În prezent, se estimează că hepatita E provoacă anual „aproape 20,1 milioane de infecții și 70.000 de decese”, însă „boala este, în general, rar diagnosticată”, întrucât în multe regiuni ale lumii nu se pot efectua serologii specifice, atrage atenția șef lucr. dr. Ștefan Lazăr, medic primar boli infecțioase la Spitalul Clinic „Dr. Victor Babeș”. În zonele rurale, unde igiena este precară, virusul se răspândește mai ușor.
Hepatita E este o infecție acută a ficatului, cauzată de virusul hepatitei E (VHE), un virus ARN monocatenar, cu sens pozitiv, care aparține familiei Hepeviridae. Șef lucr. dr. Ștefan Lazăr subliniază că „odinioară considerată o boală relativ rară endemică în țările în curs de dezvoltare, este din ce în ce mai recunoscută ca fiind semnificativă în țările industrializate datorită cazurilor autohtone”. În prezent, hepatita E este considerată „cea mai frecventă cauză de hepatită acută virală în Asia de Sud-Est și una dintre cele mai frecvente cauze de hepatită acută în lume”, afirmă dr. Ștefan Lazăr.
Clasificarea și tipurile de Virus Hepatita E
Tulpinile virusului hepatitei E sunt clasificate în 8 genotipuri pe baza asemănărilor genetice. „Genotipurile 1 și 2 infectează exclusiv oamenii și sunt legate de focare de apă în regiunile cu sanitație insuficientă”, în timp ce „genotipurile 3 și 4 afectează oamenii și diverse mamifere, ducând la o potențială transmisie zoonotică”, spune șef lucr. dr. Ștefan Lazăr. Genotipurile 5-8 sunt în general limitate la anumite gazde animale, cum ar fi mistreții și cămilele.
Modalitățile de transmitere și riscurile asociate
Infecția cu VHE se transmite „în mod obișnuit prin consumul de alimente sau apă contaminate”, iar perioada de incubație este de „40-60 de zile”.
Șef lucr. dr. Ștefan Lazăr subliniază că „infecția cronică se dezvoltă în cele din urmă la unii indivizi imunocompromiși sau la pacienți cu afecțiuni hepatice preexistente”.
De asemenea, riscul este „notabil în rândul femeilor însărcinate”, unde „rata cazurilor severe cu insuficiență hepatică acută și deces este mare, în special în țările subdezvoltate”, adaugă medicul primar.
Istoricul Hepatitei E
Virusul hepatitei E a fost recunoscut pentru prima dată în 1978, în urma unui focar masiv de icter în Regiunea Gulmarg din Kashmir, India, unde „aproximativ 52.000 de oameni au dezvoltat hepatită acută și 1.700 au murit”.
Până la începutul secolului 21, se credea că infecția cu VHE apărea doar în afaceri cu călătoriile în țările din Asia de Sud-Est. Dr. Lazăr observă că „în ciuda regiunilor endemice cunoscute, au fost raportate multe infecții care nu au putut fi urmărite epidemiologic.”
Epidemiologia și răspândirea Virusului Hepatitis E
Hepatita E este transmisă în principal prin apă potabilă netratată corespunzător și prin igiena deficitară, dar și prin alimente, în special carne de porc insuficient gătită sau contaminată.
„Anticorpii împotriva VHE au fost identificați la om pe toate continentele”, spune șef lucr dr. Ștefan Lazăr, care adaugă că „infecția animalelor cu VHE oferă oportunitatea transmiterii virale la oameni”, porcii fiind gazda cea mai afectată.
Simptomele și complicațiile Hepatitei E
Majoritatea infecțiilor cu virusul hepatitei E sunt „asimptomatice sau provoacă o boală acută care se autolimitează”. Totuși, medicul menționează că „HEV poate provoca leziuni severe, ducând la insuficiență hepatică acută și chiar la moarte.” De asemenea, aproximativ „1-4% dintre infecțiile acute cu VHE dezvoltă insuficiență hepatică fulminantă, cu o rată a mortalității care poate ajunge la 70% la femeile însărcinate în al treilea trimestru.” În rândul pacienților cu afecțiuni hepatice preexistente, infecția poate deveni „persistentă sau cronică”, contribuind la dezvoltarea decompensării rapide a cirozei hepatice.
În ceea ce privește diagnosticarea, medicul explică faptul că „diagnosticul se pune pe detecția în ser a Ac IgM anti VHE” și că „detecția în ser sau în materiile fecale a ARN-VHE confirmă diagnosticul serologic, dar metoda nu se folosește de rutină.” De asemenea, „identificările repetate ale ARN-VHE sugerează infecție cronică.”
