O terapie genetică care inhibă semnalizarea țintită a celulelor nervoase a redus eficient durerea neuropatică, fără efecte secundare detectabile la șoarecii cu leziuni ale măduvei spinării sau ale nervilor periferici, raportează o echipă internațională de cercetători, condusă de oameni de știință de la University of California San Diego School of Medicine.
Descoperirile, publicate în numărul online din 5 mai 2022 a revistei Molecular Therapy, reprezintă o nouă abordare potențială de tratament pentru o afecțiune care poate afecta mai mult de jumătate dintre pacienții care suferă leziuni ale măduvei spinării. Neuropatia implică leziuni sau disfuncții ale nervilor din alte părți ale corpului, ducând de obicei la amorțeală cronică sau debilitantă, furnicături, slăbiciune musculară și durere.
Nu există remedii deosebit de eficiente pentru neuropatie. Terapiile farmaceutice necesită adesea administrarea complexă și continuă de medicamente și sunt asociate cu efecte secundare nedorite.
Deoarece medicii și cercetătorii sunt capabili să identifice locația precisă a unei leziuni a măduvei spinării și originea durerii neuropatice, au existat multe eforturi pentru a dezvolta tratamente care vizează selectiv neuronii afectați sau deteriorați din segmentele coloanei vertebrale afectate.
În ultimii ani, terapia genică s-a dovedit o posibilitate din ce în ce mai atractivă. În cel mai recent studiu, cercetătorii au injectat un adenovirus inofensiv care poartă o pereche de gene dezvoltate în laborator care codifica pentru acidul gamma – aminobutiric (GABA) la șoareci cu leziuni ale nervului sciatic și dureri neuropatice consecutive. GABA este un neurotransmițător care blochează impulsurile dintre celulele nervoase, iar în acest caz semnale de durere.
Livrarea și exprimarea acestor gene – GAD65 și VGAT – au fost limitate la zona de leziune a nervului sciatic la șoareci și, ca urmare, nu au existat efecte secundare detectabile, cum ar fi slăbiciunea motorie sau pierderea sensibilității normale. Producția de GABA de către aceste gene a dus la inhibarea măsurabilă a neuronilor de semnalizare a durerii la șoareci, care a persistat timp de cel puțin 2,5 luni după tratament.
”Printre premisele unei terapii antinociceptive (blocarea durerii) acceptabilă clinic se numără efectele secundare minime sau inexistente, cum ar fi slăbiciunea musculară, sedarea generală sau dezvoltarea toleranței pentru tratament. De asemenea, este foarte de dorit o singură metodă de tratament care să ofere un efect terapeutic de lungă durată. Rezultatele obținute sugerează o cale de urmat pentru ambele”, a spus autorul principal prof. dr. Martin Marsala, profesor la Departamentul de Anestezie la University of California San Diego School of Medicine.
