Formele moderate sau severe de COVID-19 pot fi însoțite, frecvent, de o hipoxemie importantă, care nu este percepută de pacient la prezentarea în spital. Practic pacientul nu acuză dispnee. Acest fenomen a fost denumit ”happy hypoxemia” sau hipoxemie silențioasă.
Din studiile publicate până în prezent la pacientul COVID-19, severitatea hipoxemiei este corelată cu mortalitatea.
Ce este dispneea?
Respirația este, la omul sănătos, un proces automat, care nu necesită coordonare. Mai exact, declanșarea inspirului, un act activ, este controlată de centrul respirator de la nivelul trunchiului cerebral, care răspunde la stimulii trimiși de diverse regiuni care prezintă receptori specifici, stimulați de scăderea concentrației de oxigen.
”Acești receptori sunt distribuiți în plămân, arbore bronșic, aortă și musculatură. De asemenea, la nivelul hipotalamului sunt integrați stimului care pot modifica frecvența respiratorie, cum sunt durerea și emoția, hipotalamusul trimițând semnale spre trunchiul cerebral. Dispneea este percepută de fiecare persoană ca o senzație de discomfort, lipsa oxigenului inducând modificarea frecvenței și amplitudinii respiratorii. Atunci când crește frecvența și amplitudinea respirației, cu scopul de a crește aportul de oxigen la nivelul căilor respiratorii, pacientul va elimina o cantitate crescută de dioxid de carbon, ceea ce poate induce o stare de euforie. Mai mult decât atât scăderea dioxidului de carbon induce vasoconstricție la nivelul vaselor cerebrale, dar și scăderea presiunii intracraniene”, a explicat șef. Lucr. Dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie ”Marius Nasta”, pentru RoHealthReview.ro și Sanatatea.TV.
De ce apare hipoxemia în COVID-19?
Contrastul între nivelul hipoxemiei și percepția pacientului este un fenomen des întâlnit la pacientul cu COVID-19, dar fenomenul este prezent și la pacientul cu trombembolism pulmonar (TEP) sau malformații arterio-venoase cardiace.
În COVID-19, apariția hipoxemiei este cauzată de mecanisme multiple care se suprapun în proporție variabilă:
- shunt intrapulmonar indus de infecția virală, care produce edem interstițial pulmonar, la care se asociază pierderea surfactantului alveolar care induce colapsul alveolelor, la care se asociază blocarea alveoletor de către citokine
- trombi intravasculari care apar prin efectul direct al virusului asupra endoteliului vascular, agresiunea virusului producându-se prin intermediul receptorilor de tip ACE2 endoteliali
- alterarea difuziunii la nivelul membranei alveolo-capilare, este un mecanism rar care apare prin agresiune directa a virusului la nivelul pneumocitelor de tip II din alveolele pulmonare.
Distrugerea celulelor alveolare și starea de hipercoagulabilitate contribuie la starea de hipoxemie.
Ce trebuie să facă un pacient cu test COVID-19 pozitiv?
Pacientul care are un test pozitiv de COVID-19 trebuie să ia o serie de măsuri pentru a-și monitoriza starea. Printre acestea se numără:
- Să își monitorizeze temperatura
- Să monitorizeze pulsul și saturația oxigenului cu ajutorul Pulsoximetrului. Monitorizarea se face prin fixarea pulsoximetrului pe deget, citirea valorii făcându-se după 30 sec-1 min. O valoare sub 93% impune anunțarea medicului de familie sau apel de urgență la serviciul 112.
Atenție, însă, la erorile de măsurare. Pentru a fi evitate se recomandă ca la determinări succesive să fie folosit același deget, unghia trebuie să fie curată, fară ojă, iar dacă măsurarea temperaturii se face la pacientul febril saturația măsurată se comunică medicului împreună cu valorea temperaturii, știut fiind că febra poate induce o falsă scădere a saturației. Diferența poate fi exclusă doar de medic după efectuarea gazometriei din sânge arterial.
- În lipsa pulsoximetrului pacientul va trebui să-și monitorizeze frecvența și amplitudinea respirației. Frecvența normală este de 16-18 respirații/minut. O creștere a frecvenței la 25-30 de respirații pe minut trebuie să fie un semnal de alarmă pentru orice pacient COVID-19.
COVID-19 este o afecțiune care se manifestă cu forme ușoare în 81% dintre cazuri, forme severe în 14% dintre cazuri și forme critice în 5% dintre cazuri.
