Prezența și incidența sindromului de burnout în rândul profesioniștilor din sistemul medical este o problemă gravă, cu implicații serioase pentru practica medicală. Se poate crede despre sindromul de burnout (sindrom de epuizare profesională, în traducere liberă) că este o patologie insidioasă, care se instalează în timp, după mai mulți ani petrecuți practicând o meserie solicitantă fizic și psihic – cum este cea de medic. Această afirmație nu este însă neapărat adevărată. Rezultatele unui studiu publicat în Journal of the American Medical Association (JAMA) au indicat o incidență autoraportată de 45% a sindromului de burnout în rândul medicilor rezidenți. Studiul a inclus 3.588 de medici rezidenți de anul II din diferite specialități din SUA. 45% din medicii intervievați prin intermediul unui chestionar au raportat simptome de burnout și 14% au declarat că regretă alegerea unei cariere în medicină.
Medicii tineri, stresul și dezamăgirile unei meserii solicitante
Conform definiției date de cercetătoarele americane Christina Maslach și Susan Jackson, sindromul de burnout cuprinde o serie de manifestări, cele mai multe de ordin psihologic, incluzând epuizare emoțională, senzație de depersonalizare și lipsa satisfacției profesionale. Sindromul de burnout a fost asociat cu pierderea lipsei de interes pentru profesia practicată, cu o frecvență mai mare a erorilor la locul de muncă, lipsă de interes pentru procesul de instruire și formare, consum de alcool și chiar ideație suicidară.
Incidența autoraportată a burnoutului a variat în cadrul studiului în funcție de specialitatea medicală. Rezidenții ATI, chirurgie generală, neurologie și urologie au raportat mai frecvent simptome de burnout. Aceste rezultate nu surprind și pot fi atribuite particularităților acestor specialități medicale: ATI, chirurgia generală, neurologia sunt foarte solicitante fizic și psihic. Medicii care activează în aceste specialități se confruntă zilnic cu cazuri grave, fiind direct responsabili pentru evoluția clinică sau chiar pentru viața pacienților pe care îi tratează, ceea ce întreține o stare generală de stres. Același context poate duce la senzație de neîmplinire, de lipsă de satisfacție profesională, precum și la dezamăgire legată de profesia aleasă, care se dovedește a fi mult diferită față de așteptările individului.
Conform rezultatelor acestui studiu, aproape jumătate din tinerii medici se confruntă cu simptome de burnout cel puțin o dată pe săptămână, pe când unul din șase medici regretă cariera aleasă. Aceste cifre sunt îngrijorătoare, deoarece o prevalență atât de mare a sindromului de burnout în rândul medicilor poate avea consecințe grave atât în plan personal, cât și asupra calității serviciilor medicale de care beneficiază pacienții.
O problemă simplificată
Pe de altă parte, trebuie reținut că vorbim despre o incidență autoraportată a burnoutului. Pe lângă faptul că percepția individuală este subiectivă, ea poate fi și influențată de designul studiului, respectiv de felul în care sunt formulate și apoi analizate întrebările din chestionar.
În cazul acestui studiu, de exemplu, medicii rezidenți au fost întrebați în ce măsură următoarele afirmațiile sunt reprezentative pentru ceea ce simt: „Simt că acest serviciu mă epuizează” și „Am devenit mai aspru cu oamenii de când am început acest serviciu”. Întrebările au fost gândite pentru a reflecta două dintre caracteristicile definitorii pentru sindromul de burnout: epuizarea și senzația de depersonalizare. Participanții la studiu care au răspuns afirmativ la măcar una din aceste două întrebări au fost încadrați în categoria celor care raportează simptome de burnout.
Dar acest design al studiului poate fi considerat simplist. Scala propusă de Christina Maslach și Susan Jackson – Maslach Burnout Inventory (MBI) – se bazează pe un chestionar mult mai complex pentru a determina prezența sindromului de burnout. Acest chestionar complex a fost adesea simplificat în studiile clinice care au analizat incidența burnoutului în rândul diferitelor categorii profesionale. Multe din aceste studii au folosit instrumente de măsură proprii pentru a măsura incidența burnoutului. Din aceste motive, nu putem accepta ca atare afirmația „jumătate din tinerii medici suferă de burnout”, scoasă din context și propusă cu valoare de adevăr absolut.
