Articol realizat cu Prof. dr. Florin Bădulescu, Medic Primar Oncologie Medicală, Președinte Fondator Societatea Națională de Oncologie Medicală din România
Dacă discutăm despre realități în oncologia românească, o certitudine este că România are nevoie de implementarea unor măsuri de control al cancerului. Deocamdată, Planul Național de Cancer în România rămâne un deziderat, deși proiectul există. Despre un astfel de plan se vorbea, însă, încă din anul 1982. S-a ajuns mai apoi ca în anii 1984-1985 România să aibă mai mult de zece centre de radioterapie, împărțite în țară raportat la populație și același număr de centre de chimioterapie. Mai mult decât atât, atașați la pacienți erau chirurgi generaliști cu pregătire temeinică, organizați în comisii de diagnostic și indicație terapeutică. Ce se întâmplă acum? Astăzi aproape că nu se știe câte centre de radioterapie funcționează optim în țară. Iar atât timp cât Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu va deconta transportul pacienților, nu toți pacienții vor putea ajunge la cele câteva centre care funcționează în țară.
România are nevoie de un Plan Național de Cancer funcțional
România are nevoie de un Plan Național de Cancer funcțional, pentru că în baza directivelor lui, a hotărârilor și analizei acestuia se poate stabili de câte centre comprehensive de oncologie are nevoie țara. Apoi de câte centre mai mici de cancer are nevoie România, apoi cum trebuie afiliate și ce anume trebuie să se realizeze în cadrul acestor centre. Mai departe, medicii trebuie să dirijeze pacienții, să îi îndrume să urmeze pașii necesari, altfel se poate în final ajunge la o depistare tardivă sau la începerea târzie a tratamentului. Astfel că fiind depistat târziu, un pacient riscă să piardă încă trei-patru luni până intră într-o rețea oncologică, de aceea este nevoie de un plan și pentru această problemă.
O altă variantă pentru un plan național a fost depusă în anul 2004, pentru 2005-2008, dar a rămas la stadiul de plan, neconcretizându-se. Ulterior, a apărut proiectul eleborat de specialiștii din Cluj-Napoca, un plan cu adevărat bun care trebuie pus în aplicare, eventualele adăugiri, scăderi, completări urmând să fie aduse în timp. Însă de acest plan este nevoie, cu siguranță.
În România, astăzi, nu se poate vorbi despre rezultate în cancer
La ora actuală în România nu se poate vorbi despre rezultate, raportat la domeniul oncologic. Aceasta, din cauză că nu există o situație clară, completă a rezultatelor terapeutice în țară la ora actuală. Singurul lucru însă care se poate studia acum este intervalul de timp scurs de la depistarea bolii unui pacient, până la deces, indiferent de terapii. De aceea România are nevoie de centre comprehensive de cancer: pentru a putea monitoriza rezultatele trebuie ca centrele să fie nominalizate, iar în acestea să se desfăşoare activitatea de diagnostic complex, de indicație terapeutică și de monitorizare continuă. Tratamentele ar deveni atunci unitare, iar ghidurile, operaționale.
Posibilitatea în România la ora actuală este de depistare imediată a cancerului de col uterin, al glandei mamare, al prostatei și colo-rectal, cu măsurile care se impun. Măsurile se calculează simplu, luând în calcul incidența, procedurile de diagnostic și procedurile de tratament.
Provocarea medicilor: aceea de a-și face meseria
Provocarea specialiștilor în domeniul oncologiei la această oră în România este aceea de a-și putea face meseria la parametri optimi. Pentru asta este nevoie de o pregătire profesională corespunzătoare, educație medicală continuă, posibilitate financiară care să asigure această formare și știind meserie, a avea posibilitatea de a aplica ceea ce știu în centrul în care își desfășoară activitatea. Practic, provocarea profesioniștilor este de a avea condițiile necesare pentru a putea aplica ceea ce știu. Altfel, degeaba există ghiduri diagnostice și terapeutice. În România o altă provocare constă în faptul că nu există specialiști de organ, bine pregătiți în domeniul oncologic.
