un preț prohibitiv – este vorba despre staplerele chirurgicale.
Piața s-a liberalizat în sensul că sunt multe produse chinezești – de ce să n-o spunem, asta este – și un cost mediu, strict referitor la aceste staplere, se ridică la undeva la vreo 3000 lei în plus față de operația deschisă” a exemplificat cunoscutul chirurg.
Diagnosticul genetic, o altă problemă pentru buzunarul pacientului român
Un alt lucru esențial lipsește, potrivit managerului Institutului Oncologic din Capitală vine din domeniul anatomiei patologice:
„Este bine de știu faptul că, pentru a beneficia de aceste imunoterapii, practic pacienții au nevoie de un diagnostic genetic. Sunt trei etape pe care trebuie să le parcurgă după ce s-a obținut o biopsie productivă.
Prima este cea a examenului histopatologic convențional care se face ca și acum 100 ani, la microscop, pe lame colorate; Urmează imunohistochimia care pune diagnosticul de tip de cancer, pentru că sunt mai multe tipuri de cacer bronhopulomnar.
După care, ca să beneficieze de aceste imunoterapii care se adresează unor mutații genetice, pacientul trebuie să aibă diagnostic genetic care să ne spună dacă acele mutații există sau nu.
Aici avem un blocaj deoarece acest diagnostic genetic nu este decontat de statul român.
Cumva, firmele au prevăzut acest blocaj și invervin cu niște vouchere pentru ca pacienții să beneficieze de acest diagnostic genetic. Dar, bineînțeles, fiecare firmă dă vouchere pentru a testa mutația care ne asigură că funcționează medicamentul vândut de ei.
Este, cumva, o situație lipsită de etică deși ne-a ajutat. Într-un fel, lucrul aceste trebuie rezolvat iar pacienții trebuie să aibă un diagnostic complet. Dacă ne adresăm strict mutațiilor care, în acest moment, au valoare terapeutică, vorbim de o cifră între 1000 și 3000 euro, aproximativ” a rezumat managerul unității medicale.
Statul la cozi în cazul bolnavilor de cancer
„Ce trebuie luat în calcul: din punctul de vedere al Casei de Asigurări – acum, au și ei opinia lor și bineînțeles că se susține – dar, după cum decurg lucrurile acum, întâi se susține diagnosticul de cancer pulmonar prin metoda convențională, după care pacientul se duce la oncolog și ia bilet de trimitere și beneficiază de bilet de imunohistiochimie iar după ce o face, urmează testarea genetică.
Înseamnă că va sta la cel puțin trei cozi: ținând cont de agresivitatea cancerului pulmonar, logic ar fi ca aceste trei lucruri să fie făcute dintr-o dată.
În plus, cu fiecare examen, se mai ia puțin din proba bioptică, de volum mic și câteodată ajungem în situația în care nu mai avem pe ce lucra; astfel, trebuie să repetăm biopsia ca să mai facă încă o dată un examen” a precizat acesta.
Screeningul salvează vieți: Este nevoie de un început pentru un Plan Național
În momentul acesta, ca să faci un pacient un CT Low Dose care să fie decontat de Casă, fără a avea o patologie, în scop de screeining, este practic imposibil pentru că nu există baza de decontare – relatează dr. Bogdan Tănase.
Noi trebuie să ajungem să avem un argument prin care să convingem Casa de Asigurări că merită să bage banii ca eu, chirug toracic, un medic de familie sau un pneumolog din provincie să trimită un pacient să facă acest tomograf. Și asta fără bani.
Ne așteptăm astfel ca scopurile acestui demers (n.r. Proiectul „Respiri ușor”) este ca în România mai adunăm un argument – că am adus un număr de ani în plus unor pacienți, iar asta se poate cuantifica. Astfel vom avea un fundament pentru că momentan avem doar un concept” a conchis specialistul.
