Factorii care influențează decizia de vaccinare

Factorii care influențează decizia de vaccinare

Vaccinarea este una din cele mai cost-eficiente intervenții de sănătate publică și un instrument crucial pentru prevenirea bolilor transmisibile. În acest moment însă, Uniunea Europeană se confruntă cu un număr tot mai mare de epidemii și de decese atribuite unor boli care pot fi prevenite prin vaccinare.

În acest context, Comisia de experți în metode eficiente de investiție în sănătate (EXPH) a Comisiei Europene a elaborat un raport în care a identificat și caracterizat principalii factori care influențează decizia de vaccinare a populației din țările Uniunii Europene, precum și un set de recomandări și măsuri care pot fi implementare la nivel național și internațional pentru a crește gradul de acoperire vaccinală și a spori încrederea populației în vaccinare ca măsură profilactică.

 

Acoperirea vaccinală – de ce este esențială

 

Acoperirea vaccinală reprezintă proporția din populație care a fost inoculată împotriva unui agent infecțios. O acoperirea vaccinală cât mai aproape de 100% este esențială pentru protecția populației împotriva unei epidemii. Asta deoarece vaccinarea nu protejează doar individul inoculat, ci și pe cei care, dintr-un motiv sau altul, nu au fost vaccinați (interdicție de vaccinare, nu au împlinit încă vârsta pentru a fi imunizați etc.).

Imunitatea de grup este posibilă doar atunci când un procentaj suficient de mare din populație este vaccinată, astfel încât lanțul de transmitere a bolii este întrerupt. Atunci când imunitatea de grup este obținută prin atingerea unei acoperiri vaccinale optime, transmiterea bacteriei sau virusului este limitată – foarte puține persoane sunt vulnerabile la îmbolnăvire sau pot transmite boala.

În prezent, la nivelul Uniunii Europene, se observă o scădere îngrijorătoare a ratei de acoperire vaccinală. Scăderea ratei de vaccinare a populației sub pragul care poate asigura imunitate de grup și protecție persoanelor vulnerabile este o problemă gravă de sănătate publică, care trebuie adresată cât mai rapid, consideră grupul de experți ai Comisiei Europene.

 

Obstacole și ezitări în calea obținerii unei acoperiri vaccinale optime

 

În raportul prezentat, Comisia de experți în metode eficiente de investiție în sănătate a identificat o serie de obstacole în calea obținerii acoperiri vaccinale optime. Acestea includ lipsa de informare sau de încredere în eficacitatea sau siguranța vaccinării, îngrijorări privind efectele secundare, accesul dificil la vaccinuri, lipsa stocurilor și dificultăți în aprovizionarea cu doze de vaccin, costul asociat vaccinării în unele țări etc.

Factorii principali care afectează decizia de vaccinare țin de percepția individuală asupra riscurilor și beneficiilor asociate vaccinării. Părinții își vor vaccina copiii și adulții vor decide să se inoculeze împotriva unei boli transmisibile dacă beneficiile vaccinării depășesc costurile sau riscurile percepute.

În cazul vaccinării însă, beneficiile nu-și produc efectul imediat (vaccinul protejează de o infectare viitoare). De asemenea, beneficiile sunt ipotetice (nu toată lumea va fi expusă la agentul infecțios). De asemenea, beneficiile vaccinării nu pot fi definite cu precizie – nu toți cei infectați vor face o formă severă a bolii. Acest context poate duce la apariția în rândul populației a unei tendințe de „ezitare la vaccinare” – definită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca „întârzierea sau refuzul vaccinării în ciuda disponibilității accesului la acest serviciu”.

 

Între încredere, neîncredere și siguranță

 

Un studiu de mare amploare a analizat încrederea percepută în vaccinare în 67 de țări. În cadrul acestui proiect, denumit The State of Vaccine Confidence, au fost luate în calcul și schimbările de percepție ale populației în privința vaccinării în ultimii ani.

Grafic vaccinare

Comisia Europeană a analizat datele disponibile pentru țările membre UE – 20 de țări europene au participat la acest studiu în 2016. Rezultatele analizei arată că cel puțin 85% din persoanele intervievate din fiecare stat european cred că vaccinarea este importantă și eficientă. Doar un mic procentaj din cei intervievați au raportat îngrijorări privind eficacitatea vaccinării (între 10 și 20%, variabil de la țară la țară). Un procentaj mai mare din lotul intervievat a raportat îngrijorări privind siguranța vaccinării.

Grafic vaccinare

Deși majoritatea celor intervievați consideră vaccinul important, sigur și eficient, trebuie reținut că este nevoie de o acoperire vaccinală de peste 95% pentru a obține imunitatea de grup într-o comunitate.

Raportul a indicat o creștere a încrederii populației în vaccinare în Grecia, Italia, Slovenia și Marea Britanie și o scădere a acesteia în Polonia. Încrederea populației în siguranța vaccinării a crescut în Danemarca, Franța, Olanda, Spania și România și a scăzut în Suedia, Finlanda, Germania și Cehia.