Strategiile preventive și tratamentul Hepatitei E
„Strategiile preventive împotriva hepatitei E sunt duble. Primul implică strategii de prevenire a cazurilor individuale, care se referă la acele măsuri ce pot fi luate de indivizi pentru a evita infectarea pe cale fecal-orală” , explică șef lucr. dr. Ștefan Lazăr. Cea mai importantă dintre acestea este îmbunătățirea calității alimentării cu apă și asigurarea unor modalități sigure de eliminare a deșeurilor umane. Acestea vor reduce riscurile consumului de alimente sau apă contaminate cu virus. „În zonele în care aceste măsuri sunt inadecvate, persoanele pot adopta intervenții la domiciliu, cum ar fi fierberea apei înainte de a bea și spălarea alimentelor. În al doilea rând, există acțiuni care pot fi întreprinse la nivel comunitar pentru a reduce riscurile răspândirii fecal-orale extinse, cum ar fi vaccinarea împotriva hepatitei E”, afirmă medicul.
Majoritatea pacienților cu hepatită E se recuperează complet în câteva săptămâni fără un tratament specific. Uneori, îngrijirea de susținere poate lua forma intervențiilor în spital, în special în cazul celor care dezvoltă complicații precum insuficiența hepatică acută sau complicații extrahepatice.
Terapiile medicale la indivizii imunodeprimați constau în reducerea imunosupresiei pentru a reconstitui răspunsul imun și a stimula clearance-ul viral. Această abordare logică are o eficacitate relativ scăzută, doar aproximativ o treime dintre pacienți prezentând clearance viral întrucât la multi pacienți exista o afectare profundă a răspunsului imun.
„A doua opțiune, sau în cazul infecției persistente după reducerea imunosupresiei, interferonul-alfa pegilat (pegIFN-α) și ribavirina (RBV) pot fi utilizate off-label. Dacă clearance-ul viral nu este obținut cu ribavirină, se recomandă tratamentul cu interferon-alfa pegilat. Cu toate acestea, această abordare terapeutică este contraindicată în sarcină și transplant, limitând sever grupele de pacienți afectate”, mai spune șef lucr. dr. Ștefan Lazăr.
În consecință, aceste tratamente nu sunt disponibile unui număr mare de pacienți cu hepatită cronică E.
În prezent, terapia medicală pentru pacienții infectați cu HEV este, totuși, de susținere și niciun medicament antiviral etiologic nu a fost raportat până acum în mod specific, opțiunile împotriva hepatitei E fiind în cea mai mare parte limitate la un singur agent antiviral: ribavirină, afirmă specialistul. Chiar și ribavirina, care poate avea ca rezultat răspunsuri virale susținute, este contraindicată în populațiile cu risc ridicat, cum ar fi copiii și femeile însărcinate. Mai mult, diferite genotipuri de HEV evoluează și modifică imunitatea gazdei, complicând și mai mult cursul viral, dinamica și polimorfismul.
„În prezent, este de mare interes să se dezvăluie importanța terapiilor emergente și să furnizeze idei noi care sunt încă explorate în tratamentul acestei infecții virale. Alte tratamente ca plasma de convalescent sau gama globulinele hiperimune au fost explorate ca posibilități terapeutice în cazurile severe sau cu risc de cronicizare”, explică medicul primar.
Ultimele decenii au înregistrat progrese considerabile în cercetarea hepatitei E. Studiile epidemiologice au fost efectuate la diferite populații din diferite regiuni. Modelele de transmitere au primit o atenție deosebită, concentrându-se pe infecțiile transmise prin sânge, infecțiile perinatale de la mamă la copil și prevalența surselor zoonotice în general.
„Factorii de mediu sunt din ce în ce mai luați în considerare pentru influența lor asupra focarelor epidemice de virusul hepatitei E, un studiu recent subliniind efectele El Niño asupra incidenței bolii. Rezultatele clinice sunt, de asemenea, urmărite mai intens, cu unele studii cu eșantion mare care investighează efectele pe termen lung ale hepatitei E în populații speciale de pacienți, cum ar fi femeile însărcinate, pacienții cu insuficiență hepatică și cei cu antecedente de infecție cu alte virusuri ale hepatitei”, afirmă șef lucr. dr. Ștefan Lazăr.
„Este de remarcat faptul că, pentru a preveni mai eficient boala, nu numai că este important să se efectueze în mod continuu și pe scară largă investigații epidemiologice asupra hepatitei E, dar este, de asemenea, esențial să se colecteze informații mai sistematice și cuprinzătoare cu privire la cazurile identificate”, concluzionează medicul.
