Articol realizat de Ana Maria Cizmaș
Implementarea și dezvoltarea de strategii de control al cancerului se înscriu între principalele puncte ce vizează lupta împotriva cancerului, la nivel global, în condițiile în care estimările specialiștilor anticipează o creștere a incidenței cancerului în următorii ani.
87% dintre țările membre ale diferitelor regiuni ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) au elaborat un plan, politici sau o strategie de control al cancerului, însă doar 68% dintre acestea au un astfel de proiect operațional, conform unui studiu derulat de către OMS. În Regiunea Europeană a OMS, peste 90% dintre țările respondente beneficiază de un astfel de plan sau strategie, rata de funcționalitate a acestuia fiind cea mai ridicată – peste 80%.
În România, deși există anumite măsuri de control al cancerului, acestea funcționează necentralizat, neexistând un ansamblu de măsuri unitare, care să fie aplicate centralizat pe plan național. Această problemă ar fi trebuit să o rezolve Planul Național Multianual Integrat de Control al Cancerului, un plan extrem de complex, care a fost prezentat în urmă cu mai bine de un an, în aprilie 2016, de către ministrul Sănătății de la acea vreme, Conf. Dr. Patriciu Achimaș-Cadariu și care ar fi trebui să fie adoptat de Guvern în luna iunie a aceluiași an, pentru a fi pus în practică în perioada 2016-2020. Direcțiile de acțiune ale proiectului au fost elaborate în cadrul Parteneriatului Politic European împotriva Cancerului (EPAAC) și al Parteneriatului Comun CanCon între 2009 și 2016 de către experți nominalizați de către Ministerul Sănătății și sunt menite să reducă incidența și mortalitatea prin cancer, dar și să ajute la îmbunătățirea stării de sănătate a populației la risc și a calității vieții pacienților cu cancer. Un proiect de care România are mare nevoie, conform specialiștilor și reprezentanților asociațiilor de pacienți, dar și ținând cont de impactul cancerului la nivelul țării noastre.
Cele mai recente date ale Centrului Național pentru Statistică și Informatică în Sănătate Publică arată că 61.703 de noi cazuri de cancer au fost raportate de către medicii oncologi în anul 2015, în scădere cu 6.2% față de anul precedent. Totodată, 51.288 de persoane au decedat din cauza cancerului, în 2015, mai mult cu 1.4% comparativ cu 2014.
Una dintre principalele probleme cu care se confruntă România în ceea ce privește problematica oncologică o reprezintă diagnosticarea târzie, chiar a unor forme de cancer ce pot fi depistate precoce. În cazul cancerului de col uterin continuăm să fim plasați pe primul loc între statele din Uniunea Europeană, cu cea mai ridicată rată de mortalitate, deși dacă este descoperită în stadii inițiale, această formă de cancer are un prognostic bun în general – supraviețuirea la 5 ani poate ajunge până la 93%, dacă afecțiunea e depistată în stadiul 0, potrivit datelor de specialitate.
În acest context, necesitatea unui plan național de control al cancerului funcțional devine tot mai evidentă, ținând cont că unele dintre principalele prevederi ale proiectului respectiv se referă la dezvoltarea capacității de screening pentru cancerul de col uterin și introducerea de noi astfel de programe pentru forme de cancer precum: cancerul de sân și cancerul colorectal.
Mai exact, respectivul plan este construit pe baza unor măsuri extinse, ce urmăresc multiple niveluri, precum reducerea incidenței și a mortalității cancerului în țara noastră, prin:
– Promovarea prevenției, informarea populației pentru evitarea factorilor de risc și a expunerilor carcinogene, pentru reducerea riscului global de cancer;
– Screening pentru cancerul de sân și cancerul colorectal (programe pilot);
– Asigurarea și controlul calității diagnosticului, tratamentului multimodal și al monitorizării;
– Îmbunătățirea stării de sănătate pentru populația aflată la risc și creșterea calității vieții pacienților oncologici;
– Reabilitare și reintegrare socială pentru pacienții cu cancer;
– Proiecte de formare profesională pentru cadrele medicale din echipa de îngrijire a pacientului oncologic;
– Proiecte de cercetare în domeniu;
Asigurarea unei rețele teritoriale de registre de cancer, funcțională, punctul de plecare în implementarea măsurilor de control al cancerului
O componentă-cheie pentru implementarea unui plan integrat de control al cancerului o reprezintă datele epidemiologice. Iar pentru aceasta este nevoie de registre de cancer funcționale, pe baza cărora să se stabilească măsurile concrete care trebuie implementate, conform specificului național, pentru cele mai bune rezultate în controlul cancerului. În ceea ce privește România, la momentul actual, din opt registre de cancer, operaționale sunt doar Registrul de Cancer Nord-Vest, Registrul de Cancer Vest, Registrul de Cancer Nord-Est, Registrul Sud-Muntenia și Registrul Centru.
