Malaria se răspândește în mare parte la oameni prin mușcăturile unor țânțari Anopheles infectați dar și prin transfuzia de sânge și acele contaminate iar primele simptome pot fi ușoare, similare cu multe boli febrile; lăsată netratată, boala se poate acutiza și, mai grav, poate duce la deces în doar 24 de ore.
Conform prof. univ. dr. Simin Aysel Florescu, managerul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale ”Victor Babeș” din Capitală, din păcate, de-a lungul anilor, diversele tipuri de tratamente antimalarice au devenit ineficiente; acest lucru s-a observat în zonele cu endemicitate mare cum sunt cele din Asia – unde o mare parte de medicamente specifice au devenit ineficiente din cauza instalării rezistenței de acest tip – dar încep să apară și în Africa, America Centrală sau de Sud.
„Parazitul malaric, ca orice microorganism viu, se apără de acțiunea substanțelor pe care le administrăm astfel încât, în prezent, există doar două categorii de antimalarice care sunt eficiente pe formele severe de boală și mai există și anumite combinații de medicamente care pot fi administrate la pacienții cu forme mai puțin severe, în funcție de statusul individual.
Din păcate, și aceste resurse trebuie ținute foarte bine pentru că abuzarea lor – și acest lucru se întâmplă mai ales în zonele endemice, mai puțin în cele non-endemice precum România sau alte țări europene – ne va lăsa fără instrumente terapeutice pe viitor” – menționează specialistul.
Simptomele malariei pot fi confundate cu cele ale altor boli
Potrivit managerul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale ”Victor Babeș”, malaria este o boală acută, cu debut brusc după o expunere în zona endemică fără folosirea profilaxiei recomandate sau folosirea acesteia în mod incorect: „De obicei, debutul brusc este febra, principalul simptom, la care pacienții pot asocia frisoane, dureri musculare, dureri de cap. După acestea, în cazurile mai grave, mai pot să apară icter (îngălbenirea tegumentelor și mucoaselor), manifestări hemoragice, tulburări respiratorii, tulburări de conștiență.
Sunt relatate în ordinea gravității, dar cele mai frecvente rămân febra și frisoanele pe care pacienții, dacă sunt instruiți cum trebuie, le adresează în primul rând la medicul specialist când vin dintr-o călătorie; dacă nu sunt orientați cum trebuie, e posibil să confunde aceste simptome cu semne de așa-i să răceală și să piardă timp prețios până când i se pune un diagnostic și un tratament corect.
În acest moment există cinci tipuri de paraziți malarici care pot determina malaria umană: unul dintre ele este foarte grav, malaria falciparum, care poate să determine decesul. Mai există și cazuri de vivax, pot fi și ele foarte grave.
Falciparum este cea mai gravă formă de malarie. Iar din experiența noastră clinică, un pacient cu malarie la care au trecut mai mult de cinci-șase zile fără un diagnostic și un tratament corect în special, are un risc vital.”
„Malaria de aeroport” – fenomen care poate afecta și oamenii care nu tranzitează zone endemice
Într-un scurt interviu priilejuit de Ziua Mondială de Luptă împotriva Malariei, prof. univ. dr. Simin Aysel Florescu a atenționat și asupra unor situații în care anumiți pacienți care nu au avut contact cu vreo țară cu risc, pot ajunge să fie diagnosticați cu malarie: “Țânțarii infectați pătrund în anumite avioane din zonele endemice și ajung în aeroporturi din diferite țări, România de exemplu, unde pot infecta anumite persoane”.
Specialistul exemplifică acest gen de situații cu un caz din Italia, al unei fetiție de doar patru ani, internate cu diabet: „Starea ei s-a agravat foarte rău, a murit și nimeni n-a realizat decât postmorten. La analizele de sânge au remarcat că de fapt avea malarie cerebrală, o formă foarte gravă. Italia da? Deci fetița nu plecase niciodată din țară. Dar în spital se mai aflau doi bolnavi cu malarie. Deci vectorul era în jur și a rămas un întrebarea dacă s-a transmis boala printr-un act infectat sau printr-un țânțar infectat.”
