Un studiu publicat în revista Nature Biomedical Engineering descrie o metodă inovatoare de contracepție pe termen lung, ușor de autoadministrat și de utilizat.
Plecând de la premisa că actualele metode contraceptive sunt fie incomode pentru utilizatori (prin nevoia de administrare frecventă, în cazul contraceptivelor orale, sau prin acceptarea lor redusă, în cazul prezervativului și a diafragmelor), fie mai greu de administrat, necesitând un act medical calificat (dispozitivele intrauterine, injecții și implanturi subdermice), cercetători americani din Atlanta (Georgia) și Ann Arbor (Michigan) au creat un plasture cu microace care poate realiza contracepție pe termen lung.
Probleme ale contraceptivelor actuale
Dintre metodele contraceptive, cele care au eficacitate crescută pe termen lung și sunt mai ușor acceptate de utilizatoare sunt anticoncepționalele hormonale orale, inelele vaginale, dispozitivele intrauterine (sterilete), implanturile și injecțiile subdermice. Acestea însă necesită fie administrare frecventă, pentru care complianța este redusă, fie implicarea personalului medical, ceea ce le face greu accesibile în țările cu venituri reduse.
Accesul redus la contracepție și acceptarea scăzută a metodelor fizice (prezervativ, diafragmă) pot duce la o rată crescută de eșec, în special prin utilizare incorectă, având drept consecință o creștere a numărului de sarcini neplanificate.
Microace cu levonorgestrel
Plecând de la plasturele cu microace dezvoltat anterior în special pentru administrarea nedureroasă a vaccinurilor, cercetători de la Georgia Institute of Technology, Atlanta și de la University of Michigan, Ann Arbor au dezvoltat un plasture cu levonorgestrel care poate fi înlăturat rapid și este biodegradabil.
Bulele de aer dintre fiecare microac din plasture și suprafața de pe spatele acestuia permit penetrarea eficientă a pielii la compresie și se sparg la exercitarea unei forțe de împingere paralelă cu pielea, la cinci secunde după administrare.
Microacele au fost concepute pentru a elibera treptat hormonii și pentru a putea fi ușor și nedureros implantate în piele după separarea de suprafața plasturelui. Apoi, acele sunt biodegradate lent în piele, eliberând treptat levonorgestrelul.
Polimeri biodegradabili
Separarea rapidă a microacelor de pe suprafața plasturelui face ca utilizarea acestei metode contraceptive să fie discretă – ceea ce ar putea fi pe placul utilizatoarelor nu doar din motive cosmetice, ci și culturale, religioase sau sociale.
Bulele de aer favorizează detașarea microacelor și administrarea în piele a hormonului într-o cantitate controlabilă.
De altfel, în studiile pe animale, plasturii cu microace au reușit să mențină concentrația serică de levonorgestrel la niveluri peste cel terapeutic uman (200 pg/ml) timp de o lună.
Microacele sunt realizate dintr-un amestec de polimeri biodegradabili (acid lactic și glicolic – PLA, PLGA), utilizați frecvent în suturile resorbabile.
Administrare lunară sau variabilă
Noul plasture contraceptiv ar putea fi convenabil în forma cu administrare lunară, urmând ca fertilitatea să revină la cel mult o lună de la încetarea utilizării metodei. Cercetătorii nu exclud însă posibilitatea de a formula astfel de plasturi și pentru perioade de utilizare mai scurte (o săptămână) sau mai lungi (până la șase luni), pentru a acoperi diferite nevoi ale utilizatoarelor.
Se poate umbla la doza de hormon fie prin modificarea încărcării cu medicament a microacelor, prin creșterea numărului de ace sau prin influențarea altor parametri.
Mai puțin de zece dolari pe an
Costurile pentru a produce pe scară largă acest tip de plasture ar putea fi mai mici de 1 dolar per bucată, iar operațiunile sunt deja utilizate în industria farmaceutică, fiind oarecum similare celor pentru prepararea unei fiole liofilizate, pentru injectare.
Pentru contracepția pe termen lung administrată injectabil, costurile variază în prezent de la aproximativ 100 de dolari în SUA la mai puțin de 10 dolari atunci când aceasta este achiziționată de ONU pentru țările în curs de dezvoltare.
Cu alte cuvinte, noul plasture cu microace ar putea concura cu prețul de sub 10 dolari pe an al unora din produsele utilizate în prezent. În plus, ar avea avantajul autoadministrării și al nu ar mai necesita intervenția unui cadru medical, cum se întâmplă cu celelalte produse injectabile.
Limitări și întrebări încă fără răspuns
Studiul din Nature Biomedical Engineering are și câteva limitări importante. El a fost realizat doar pe animale. Pentru a putea utiliza această metodă și la om, doza de hormon din microace ar trebui crescută de trei-patru ori.
Autorii cercetării au utilizat plasturi de 10×10 microace, ușor de fixat prin apăsare cu degetul mare. Pentru dimensiuni mai mari (și doze mai mari de levonorgestrel), de pildă pentru rețele de 20×20 microace, administrarea devine mai dificilă.
Apoi, nu este cunoscut dacă femeile care ar trebui să utilizeze această metodă contraceptivă ar accepta-o, din motive culturale, care diferă de la o țară la alta.