Articol realizat cu Conf. dr. Cornelia Bala Preşedinte Asociaţia Română de Educaţie în Diabet
Educaţia joacă un rol cheie în cadrul unei comunităţi, indiferent de domeniul în care aceasta se face, numărându-se printre elementele care ne definesc, atât ca spirit, cât şi ca integritate din punct de vedere fizic, al sănătăţii. Şi mă refer în acest ultim caz la educaţia terapeutică, la acel proces în care educaţia pacientului este gestionată de un personal medical riguros instruit în acest sens şi care este recomandată de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca parte integrantă în managementul multor afecţiuni cronice.
Educatorul în diabet îl aduce pe pacient mai aproape de echipa multidisciplinară implicată în managementul acestei afecţiuni
Educatorul, în cazul nostru, în diabet zaharat, îl învaţă pe pacient să îşi înţeleagă boala, să ştie cum să o gestioneze, cum să devină compliant la tratament, cum să prevină apariţia eventualelor complicaţii. Altfel spus, educatorul în diabet îl aduce practic pe pacient în echipa multidisciplinară implicată în managementul acestei boli care afectează în prezent, la nivel global, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, peste 346 milioane de oameni şi care în România are o prevalenţă de 11,6%, conform rezultatelor Studiului PREDATORR.
Plecând de la aceste aspecte, Asociaţia Română de Educaţie în Diabet a iniţiat şi derulat în ultimii ani un program complex, la nivel naţional, de instruire a asistenţilor medicali în diabet, program ale cărui rezultate dorim să se reflecte atât în creşterea nivelului de cunoştinţe ale celor implicaţi în program, cât şi în îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu diabet zaharat.
Educaţia terapeutică trebuie să se regăsească şi în Planul Naţional de Diabet
Educaţia terapeutică este extrem de importantă, mai ales în cazul bolilor cronice şi trebuie să se regăsească şi în Planul Naţional de Diabet. Avem nevoie de asistenţi medicali specializaţi în diabet, care să facă această educaţie terapeutică şi avem nevoie ca această activitate să fie recunoscută şi finanţată. Resursa umană este absolut necesară în gestionarea unei afecţiuni cum este diabetul zaharat, asistenţii medicali având posibilitatea de a interacţiona mult mai des cu pacienţii şi de a le acorda mult mai mult timp decât ne este nouă, medicilor, permis să o facem. Putem vorbi, dacă putem spune aşa, de o educaţie ţintită. Avem persoana cu diabet şi o putem îndruma direct, corect, către metodele cele mai eficiente de înţelegere a bolii şi de gestionare a acesteia.
Dar educaţie pentru sănătate se poate face şi la nivel populaţional, prin campanii de informare şi prin diferite acţiuni şi activităţi care au ca scop acest lucru. Am făcut astfel demersuri, ne-am bucurat şi de sprijinul autorităţilor, care au înţeles că doar făcând un front comun putem educa populaţia generală şi pe cea la risc şi putem face, în acest mod, prevenţie.
Educaţia terapeutică poate contribui la reducerea costurilor din sistemul de sănătate
Dincolo de impactul favorabil pe care educaţia terapeutică îl are asupra calităţii vieţii persoanelor cu diabet zaharat, acest concept, odată înglobat în cadrul unor programe de sănătate bine conturate, ar putea să producă efecte pozitive şi în ceea ce priveşte sistemul sanitar. Concret, costurile generate de fiecare persoană cu diabet zaharat prin spitalizare şi respitalizare ar putea să scadă. Mai mult, studiile au arătat faptul că prin educaţie terapeutică se poate ajunge şi la o scădere a necesarului de medicamente prin simplul fapt că, prin aplicarea de către pacienţi a informaţiilor date de asistenţii medicali educatori, hemoglobina glicată s-ar putea reduce cu 1%.
