Fluctuațiile ratelor de vaccinare în Europa. România, mult sub media europeană

Observatorul european pentru sisteme și politici de sănătate a realizat, pentru Comisia Europeană, un raport privind organizarea și livrarea serviciilor de vaccinare în Uniunea Europeană (UE). Una dintre primele constatări este că organizarea sistemelor medicale influențează vaccinarea, deși există particularități individuale în realizarea gestului vaccinal.

Raportul documentează eforturile realizate de statele membre UE pentru creșterea ratelor vaccinării, analizând acțiunile întreprinse de acestea până în prezent și acțiunile care trebuie realizate în viitor. Lipsa conștientizării pericolelor îmbolnăvirii și ezitarea vaccinală sunt principalele motive implicate în scăderea acoperirii vaccinale.

 

Rata de vaccinare rujeolică este sub nivelul minim recomandat

 

Raportul analizează vaccinarea împotriva rujeolei în copilărie și vaccinarea gripală de la vârstă adultă. Recent, Europa s-a confruntat cu o epidemie de rujeolă, rata de vaccinare împotriva acestei boli a copilăriei scăzând la 93,6%, sub nivelul recomandat de 95% (fig. 1).

Figura 1. Cazurile de rujeolă în Europa

Procentajul variază însă de la 85% în Italia la 99% în Luxembourg și Ungaria. România a raportat o rată de 86% (fig. 2).

Figura 2. Acoperirea vaccinării rujeolice în Europa

 

Vaccinarea antigripală – obligatorie în Slovenia, pentru grupurile la risc

 

Și vaccinarea gripală înregistrează variații mari în Uniunea Europeană, mai ales în rândul persoanelor vârstnice aflate la risc de dezvoltare a complicațiilor după o infecție gripală.

Identificarea necesităților pentru desfășurarea cu succes a programelor vaccinale a fost realizată prin studierea review-urilor sistematice și a rapoartelor europene. În literatură au fost găsite 45 de review-uri sistematice ce analizează programele de vaccinare din Europa, punând accentul pe atitudinea publicului, ezitarea în privința vaccinării, inegalitățile și intervențiile pentru creșterea acoperirii vaccinale. În review-uri nu au fost analizate finanțarea și legislația în privința vaccinării și au existat doar câteva studii despre programele de vaccinare gripală.

În toate statele membre UE, programele de vaccinare sunt organizate la nivel național de ministerele sănătății, iar organismele regionale controlează și monitorizează vaccinarea și acoperirea vaccinală. În unele țări, precum Germania, Danemarca, Spania și Suedia, organismele regionale pot interveni în programele naționale de vaccinare și pot face recomandări în privința desfășurării acestora.

Vaccinarea împotriva rujeolei la copii este obligatorie în nouă state europene – Bulgaria, Ungaria, Cehia, Croația, Franța, Italia, Polonia, Slovacia și Slovenia, în restul statelor fiind doar recomandată și voluntară. În Germania, Grecia și Cipru, vaccinarea este voluntară, dar certificatele de vaccinare sunt necesare înscrierii școlare a copiilor.

Vaccinarea antigripală este voluntară în toate statele membre UE cu excepția Slovaciei, unde este obligatorie pentru persoanele care trăiesc în locuințe sociale și pentru cei aflați la risc mare de a dezvolta viroze respiratorii (cei care lucrează în medii cu o prevalență mare a gripei aviare) (fig. 3).

Figura 3. Recomandări pentru vaccinarea sezonieră împotriva gripei în țările din Spațiul Economic European

Pentru creșterea acoperirii vaccinale, în statele UE au fost dezvoltate campanii și s-au oferit sume de bani părinților care și-au vaccinat copiii, unele țări instituind și obligativitatea de a prezenta certificatul vaccinal al copilului la înrolarea școlară. Acțiuni ce promovează vaccinarea în rândul colectivităților vulnerabile (de exemplu, în grupurile de refugiați) sunt întreprinse în țări ca Germania, Croația, Grecia, Malta, Olanda, Portugalia, Marea Britanie și România. Croația, Marea Britanie, Irlanda și România dezvoltă și acțiuni speciale pentru creșterea acoperirii vaccinale în rândul romilor.

 

Importanța medicilor școlari în finalizarea vaccinărilor

 

Registre naționale pentru programele de vaccinare există doar în 12 state membre UE, în timp ce în alte câteva țări monitorizarea vaccinării se realizează prin registrele medicilor de familie sau bazele de date formate pe baza asigurărilor de sănătate. Estimarea ratelor vaccinării se realizează diferit pe teritoriul UE, unele țări estimând vaccinarea pe baza numărului de persoane vaccinate, iar altele – pe baza numărului de persoane care ar putea să fie vaccinate. Unele țări folosesc sondaje pentru calcularea ratei vaccinării.

Majoritatea statelor UE asigură vaccinarea populației din copilărie, prin medicii de familie, asitentele medicale, medicii pediatri, medicii interniști sau medicii școlari. Serviciile de sănătate școlare au un rol major în continuarea și finalizarea vaccinărilor cu doze rapel, mai ales în cazul vaccinurilor care se realizează cu doze multiple la intervale mari de timp, cum este vaccinarea rujeolică. Tot medicii de familie și asistentele asigură și vaccinarea gripală. Serviciile de sănătate ocupațională au un rol important în vaccinarea categoriilor profesionale la risc înalt de a contacta viroze, cum este personalul medical.

