Relu Cocoş, dr. biolog pr.genetică în cadrul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” și cercetător dr. UMF „Carol Davila” Bucureşti, a declarat pentru Sănătatea TV şi RoHealthReview, că în viitor, este posibil să asistăm la apariția unei tulpini a SARS-CoV-2 care să nu mai fie acoperită de vaccinurile dezvoltate până în prezent.
Potrivit specialistului, acest lucru ar fi posibil în situația în care vor apărea mutații în gena proteinei Spike, care pot determina modificări majore în structura proteinei la nivelul situsurilor de cuplare pentru anticorpii sintetizați în urma vaccinării.
Posibilă vaccinare anuală
Totodată, dr. Relu Cocoş a mai spus că în cazul virusului SARS-CoV-2, se poate ajunge la o vaccinare anuală doar dacă mutațiile acumulate în noile variante vor determina modificări structurale la nivelul proteinelor virale, care la rândul lor vor conduce la scăderea eficacității vaccinurilor existente.
“În acestă situație, este necesar ca secvența ARN-ului mesager utilizată în vaccinurile Pfizer și Moderna sa fie modificată și sintetizată în funcție de genomul noilor variante SARS-CoV-2 (…). Din fericire, multe vaccinuri, cum este cel pentru rujeolă, nu au necesitat o vaccinare anuală deoarece virusurile nu au dezvoltat mutații prin care să determine ineficiența vaccinurilor existente. O excepție o reprezintă virusurile gripale A și B care necesită anual producerea unui nou vaccin întrucât acestea prezintă o rata mare a mutațiilor în gena care codifică hemaglutinina, o proteină de cuplarea la celule organismului, similară ca funcție cu proteina S a virusului SARS-CoV-2.”, a explicat dr. Relu Cocoş.
Studiu: Reducere de 6,5 ori a anticorpilor care neutralizează varianta indentificată în Africa de Sud
Acesta a citat un studiu recent, publicat sub forma de preprint, care arată faptul că există o reducere de 6,5 ori a anticorpilor care neutralizează varianta indentificată în Africa de Sud și o reducere a nivelului de anticorpi neutralizanti de două ori, pentru varianta din Marea Britanie.
Diferenţele între “variante” și “tulpini”
Geneticianul Relu Cocoș a explicat și diferențele între noțiunile de “variante” și “tulpini” SARS-CoV-2.
Astfel, varianta reprezintă o combinație unică de mutații la nivelul genomului viral pe care o regăsim la nivelul populației, iar o mutație noua determină apariția unei noi variante, a precizat dr. Cocoș, adăugând că nu orice variantă reprezintă o nouă tulpină.
Și asta în timp ce tulpina este de fapt o variantă geonomică a aceluiași virus, în cazul de față SARS-CoV-2, pentru care s-a dovedit că există un fenotip diferit, tradus printr-o contagiozitate mărită, în cazul de față, sau printr-o virulență sporită, potrivit cercetătorului UMF.
“Varianta B.1.1.7 (n.r. identificată pentru prima dată în UK în decembrie 2020) este diferită de varianta Wuhan prin 23 de mutații, dintre care 8 mutații sunt în gena care codifică proteina Spike (S), proteina prin intermediul căreia virusul se cuplează la celulele receptor ale organismului gazdă. Ținând cont ca cele două vaccinuri care au la bază tehnologia ARN mesager utilizează molecule de ARN ce determină în celule gazdă sinteza de proteine Spike a căror prezenţă în organism declanșează răspunsul imun ce se traduce prin producerea de anticorpi neutralizanți, este normal sa apară aceste întrebări. Așa cum am văzut cu toții, cei doi producători Pfizer şi Moderna au anunțat, în urma testelor de laborator, faptul că vaccinurile lor produc anticorpi neutralizanți şi faţă de noile tulpini. Acest lucru are o explicație logică. Organismul generează ca răspuns faţă de vaccin un spectru de anticorpi care țintesc mai multe situsuri (epitopi) de cuplare la nivelul proteinei Spike, nu doar un singur tip de anticorpi. În urma mutațiilor, la nivelul proteinei S pot apărea modificări structurale, dar anticorpii generați, datorită heterogenității lor recunosc şi neutralizează în continuare proteina S”, după cum a exemplificat cercetătorul Relu Cocoş.
În prezent, au fost identificate trei noi variante de SARS-CoV-2, cu o frecvenţă mare în diferite regiuni geografice, respectiv variantele B.1.1.7, identificată pentru prima data în UK în decembrie 2020, 501Y.V2, identificată în Africa de Sud în decembrie 2020 şi varianta P1, identificată în Brazilia, în ianuarie 2021.