În țările în care operează registre teritoriale de cancer și programele de control al cancerului sunt funcționale, există rețele bine puse la punct în ceea ce privește datele epidemiologice. Exemple în acest sens sunt Italia, Franța, Germania, Spania, unde funcționează un lanț extins de registre regionale de cancer, potrivit Rețelei Europene a Registrelor de Cancer.
Profilaxia primară – capitol prioritar
Pe lângă o evidență clară a situației epidemiologice, abordarea problematicii oncologice implică o componentă importantă de informare la nivelul populației, așa cum specifica și proiectul PNCC. În condițiile în care între 30 și 50 % dintre cancere pot fi prevenite, conform OMS, fiind asociate și cu factori de risc comportamentali (consum de tutun, de alcool, obezitate, sedentarism), profilaxia primară constituie un element de bază în perspectiva îmbunătățirii controlului cancerului în România. Aceasta, mai ales în contextul în care principalele forme de cancer, atât ca incidență, cât și ca mortalitate, din România (pulmonar, mamar, colorectal, cervical) fac parte din cancerele a căror apariție poate fi conectată cu astfel de factori de risc evitabili.
Apelând din nou la exemplul anterior, țări precum cele enumerate mai sus au implementat programe destinate prevenirii și controlului consumului de tutun, de alcool, respectiv prevenirii și combaterii obezității și sedentarismului.
În obținerea unui control eficient al cancerului, diagnosticarea precoce este un alt element de bază. Practic diagnosticarea precoce permite intervenția curativă timpurie, când tratamentul este mai eficient și, de regulă și mai puțin costisitor, subliniază Organizația Mondială a Sănătății. Aici, pe lângă situațiile în care pacienții observă potențiale semne de boală, care îi conduc către medicii de familie ce îi pot îndruma mai departe către testări specifice și alți specialiști, programele de screening, în cancerele unde și-au demonstrat eficiența și impactul pozitiv, au un rol fundamental.
Momentan, în România se realizează screening doar pentru cancerul de col uterin, în cadrul unui program național, care nu funcționează la parametri optimi, spun specialiști. Rezultatele programului necesită, așadar, îmbunătățiri, având în vedere poziția ocupată de România la mortalitatea asociată acestei forme de cancer. Programul are nevoie să fie dezvoltat și să funcționeze eficient la nivel național.
Spre exemplu, în țări în care sunt implementate măsuri de prevenție pentru această formă de cancer, precum programe de vaccinare anti-HPV și de detectare precoce – există screening funcțional, mortalitatea asociată cancerului de col uterin este chiar și de 7 ori mai mică decât în România, potrivit datelor Globocan. În Italia, rata mortalității în cazul cancerului cervical este de 7 ori mai mică decât în România, în Franța, de 5.5 ori, în Spania, de 4 ori mai mică, iar în Polonia, de 2.25 ori mai mică.
În toate aceste state există un plan național de control al cancerului și programe de screening pentru această formă de cancer. De asemenea, diferențele din punctul de vedere al impactului cancerului în respectivele țări, comparativ cu România, sunt semnificative și în ceea ce privește cancerul de sân și cancerul colorectal. Dacă diferențele raportat la incidență variază, în cazul cancerului de sân, de la 1.92 de ori mai mare (Polonia), la 5.64 de ori mai mare (Italia), la capitolul mortalitate discrepanțele scad: 1.65 de ori mai mare (Polonia) și 3.94 de ori mai mare (Italia). Situația este similară și comparativ cu incidența din Franța și Spania. Deși numărul de cazuri de cancer nou apărute este mult mai mare decât în România, diferența între numărul de decese este mai redusă.
Controlul cancerului în România, perspective de viitor
Având în vedere aceste date, necesitatea introducerii de noi programe de screening pentru cancerul de sân și cancerul colorectal (unde datele indică o situație asemănătoare) prevăzute în proiectul PNCC este, încă o dată, confirmată.
Deși un orizont de timp concret pentru implementarea unui Plan Național de Control al Cancerului nu se cunoaște deocamdată, actualul Program de Guvernare 2017-2020 prevede anumite măsuri orientate către controlul cancerului. Mai exact, acestea se referă la dezvoltarea capacității de screening și extinderea screeningului pentru „depistarea bolilor netransmisibile cu impact asupra sănătății publice: cancer col uterin, cancer mamar, cancer colorectal, cancer de prostată”, precum și la formarea de cadre medicale implicate în „furnizarea de servicii de prevenire și diagnosticare precoce, cei implicați în tratamentul patologiilor prioritare cu care se confruntă persoanele sărace, responsabile pentru majoritatea cazurilor de morbiditate și mortalitate la adulți”. Rămâne de văzut în ce măsură aceste măsuri vor fi implementate.