 

Ezitarea – motivul principal al scăderii ratelor de vaccinare

 

Vaccinarea rujeolică este gratuită în toate statele membre UE, cu excepția Ciprului, unde părinții trebuie să plătească pentru acest tip de vaccin. În ceea ce privește vaccinarea gripală, în majoritatea statelor UE (21) aceasta este gratuită pentru categoriile populaționale aflate la risc, precum persoanele vârstnice (peste 65 de ani). Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Letonia, Polonia și Slovenia fac excepție de la această regulă, aici persoanele aflate la risc fiind nevoite să suporte o parte din costul vaccinării.

Acoperirea vaccinală rujeolică este scăzută în majoritatea statelor UE, cu excepția următoarelor țări: Danemarca, Cipru, Luxembourg, Portugalia și Suedia. Motivul principal este ezitarea părinților, dar șapte țări UE au recunoscut incapacitatea de a ținti corect grupurile vulnerabile. Șase țări au menționat lipsa conștientizării importanței vaccinării în rândul populației, în timp ce cinci țări au raportat ezitarea vaccinării și lipsa informării cu privire la vaccinare în rândul personalului medical. Deficitele financiare vaccinale au fost raportate ca apărând pe termen scurt în România și Letonia, iar deficitele de resurse vaccinale au fost raportate în Ungaria și Lituania. Grecia, Irlanda și Lituania au raportat lipsa unui registru de vaccinare.

 

Cum poate fi stimulată vaccinarea

 

Factorii stimulanți ai vaccinării rujeolice au fost identificați în 25 de state UE, cel mai des întâlnit fiind factor fiind includerea vaccinării în rândul serviciilor de sănătate finanțate de stat. Și campaniile de creștere a conștientizării au fost identificate ca având o influență favorabilă asupra ratelor de vaccinare, iar existența unei rețele solide a serviciilor de sănătate a avut de asemenea o influență mare asupra creșterii vaccinării. Rolul personalului medical, atitudinile unor persoane publice cu privire la vaccinare și existența unui sistem de monitorizare a vaccinării au fost alți factori care au influențat vaccinarea, împreună cu impunerea obligativității vaccinale rujeolice.

20 din 28 de țări UE au identificat bariere în realizarea vaccinării antigripale la persoanele adulte, cea mai întâlnită (în 15 țări) fiind lipsa conștientizării pericolelor pe care le aduce o infecție gripală. Ezitarea vaccinală a fost raportată de 11 țări, care au identificat o legătură între protestele antivaccinare și scăderea ratei de vaccinare. Nouă țări UE au identificat o influență nefastă asupra vaccinării a obligației individuale de a plăti vaccinarea. Factorii stimulanți pentru vaccinarea antigripală au fost identificați de 12 din 28 de țări membre UE, printre aceștia găsindu-se campaniile media pentru creșterea conștientizării, oferirea unor stimulente financiare pentru personalul medical care realizează vaccinarea populației și disponibilitatea vaccinurilor în farmacii.

 

România – mult sub rata minimă de vaccinare rujeolică

 

În România, vaccinarea este recomandată, dar nu obligatorie, pentru orice vaccin. Instituirea obligativității de vaccinare a copiilor înainte de înrolarea școlară a fost propusă anul trecut, dar ideea a generat importante disensiuni sociale, fiind însoțită de proteste ale antivacciniștilor. Astfel, legea s-a blocat în Parlamentul României. Vaccinarea în copilărie este înregistrată în registre naționale încă din anul 2011, iar bazele de date sunt actualizate lunar de maternități și medicii de familie. Nu sunt înregistrate însă datele din sistemul privat.

Pe teritoriul României, migranții care tranzitează țara sau refugiații au aceleași drepturi vaccinale precum cetățenii români, iar pentru vaccinarea romilor s-au format rețele de mediatori care promovează actul vaccinal în rândul acestora. Legislația din țara noastră nu menționează sancțiuni în privința vaccinării sau lipsei acestui act. Vaccinarea din programul național de imunizare este oferită gratuit, prin medicii de familie, iar vaccinurile se găsesc și în farmacii, în situațiile în care stocurile din sistemul de sănătate se epuizează. Vaccinarea antigripală se poate realiza gratuit, la cerere, în limita stocurilor de vaccin în unitățile sanitare, dar vaccinul gripal poate fi de asemenea cumpărat din farmacii.

În țara noastră, scăderea acoperirii vaccinale rujeolice este cauzată în principal de mișcarea antivaccinistă, dar și de întârzieri în procurarea vaccinului la nivelul unităților sanitare. Din păcate, în urma scăderii ratei vaccinale rujeolice, s-a ajuns în situația existenței multor cazuri de rujeolă la copiii sub un an. Ratele vaccinării antirujeolice se situează mult sub limita minimă recomandată, fiind de 87,1% pentru prima doză de vaccin și 74,5% pentru a doua doză.

În privința vaccinării antigripale, rata scăzută de vaccinare din țara noastră este cauzată de lipsa complianței populației la recomandările medicale, lipsa informării populației și cadrelor medicale și epuizarea rapidă a stocurilor de vaccin antigripal. Acoperirea vaccinării antigripale a fost de doar 2,5% în 2016, iar pentru populația la risc a fost de doar 2,9% în rândul femeilor însărcinate, 8,2% în rândul vârstnicilor, 17,8% în rândul pacienților cu boli cronice, 31% în rândul personalului medical și 47,5% în rândul persoanelor instituționalizate.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.