O metodă dezvoltată la Chalmers University of Technology, Suedia, dezvăluie modul în care compoziția membranelor celulare pare a fi un factor decisiv pentru modul în care cantitățile mici de α-sinucleină provoacă daune în cazul persoanelor care suferă de boala Parkinson. Creierul acestor persoane prezintă aglomerări de α-sinucleină (alfa-sinucleină), uneori cunoscută sub numele de „proteina Parkinson”, care distrug membranele celulare, ducând în cele din urmă la moartea celulară.
Boala Parkinson este o afecțiune incurabilă în care neuronii, celulele nervoase ale creierului, se descompun treptat și funcțiile creierului devin perturbate. Simptomele pot include tremurături involuntare a corpului, iar boala poate provoca mari suferințe. Pentru a dezvolta medicamente pentru încetinirea sau oprirea bolii, cercetătorii încearcă să înțeleagă mecanismele moleculare prin care α-sinucleina contribuie la degenerarea neuronilor.
Noul studiu, publicat recent în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), se concentrează pe două tipuri de vezicule asemănătoare membranei, care sunt capsule ale lipidelor ce pot fi utilizate pentru a imita membranele celulelor. Una dintre vezicule este formată din lipide care se găsesc adesea în veziculele sinaptice, cealaltă conține lipide asociate cu membranele mitocondriale, relatează Medical Xpress.
„Am dezvoltat o metodă suficient de sensibilă pentru a observa cum interacționează α-sinucleina cu veziculele individuale ale modelului. În studiul nostru, am observat că α-sinucleina se leagă și distruge membranele de tip mitocondrial, dar nu a existat distrugere membranelor veziculelor de tipe sinaptic. Deteriorarea se produce la o concentrație nanomolară, în care proteina este prezentă doar sub formă de monomeri – proteine neagregate. O astfel de concentrație scăzută de proteine a fost greu de studiat înainte, dar reacțiile pe care le-am detectat acum ar putea fi un pas crucial în cursul bolii”, spune Pernilla Wittung-Stafshede, profesor de biologie chimică la Departamentul de Biologie și Inginerie Biologică.
Noua metodă a cercetătorilor de la Chalmers University of Technology face posibilă studierea unor cantități minuscule de molecule biologice fără a utiliza markeri fluorescenti. Acesta este un mare avantaj în urmărirea reacțiilor naturale, deoarece markerii afectează adesea reacțiile acre trebuie observate, în special atunci când lucrați cu proteine mici, cum ar fi α-sinucleina.