Unde se pot trata pacienții români afectați de malarie?
Dacă este vorba de tratamentul bolii ca atare și de diagnostic în special, cel mai indicat este ca pacienții să se prezinte urgent, direct la Spitalul “Victor Babeș” din București, care are experiență extrem de importantă, încă din anii ‘60-70, în specificul acestei boli.
Dacă nu au posibilitatea să ajungă rapid la unitatea spitalicească amintită, este recomandat să se adreseze la primul spital: „Sfatul nostru este ca un pacient care a călătorit undeva să spună chiar din proprie inițiativă medicului căruia i se adresează – de exemplu <<M-am întors, acum două săptămâni, din Sierra Leone sau din Ghana>> pentru că, din păcate, mulți medici care nu sunt de specialitate tind să uite acest aspect al anamnezei epidemiologice.
De aceea îi sfătuiesc pe toți cei care au călătorit și au semne de boală, dacă nu se pot adresa direct la spitalul nostru, să spună medicului căruia i se adresează că a călătorit într-o zonă de risc pentru că astfel lucrurile vor merge mult mai rapid din punct de vedere al diagnosticului și tratamentului.” – menționează prof. univ. dr. Simin Aysel Florescu.
La această oră, cel mai grav caz al unui pacient infectat cu malarie este cel al unui navigator internat la Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale ”Victor Babeș” din Capitală. Acesta a ajuns internat în stare gravă, comatoasă, în Terapie Intensivă însă, din fericire, starea acestuia s-a stabilizat.
Vaccinul, un sprijin… mai ales pentru cei mici
Potrivit specialistului, nu există niciun motiv pentru care anumiți pacienți s-ar putea considera mai puțini expuși la riscurile malariei: „Aș spune că toată lumea este la fel de vulnerabilă. Diferența este dată de câteva aspecte: de utilizarea chimioprofilaxiei – profilaxia, dacă este utilizată corect, ne apără în proporție de peste 95%… mai rămân câteva procente care sunt independente – iar, în al doilea rând, există categoria de pacienți care au copilărit în zonele endemice, la care există o imunitate.
Se cheamă imunitate parțială sau stare de premuniție în termeni medicali; aceștia mai fac forme severe de boală cât timp nu părăsesc zona în care au trăit și au crescut. Exemplul clasic, cel al studenților africani care vin la noi, la Medicină din țări endemice de malarie: petrec în România doi-trei ani înainte de a se întoarce din nou în țara lor, chiar și într-o vizită scurtă, iar acolo, fără a utiliza chimio-profilaxie deoarece ei se consideră imuni, fac forme grave de malarie. Am avut astfel de cazuri, deci își pierd acea stare de imunitate parțială. Dar repet, nu e un criteriu pe care să ne putem baza.
Când vorbim de majoritatea covârșitoare a pacienților noștri, care sunt călători, sunt români mai ales sau din alte țări non-endemice, aceștia trebuie să folosească chimioprofilaxia.
Există și un vaccin antimalaric căruia i s-a dat undă verde de către Organizația Mondială a Sănătății, anul trecut, util într-o măsură anume.
Deocamdată, este recomandat doar pentru copiii din zone endemice, din Africa, din țările cu risc mare de malarie. Și este vorba de copii mititei, în vârstă de 1,5 – doi ani până la vârste mai mari, la care acest vaccin se poate administra, fiind recomandat în mai multe doze.
Eficiența lui nu este una foarte mare, se învârtă undeva pe la 50% și practic ferește acești micuți de formele grave și decesul la vârste fragede.
Dar în ceea ce privește călătorii, nu există încă recomandarea pentru acest tip de vaccin. Nu este eficient la pacienți adulți, deci pentru restul lumii rămâne valabilă, deocamdată, chimio-profilaxia” – a menționat, pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Simin Aysel Florescu.
