Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a declarat, pentru Sănătatea TV și RoHealthReview, că în momentul de față, protocoalele de tratament pentru pacienții COVID-19 includ medicamente pentru problemele de somn sau atacurilor de panică.
“În momentul de față, protocoalele de tratament includ câteva medicamente, evident, cu concubinajul corect medical între infecționist și psihiatru, strict adresat simptomatic problemelor de somn sau atacurilor de panică, dar nu există tratament psihiatric profilactic pentru simptome psihiatrice asociate COVID-19”, a precizat medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
În schimb, potrivit psihiatrului, ceea ce ar putea să existe este o intervenție psihologică precoce și o mai bună comunicare medic-pacient, o mai bună transparență la momentul la care o persoană primește diagnosticul, prin transparență înțelegând inclusiv compasiune și elementul empatic uman.
„Elementul empatic uman se pierde în pandemii pentru că este copleșitor numărul de cazuri”
“Din pacate, elementul empatic uman se pierde în pandemii pentru că este copleșitor numărul de cazuri, de spețe cu care la un moment dat un medic se înfruntă”, a punctat medicul psihiatru Gabriel Diaconu.
El a spus că ar fi necesar un serviciu de psihologie pentru medici, “pentru că este inuman să ne așteptăm de la ei ca după aproape 12 luni de când luptă cu chestiunea asta vor rămâne la fel de disponibili emoțional ca la început. Nu au cum”.
În ceea ce privește reacțiile unui pacient atunci când află că este infectat cu noul coronavirus, medicul psihiatru a spus că în rândul cazurilor pe care le-a urmărit până acum, 50% dintre ele au dezvoltat stări de panică la gândul că vor muri sau că vor face pneumonie și vor ajunge la terapie intensivă.
“Pe seria de cazuri pe care am urmărit-o până acum, aproape în 50% (n.r. au dezvoltat stări de panică) dintre persoanele cu care am stat de vorbă, de ordinul zecilor, în această perioadă, fiind persoane care s-au adresat unui psihiatru, drept urmare este o populație consecutivă foarte selectă, nu pot generaliza la ceilalți. La cei cu care am stat de vorbă, când au primit vestea că au fost testați pozitivi, în aproape 50% dintre cazuri au dezvoltat stări de panică la gândul că vor muri sau că vor face pneumonie și vor ajunge la terapie intensivă. Evident că, accesul la un pat de terapie intensivă, i-a făcut pe mulți să dispere suplimentar la gândul că vor avea nevoie și nu vor avea unde”, a declarat medicul.
Pacienții care nu s-au speriat de diagnostic
Acesta a mai spus că cei care nu au dezvoltat frică au fost, de obicei, persoane care se bucurau de o stare relativ bună de sănătate și “mai aveau o particularitate: erau oameni cumva orientați cu privire la dimensiunile medicale ale discuției”.
“Am constatat că oamenii care fac atacuri de panică sunt oameni care sensibil mai frecvent aveau concepții deformate, iraționale, despre felul în care funcționează bolile, sistemul medical, adică oameni care erau infectați cu fake news, false informații, ipoteze și teorii despre COVID-19 și felul în care funcționează medicina în România”, a precizat medicul Gabriel Diaconu.
„Este ceva deosebit la frica de COVID-19 față de frica de cancer, infarct miocardic, accident vascular sau frica de diabet ?”
Specialistul a adăugat că este normal să îți fie teamă atunci când te îmbolnăvești, accentuând însă caracterul infodemic al COVID-19.
“Este ceva deosebit la frica de COVID-19 față de frica de cancer, infarct miocardic, accident vascular sau frica de diabet ? Nu este nimic deosebit, în schimb, ceea ce poate să fie deosebit este caracterul contagios dar și caracterul infodemic al acestei boli. Nu monitorizăm în fiecare zi câți oameni au făcut accidente vasculare cerebrale, pe Planetă. Nu iese nimeni la ora 13.00, în fiecare zi, cu un buletin care să ne spună câți oameni au mai făcut pareze în ultimele 24 de ore și câți oameni au primit tratament trombolitic. E ceva în mecanismul comunicațional al ultimului an care pune COVID-19 pe o hartă specială. Această hartă specială este a bolilor capabile să creeze stres în populație”, a completat medicul psihiatru.
„Ecou seismic în ceea ce privește sănătatea mintală a unei populații”, pe termen scurt, mediu și lung
El a mai spus că ceea ce știm este, de exemplu, că în situații de cataclism, calamitate, război, vom avea pe termen scurt, mediu și lung un “ecou seismic în ceea ce privește sănătatea mintală a unei populații, cu o creștere pe termen scurt și mediu a tulburărilor de anxietate, a tulburărilor de tip adicție, a tulburărilor de somn, a tulburărilor alimentare”.
“Deci, pe termen mediu și lung, o creștere în ponderea de depresie, anxietate cronică, tulburări de control al impulsului. Dacă luăm prin analogie acele lucruri pe care le-am putut observa până la apariția COVID-19, probabil că așa se va întâmpla sau este posibil să se întâmple și acum după pandemia de COVID-19 care este o calamitate mondială”, a declarat medicul.
Cele mai afectate categorii de populație
Întrebat care sunt cele mai afectate categorii de populație de efectele la nivel psihic ale panemiei, medicul psihiatru a răspuns că “e greu de spus tocmai pentru că se creează reliefe deosebite de la caz la caz, de la situație la situație: una este să treci printr-o criză financiară, de exemplu, cum a trecut umanitatea acum 12 ani, una este să treci printr-un război, cu migrație internă masivă și restriște și genocid, și alta este să treci printr-un cutremur cum a fost la Ismir, și cu totul altceva este să treci printr-o boală care infectează zeci de milioane de oameni și care ucide peste un milion. Mai degrabă nu trebuie să ne hazardăm cu privire la un anumit profil vulnerabil, cu atât mai mult cu cât suntem în plină pandemie , iar procesul va continua nestăbilit până când campania masivă de vaccinare va creea un stăvilar autentic in fața răspândirii bolii dar s-ar putea, la acel moment, să descoperim că, de exemplu, ca și în alte situații persoane cu un anume status socio-economic, cu un anume nivel de educație, cu anumite comorbidități metabolice, precum diabetul, au fost mai vulnerabile: bărbații, mai vulnerabili decât femeile, persoanele care au o rețea socială mai limitată, mai vulnerabile decât cei care au un ambient social bine dezvoltat, anumite strategii de coping mai adaptative să găsim că au fost asociate cu o severitate mai adâncă a expresiei de boală”.
Medicul a precizat că sunt studii care așteaptă să fie făcute.
“Vrem să înțelegem pentru că găsim o funcție utilă a studiilor, să putem interveni mai rapid în comunități vulnerabile precum persoanele care sunt în centre de rezidență, în comunități rupte cumva, marginalizate. De exemplu, populația pediatrică a fost în mod oribil vulnerabilizată în această perioadă prin îngrădirea accesului la educație din cauza măsurilor restrictive sanitare luate. Faptul că mobilitatea forței de muncă a fost îngrădită a creat vulnerabilități în rândul celor de vârstă adultă și care s-au trezit într-un distres financiar, unii dintre ei, sever. Drept urmare, risc putem să găsim în multe locuri, opțiunea este în același timp să încercăm să îl creionăm și prioritizăm, pentru că în mod faptic nu poți să ajuți pe toată lumea. Trebuie să gândești programe care să rezolve adversitatea și de o manieră eficace”, după cum a explicat specialistul.