 

Factori care influențează negativ decizia individuală de vaccinare

 

Mai mulți factori psihologici, sociali și contextuali pot influența decizia unui părinte de a-și vaccina copilul. Un review publicat în 2017 identifică printre acești factori:

  • Credința că vaccinarea este nesigură sau riscantă prin prisma posibilelor efecte secundare;
  • Credința că vaccinarea nu este necesară sau utilă – neîncrederea în ideea de vaccinare;
  • Recomandări negative primite din partea familiei, prietenilor sau chiar a unor medici;
  • Lipsa de informare a părintelui privind calendarul de vaccinare, unde poate fi făcut vaccinul etc.;
  • Accesul dificil la servicii medicale;
  • Neîncrederea în medici și în sistemul de sănătate;
  • Procrastinarea, amânarea vaccinării;
  • Credințele personale și religioase.

 

Programele naționale de imunizare și politicile de sănătate

 

În funcție de particularitățile fiecărui sistem de sănătate, fiecare țară membră UE își face propriul program de imunizare. Din acest motiv, există un grad mare de variabilitate între programele de imunizare ale țărilor membre UE.

În unele țări, vaccinarea este obligatorie, în altele ea este doar recomandată. Pentru a crește gradul acoperirii vaccinale, țările pot recurge la o serie de politici și măsuri legislative.

 

Vaccinul, între obligație și alegere

 

În unele țări, vaccinarea copiilor este obligatorie prin lege. Această obligație poate fi impusă prin diferite măsuri care condiționează sau care pedepsesc lipsa de complianță. De exemplu: înscrierea copilului la școală sau grădiniță este condiționată de vaccinarea acestuia. Responsabilitatea pentru asigurarea complianței față de lege poate să cadă în grija părintelui sau a instituției de învățământ, conform legii. Astfel, atât școala, cât și părinții pot primi amenzi în cazul în care nu se conformează legii.

Alte state au făcut vaccinarea obligatorie, cu anumite excepții. De exemplu, un părinte care se opune vaccinării ar putea fi obligat să discute cu un medic sau cu un profesionist pe tema riscurilor asociate, adresând punctual îngrijorările acestuia înainte de a lua o decizie informată pe acest subiect. Este vorba despre o strategie opt out, nu opt in – pacientul alege să ceară o scutire de la o obligație, însă trebuie să facă acest lucru fiind informat asupra riscurilor la care se supune sau își supune copilul. Această abordare rezolvă, cel puțin parțial, îngrijorările celor care cred că vaccinarea ar trebui să fie o decizie individuală și că impunerea acesteia violează drepturile pacienților (vaccinarea este o procedură medicală, care necesită consimțământul informat al pacientului sau al aparținătorului legal). Această strategie vizează informarea corectă a pacienților, adresând problema lipsei de informare sau a informării incorecte, din surse nesigure, a acestora.

La celălalt pol sunt statele în care vaccinarea nu este obligatorie, dar care au ales să implementeze o serie de măsuri care să stimuleze vaccinarea prin schimbarea atitudinilor negative față de aceasta și înlăturarea posibilelor bariere de ordin fizic sau psihologic care împiedică sau întârzie decizia de vaccinare. Măsurile care pot stimula creșterea acoperirii vaccinale includ informarea publicului, scăderea pe cât posibil a costurilor asociate vaccinării, precum și facilitarea accesului la vaccinare în particular și la servicii medicale în general.

 

Politici de sănătate care pot crește gradul acoperirii vaccinale

 

Comisia de experți în metode eficiente de investiție în sănătate a făcut o serie de recomandări pentru a stimula creșterea acoperirii vaccinale în rândul statelor membre UE, pe baza dovezilor incluse în raport.

Strategiile de comunicare și informare privind beneficiile vaccinării ar trebui să fie adresate atât celor neinformați, cât și celor dezinformați. Astfel, strategiile de comunicare ar trebui să fie adaptate și să țintească și grupările antivacciniste. Schimbarea percepțiilor acestor grupuri despre beneficiile și siguranța vaccinării este crucială pentru obținerea unei rate mai bune a acoperirii vaccinale.

Medicii din sistemul de îngrijire primară (medicii de familie) pot contribui la creșterea ratei acoperirii vaccinale. Prin încrederea de care se bucură și datorită interacțiunilor frecvente cu părinții, ei pot ajuta la informarea corectă a acestora și la înlăturarea unor îngrijorări pe care aceștia ar putea să le aibă referitor la siguranța, eficacitatea sau necesitatea vaccinării.

Însă medicii din sistemul de îngrijire primară nu ar trebui să fi singurii furnizori ai serviciilor de vaccinare. Implicarea în programele naționale de vaccinare a asistenților medicali, farmaciștilor, medicilor școlari și comunitari ar facilita accesul multor persoane la vaccinare . Grupul de experți recomandă oferirea serviciilor de vaccinare în contexte cât mai diverse, chiar și în afara orelor clasice de program clinic pentru a îmbunătății accesul la vaccinare chiar și în zonele izolate sau care se confruntă cu un deficit de medici de familie. Ei atrag atenția că, pentru a implementa această strategie, este nevoie de un registru electronic integrat al vaccinărilor.

În contextul unei rate îngrijorător de scăzute a vaccinării, costul fizic al imunizării ar trebui să fie redus cât mai mult. În mod ideal, vaccinarea ar trebui să fie gratuită. De asemenea, accesul echitabil la vaccinare ar trebui să fie asigurat tuturor. Eforturi deosebite ar trebui să fie făcute pentru a asigura accesul la vaccinare al populației sărace, membrilor grupurilor defavorizate, populației din comunități izolate și imigranților.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.