Nevoia unei definiții
În acest context, în care diferite studii folosesc diverse instrumente de măsură pentru a măsura un concept destul de abstract, rezultatele finale pot fi puse sub semnul întrebării. Aceasta este exact concluzia la care au ajuns autorii unui al doilea studiu privind incidența sindromului de burnout în rândul medicilor, publicat în același număr al revistei JAMA.
În cadrul unei analize sistematice, Lisa Rotenstein și colegii săi au încercat să determine prevalența sindromului de burnout în rândul medicilor din 45 de țări. Aceștia au identificat și au analizat 182 de studii publicate anterior privind incidența burnoutului la 109.628 de medici din întreaga lume.
Concluziile lor au fost că, în funcție de sistemul medical, specialitatea medicului, tipul practicii (spital, clinică, cabinet individual etc.), dar și de factori culturali sau geografici, incidența raportată a burnout-ului la medici variază între 0 și 80,5%. Asta înseamnă că, în funcție de anumiți factori subiectivi și obiectivi, dar și de designul studiului, burnoutul poate afecta aproape toți medicii sau aproape niciun medic. Autorii acestei analize sistematice au declarat că, datorită diferențelor semnificative în designul studiilor și în felul în care sindromul de burnout este definit, este imposibil să tragem niște concluzii pertinente privind prevalența acestei probleme în rândul medicilor.
În cele 182 de studii analizate, 142 de definiții diferite ale sindromului de burnout au fost folosite. De exemplu, în unele studii, burnoutul a fost asociat cu senzația de epuizare resimțită cel puțin o zi pe săptămână, a explicat dr. Douglas Mata, unul din autorii studiului. În altele, burnoutul a fost asociat cu prezența tuturor acestor simptome, în fiecare zi: epuizare, senzație de depersonalizare și lipsa satisfacției profesionale. Vorbim despre o eterogenitate foarte mare a instrumentelor de măsură a burnoutului. Acestea au condus la o eterogenitate foarte mare a rezultatelor acestor studii și, în final, la diferențe foarte mari privind incidența raportată a burnoutului în rândul medicilor din diferite țări, specialități medicale sau zone geografice.
Medicina, profesie cu factor de risc
„Este bine că vorbim despre burnout, dar trebuie să îl definim mai bine. Marea problemă este că nu există diagnosticul de burnout, nu este o categorie medicală. Iar criteriile pentru a determina dacă o persoană are sau nu burnout variază enorm. Fiecare autor operează cu propria definiție a burnoutului, ceea ce au arătat și autorii analizei sistematice pe acest subiect”, a declarat pentru Ro Health Review dr. Vlad Stroescu, psihiatru.
„Nici nu cred că burnoutul va fi vreodată un diagnostic medical, pentru că el este o problemă ocupațională, nu una medicală. De asemenea, este o problemă de grup – rareori un singur angajat are burnout, este o problemă de sistem, ce ține de calitatea serviciilor și de randamentul oferit la locul de muncă. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem burnoutul, el există și este un factor major de risc de depresie, suicid, dar și de erori medicale”, a explicat în continuare Vlad Stroescu.
„Cred că burnoutul la medici este o problemă alarmantă. Există studii care au măsurat alți cuantificatori, mult mai concreți – episoade depresive, rata suicidului la medici, tulburările de stres posttraumatic – și toate acestea au dat niște cifre foarte alarmante. De obicei, o profesie liberală, care presupune finalizarea unor studii superioare, este considerată factor de protecție a sănătății mintale. Medicina este singura profesie despre care știm sigur că nu este factor de protecție al sănătății mintale, ci factor de risc”, arată medicul psihiatru.
Dincolo de cifre și statistici mai mult sau mai puțin exacte, mai mult sau mai puțin relevante, nu se poate nega faptul că epuizarea profesională este o problemă serioasă care afectează medicii din întreaga lume și care poate avea consecințe serioase asupra practicii medicale. Pentru a găsi soluții eficiente pentru această problemă, trebuie să avem o definiție clară a sindromului de burnout, precum și metode standardizate de a evalua efectele stresului ocupațional cronic asupra medicilor.
