Articol realizat de: De Fabrizio Giombini Director General MSD România
Oncologia este unul dintre domeniile în care progresul științific a fost fulminant în ultimul deceniu, doar în 2015 în jur de 800 de noi molecule se aflau în stadiu de dezvoltare. MSD este unul din pionierii schimbării de paradigmă în tratarea cancerului, cercetarea desfășurată de compania noastră în domeniul imuno-oncologiei avansând cel mai rapid din industrie. Conducem aproape 500 de studii clinice, prin care evaluăm terapia anti-PD-1 (receptorul PD-1 cu rol în moartea celulară programată), în mai mult de 30 de tipuri de tumori. În 2016, MSD a investit peste 10 miliarde USD în activități de cercetare și dezvoltare, în mai multe arii terapeutice, imuno-oncologia fiind arie prioritară. Ne concentrăm, de asemenea, asupra dezvoltării unor parteneriate în imunoterapie care ar putea îmbunătăți tratamentul anumitor tipuri de cancere în stadiu avansat.
Inovația științifică nu este singurul contributor la avansul acumulat în acest ultim deceniu în lupta cu cancerul. A fost nevoie și de un tip de gândire inovatoare în abordarea temelor privind accesul la medicamente și mecanismele de finanțare. România are nevoie de această gândire pentru a reduce perioada de așteptare a introducerii de terapii inovatoare, un proces care poate dura chiar și 20 de luni și în care sunt implicați deopotrivă statul și producătorul. Cunosc sistemul de sănătate românesc și cred că s-au făcut pași importanți ca pacienții să aibă acces la medicamente. Cu toate acestea, schimbarea paradigmei în tratarea cancerului impune și o diversificare a modelelor de acces naționale la terapiile inovatoare, prin introducerea schemelor de acces facilitat. Așa cum este construită acum, legislația privind încheierea unor contracte cost-volum/cost-volum-rezultat în România limitează accesul anumitor grupuri de pacienți la terapii, prin prisma selectării unei singure opțiuni terapeutice, exclusiv pe baza unor criterii financiare. Coexistența mai multor opțiuni terapeutice ar permite stabilirea de către medic a celei mai bune căi de tratament în funcție de profilul pacientului.
O astfel de abordare poate fi susținută printr-o prioritizare a bugetului de către autorități, prin stabilirea unor plafoane și prin implicarea producătorilor în acoperirea excedentului, identificându-se o soluție de rambursare similară celor existente în alte țări europene. Sistemul de sănătate trebuie să aibă capacitatea de a prioritiza acele arii ce necesită intervenție rapidă, cum ar fi cea oncologică, și de a introduce scheme de acces mai eficiente la finanțarea medicamentelor inovatoare care prelungesc durata de viață a pacienților sau îmbunătățesc calitatea vieții acestora.
MSD susține ideea de „acces durabil” promovată de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), care recunoaște nevoia existenței unui echilibru între accesibilitatea la tratament, accesibilitatea financiară a terapiei, constrângerile bugetare și stimularea inovării. Analiza modelelor de cheltuieli în sănătate, în diferite țări europene, arată însă că cele mai bune rezultate sunt obținute nu de statul care alocă cele mai mari sume, ci de statul care alocă inteligent și eficient. Legislaţia națională are în acest moment ca principal reper costul cel mai scăzut în defavoarea unei abordări care să permită un acces durabil.
România se numără printre puținele state din Uniunea Europeană în care rata de mortalitate în rândul pacienților cu cancer a crescut în decursul anilor. Această tristă realitate este o consecință a subfinanțării sistemului național de sănătate, a introducerii tardive a inovației în sistem și a lipsei de infrastructură, studiile OCDE arătând că există o legătură strânsă între rata de supraviețuire, o serie de indicatori de resurse, și accesul la medicamente inovatoare. Unul dintre modelele de urmat în abordarea managementului tratării cancerului este Belgia. Aceasta se numără printre țările europene care au reușit reducerea ratei de mortalitate prin cancer, printre altele ca urmare a adoptării unui model alternativ de acces la terapii inovatoare.
Un caz specific este cel al pacienților cu cancer pulmonar non-microcelular. Carcinomul pulmonar, altul decât cel cu celule mici (NSCLC, non-small cell lung carcinoma) reprezintă aproximativ 85%-90% din toate cazurile de cancer pulmonar. Raportul GLOBOCAN 2012 situează acest tip de cancer pe primul loc în România, atât ca număr de cazuri noi, cât și ca număr de decese în rândul bărbaților și devine o cauză frecventă și în rândul femeilor, situându-se pe locul 4 după cancerul de sân, de col uterin și colorectal.
Opțiunile de tratament în NSCLC avansat inoperabil sau metastatic în linia 1 de tratament sunt limitate pentru majoritatea pacienților, cu rezultate de supraviețuire slabe. MSD a dezvoltat un medicament imuno-oncologic a cărui administrare a fost aprobată de Comisia Europeană pentru tratamentul de primă linie al pacienților cu cancer pulmonar non-microcelular metastatic ale căror tumori prezintă niveluri crescute ale expresiei PD-L1 și care nu prezintă mutații tumorale pozitive EGFR sau ALK. Am încrederea că autoritățile din România vor facilita în curând acces la această terapie și pacienților români.
Imunoterapia reprezintă o nouă paradigmă în tratamentul cancerului pulmonar non-microcelular, iar vizarea căii PD-1 este cea mai nouă opțiune terapeutică pentru această categorie de pacienți. Date fiind condițiile economice, este necesară identificarea unor politici de acces care să contribuie considerabil la îmbunătățirea ratei de supraviețuire și a calității vieții acestor pacienți. Aici, din nou, este nevoie de inovare în sistemul de sănătate din România, întrucât astfel de politici pot fi dezvoltate doar în cadrul unor rețele colaborative formate de factorii direct implicați, autorități publice, societăți medicale, economiști, organizații de pacienți și furnizori de medicamente.
Referinte:
i. Jönsson B et al. (2016), Innovative treatments for cancer in Europe -Value, cost and access, p. 46
ii. External Reference Pricing, Europe Economics, London 2013, p. 16
iii. OECD, Value for Money in Health Spending 2010p. 156
iv. OECD Health Policy Studies Cancer Care Assuring Quality to Improve Survival, 2013
v. The Future of Access to Innovative Medicines in Cancer Therapy: Towards Conditional Dialogue Fostering Affordable Therapeutic Innovation, Vlerick Policy Paper Series No 7, September 2016, p.20
vi. ESMO Clinical Practice Guidelines for diagnosis, treatment and follow-up mNsclc Annals of Oncology 27 (Supplement 5): v1–v27, 2016 doi:10.1093/annonc/mdw326
vii. GLOBOCAN 2012. http://globocan.iarc.fr/Pages/fact_sheets_cancer.aspx. Cancer Progress 2015. http://www.cancerprogress.net/timeline/lung-cancer
viii. Idem
