Pacientul 102, vindecat de COVID: De la prima administrare a hidroxiclorochinei durerile de mușchi au dispărut

Pacientul infectat cu noul coronavirus, cu numărul 102 în România, care a avut o formă moderată de COVID-19 și s-a vindecat la Arad, povestește experiența prin care a trecut în timpul bolii.

Andrei Ando a precizat că a avut o formă moderată Covid-19, fără să fie cuplat la oxigen. El a spus că a urmat 14 zile de tratament, cu medicamente puternice, respectiv Lopinavir (Kaletra), Plaquenil, Norvir, Azitromicină, la care s-au adăugat Paracetamol, Algozone, Hepiflor, Vitamina C cu zinc.

“Lopinavir și Norvir se administrează pacienților care suferă de HIV-SIDA, Plaquenil (sulfat de hidroxiclorochină) celor care suferă de malarie sau lupus. Azitromicina este un antibiotic utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene severe, inclusiv pentru bolnavii de HIV. Acesta este, astăzi, tratamentul pentru formele moderate de Covid-19, dar înțeleg că e o dinamică permanentă a medicației, că se experimentează formule noi mai ales la pacienții afectați sever”, a explicat Andrei Ando.

Efectele adverse ale tratamentului

El a spus că în primele cinci zile a urmat tratamentul cu Lopinavir (Kaletra), Hepiflor, vitamine și Paracetamol, iar efectele adverse au apărut de la prima administrare: tulburări digestive, mialgie (dureri musculare).

“Mi-am pierdut total gustul și mirosul. Zilnic schimbam de patru ori pijamalele, uneori nu apucau să se zvânte pe măsură ce transpiram în ele. Am avut frisoane care mă țineau sub pătura pe care o simțeam ca pe o lespede de marmură deasupra mea. M-a îngrijorat o febră constantă, până în 38,3 (în majoritatea timpului 37,5-38 de grade Celsius, foarte rar peste 38). Kaletra mai are un efect advers delicat, la nivel intestinal. Se administrează după micul dejun și cină. La câteva minute de la administrare te lipești de vasul toaletei, apoi îl „vizitezi” frecvent, ceea ce nu e ușor, pentru că de la Kaletra simți o sfârșeală, o amețeală, te deplasezi greu și nesigur. Cel puțin în cazul meu, la alții poate acționa diferit. În ce privește mialgia, durerile au început inițial în zona șalelor, au coborât în fese, apoi în pulpe și în gambe. Dureri severe, de nu știi cum să te învârți în pat, cum să stai, să te ghemuiești, să te ridici, să te întorci pe spate sau pe burtă, să îți ridici picioarele pe perete, poate-poate sângele va oxigena mușchii încordați. Nu se compară cu o febră musculară, ci cu o senzație de strâns în menghină și smuls, și te chinuie mai ales noaptea, când totul se liniștește în jur”, a povestit Ando.

Acesta a mai spus că după cinci zile de Kaletra, febra nu a cedat, iar analizele de sânge au arătat o creștere a infecției în organism. Atunci a fost trecut pe Plaquenilor și Norvir.

Hidroxiclorochina: Durerile de mușchi au dispărut ca luate cu mâna

“De la prima administrare a hidroxiclorochinei durerile de mușchi au dispărut ca luate cu mâna. Dar febra a continuat să persiste, îngrijorător. În plus, deja de la prima administrare a Plaquenilului pulsul a crescut la 115, de unde până atunci era 80-85. A crescut și tensiunea, și deși nu la valori îngrijorătoare pentru un medic, nu puteam să nu îmi fac o mie de scenarii despre asta. M-au chinuit mai mult gândurile decât efectele adverse ale medicamentului” , a adăugat fostul pacient.

El a spus că, pe durata tratamentului, a rămas în continuare cu durerile de stomac, cu vertijul și cu slăbiciunea “ca o sfârșeală, o epuizare care mă țintuia în pat, fără poftă de mâncare, fără chef de vorbă, apatic și îngrijorat”.

Andrei Ando a spus că a avut uneori accese de panică, când starea sa de sănătate se degrada, febra nu ceda nici după zece zile de tratament, sau “când simțeam că mi se rup mușchii, fâșie cu fâșie, de pe picioare”.

Accesele de panică și frica de terapie intensivă

Fostul pacient a spus că cea mai mare spaimă a sa a fost să nu ajungă la terapie intensivă. Și asta pentru că, a afirmat el, acolo, rata de supraviețuire este sub 20%, “și nu pentru că medicii nu ar face tot posibilul pentru salvarea pacienților, ci fiindcă virusul ăsta păcătos evoluează agresiv și imprevizibil”.

“Am avut uneori accese de panică, mi s-a părut, în anumite momente, că starea mea se degradează, mai ales atunci când febra nu ceda nici după zece zile de tratament greu, sau când aveam frisoane, sau când simțeam că mi se rup mușchii, fâșie cu fâșie, de pe picioare”.

Efectul unei „infodemi violente”

Fostul pacient de la Arad a scris în mesajul său și despre efectul pe care îl are “infodemia violentă” asupra unui pacient.

“Am citit știrile despre morțile frecvente, am văzut dezbaterile la televiziuni și, de fier să fi fost, tot te-ar fi îndoit infodemia violentă, relatările alarmiste, scandalurile permanente stârnite în jurul situației de la Arad. Din interior, lucrurile se văd diferit. Aștepți, stors de putere, ca medicamentele să își facă efectul. Ești într-o stare psihică delicată, orice creștere de puls sau scăderea cu o unitate a oxigenării plămânului ți se pare semn de sfârșit inevitabil, chiar dacă nu este așa. Și, da, uneori ești în pragul isteriei sau treci de el, te agiți, te panichezi. Nu te-ar consola nici o sută de medici la căpătâi, pentru că ai o tensiune interioară care îți strânge stomacul, îți întunecă rațiunea. Te simți suspendat între viață și moarte, chiar dacă nu ești așa… Necunoscutul te face să crezi într-un deznodământ tragic inevitabil, deși peste 90% dintre pacienți ajung acasă pe picioare, vindecați”

 

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.