Infrastructură de îngrijire există, lipsesc însă oncologi din rețea
Infrastructura de îngrijire a pacienților oncologici în România există, însă nu este foarte bine legată. Lipsesc în acest moment oncologi din rețea, necesarul real nu este acoperit, iar cei care trebuie să facă acest lucru sunt cei în instituțiile publice. Obligativitatea asigurării dreptului la diagnostic și tratament aparține sistemului public, iar atunci el trebuie să fie pus la punct. Salariile specialiștilor au crescut, pe de altă parte. Într-un an aproape că s-au dublat. A-i organiza pe medici între ei înseamnă ca acolo unde nu există medici în sistemul public, să intervină o schimbare în ceea ce privește veniturile. Dacă este nevoie în Delta Dunării de medic oncolog, trebuie să primească un salariu triplu. Există țări care au procedat așa, până când vin specialiști din urmă și sistemul se echilibrează.
Medicii oncologi români, pregătiți la standar de europene
Medicii oncologi români au o pregătire la standarde europene la ora actuală. Cei mai mulți medici oncologi din România lucrează pe ghiduri europene sau americane. România are de asemenea pe listă sau are înregistrate cele mai multe dintre produsele, moleculele noi apărute. Problema aici ar fi aceea că nu toți pacienții au acces la așa ceva. E nevoie ca cineva să preia această problemă, e nevoie de finanțare complementară. România este o țară care acordă îngrijire medicală doar pe contribuțiile de 5,5%, care la rândul lor dispar. Este nevoie în acest sens de asigurări private, domeniu care la ora actuală nu este atât de bine dezvoltat.
Starea nației române e hotărâtoare în rezultatele terapeutice
Patologia oncologică este foarte complexă, cu implicații medicale, sociale și economice. Pentru că în joc este boala, cu caracteristicile ei. Modificările genetice într-o boală pot fi văzute și cuantificate sau nu, celula malignă schimbându-și comportamentul pe parcursul tratamentului. Pe de altă parte este organismul. Cât anume tolerează acesta tratamentele, efectele secundare. Mai intervine aici un subaspect, bolile asociate.
Pentru că toate medicamentele, inclusiv terapiile inovatoare au efecte secundare, putându-se ajunge până la deces. Așadar, relația boală-bolnav-boli asociate-momentul prezentării la doctor. Boala oncologică este agresivă, tratamentul ei este de asemenea agresiv. Pacienții români trebuie să aibă un standard economico-financiar cel puțin mediu pentru a supraviețui, de unde și marea durere. Starea nației române e hotărâtoare în rezultatele terapeutice.
Viitorul pacienților oncologici trebuie să intre în perspectiva viitorului unei națiuni
România trebuie să ajungă să angajeze medici oncologi în centrele de excelență. Trebuie să avem echipă de mamografist, anatomo-patolog și oncolog medical în centrul în care se depistează cancerul glandei mamare. E nevoie de pregătire în continuare a medicilor oncologi. Apoi centrele de radioterapie trebuie să corespundă standardelor tehnice actuale și trebuie să existe în țară toate tipurile de iradiere. Avem nevoie de anatomo-patologi și de mai mulți specialiști de organ în țară.
Raportat la alte domenii însă, oncologia în România se îndreaptă spre o direcție bună. Eforturile specialiștilor sunt uriașe, iar în perspectiva viitorului, România în oncologie este cu adevărat o țară europeană. Mai departe este o poveste de voință. Politică. Dacă aceasta există și sunt angrenați toți factorii decidenți ai viitorului unei națiuni, atunci în viitor intră și viitorul bolnavilor oncologici. Pacienții nu trebuie părăsiți, ei trebuie iubiți.
