Ziua mondială a luptei împotriva poliomielitei este marcată în fiecare an la 24 octombrie. Zonă liberă de poliomielită din 2002, Europa rămâne însă o regiune vulnerabilă în ce privește reapariția cazurilor de boală, mai ales în lumina valului de migrație din ultimii ani.
Poliomielita – devastatoare la nivel mondial
Istoric, virusul polio a devastat popoare din întreaga lume, a cauzat paralizie și decese pe scară largă și a mutilat în special copii mici. După anul 1880, în Europa s-a declanșat o epidemie de proporții care s-a extins și spre Statele Unite ale Americii. Din anul 1910, cazurile de poliomielită s-au înmulțit dramatic la nivel mondial.
Realizarea vaccinului antipoliomielitic în anul 1950 a dus la o reducere a numărului de cazuri în întreaga lume, de la câteva sute de mii la aproximativ o mie de cazuri pe an. Organizația Mondială a Sănătății (OMS), UNICEF și Rotary International au făcut eforturi susținute și au organizat continuu campanii de vaccinare pentru eradicarea bolii la nivel mondial.
Poliomielita este o boală virală extrem de contagioasă, care poate provoca paralizie, dificultăți respiratorii și chiar moartea bolnavului. Cei mai predispuși la a contracta boala sunt copiii mai mici de cinci ani. Virusul polio este transmis de la om la om, în principal pe cale fecal-orală sau, mai rar, printr-un vehicul comun (apă sau hrană contaminată), se înmulțește în intestin, de unde poate invada sistemul nervos și poate cauza paralizie. Simptomele inițiale ale poliomielitei includ febră, oboseală, cefalee, vărsături, rigiditate la nivelul gâtului și durere la nivelul membrelor. În 10% din cazuri, boala provoacă paralizie, adesea permanentă. Pentru poliomielită nu există tratament, boala poate fi prevenită numai prin imunizare.
În unele regiuni din lume, boala nu a fost eradicată
Deși la nivel internațional, după anul 1988, cazurile de poliomielită au scăzut cu peste 99%, de la aproximativ 350.000 de îmbolnăviri pe an la doar 37 de cazuri raportate în 2016, boala nu a fost încă eradicată. Reducerea numărului de cazuri se datorează însă campaniilor permanente și eforturilor susținute la nivel global pentru eradicarea bolii prin vaccinare. Anul trecut, cazuri de poliomielită s-au înregistrat în Pakistan, Afganistan și Nigeria. De asemenea, a existat risc de reinfectare cu virus polio derivat din vaccin în Ucraina, Madagascar, Myanmar, Guineea și Laos. În aprilie 2017, la o fabrică de vaccinuri din Olanda a fost o scurgere accidentală de virus polio sălbatic, în urma căreia o persoană a fost infectată. OMS a transmis atunci alerte internaționale pentru prevenirea infectării persoanelor care călătoreau spre Afganistan, Pakistan, Nigeria, Camerun, Niger, Ciad, Republica Central Africană, Guineea, Laos, Madagascar, Myanmar şi Ucraina. Posibilitatea răspândirii internaționale a virusului polio rămâne însă o amenințare globală din cauza extinderii zonelor afectate de conflicte.
„S-au făcut progrese importante. Existau trei tulpini circulante de virus, iar în acest moment a încetat circulația la nivel mondial a tulpinii polio 2, drept pentru care vaccinul include doar tipurile 1 și 3. Răspândirea poliomielitei s-a redus doar la trei țări, însă e vorba de un număr mic de cazuri la nivel global. Alerta rămâne, însă, pentru că, dacă acoperirea vaccinală este redusă, există posibilitatea de răspândire accidentală a virusului polio, mai ales că sunt mulți migranți, și chiar în țările în care utilizează vaccinul viu atenuat, dacă nu este o acoperire vaccinală bună, virusul viu atenuat se sălbăticește, adică poate deveni neurovirulent dacă trece de mai multe ori pe la copii care nu au fost vaccinați”, arată prof. dr. Alexandru Rafila, membru în comitetul executiv al OMS, în exclusivitate pentru Ro Health Review.
Singura soluție: vaccinarea
Reprezentanții OMS atrag atenția că, atât timp cât un singur copil rămâne infectat cu virusul polio, copiii din toate țările sunt expuși riscului de a contracta această boală. Dacă nu pot fi eradicate ultimele focare de poliomielită, 200.000 de cazuri noi ar putea apărea în fiecare an în întreaga lume. În epidemia din 1916, din SUA, peste 7.000 de de oameni au murit și alți 27.000 și au rămas paralizați.
În România, au existat mai multe perioade cu epidemii: în 1927, 1955, 1980–1982, când au fost peste 200 de cazuri provocate de virusuri polio sălbatice tip 2 și 3, dar și în perioada 11 noiembrie 1990 – 25 aprilie 1992, când au fost 13 cazuri, determinate de virusul polio sălbatic tip 1, care a implicat în special copii romi nevaccinaţi, mulţi dintre ei infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane HIV. Supravegherea poliomielitei a fost introdusă în România în anul 1969, fiind folosiți termeni precum: „suspiciune de poliomielită”, „paralizie de neuron motor periferic” sau „neuroviroză paralitică”.
Ultimul caz de poliomielită din România a fost diagnosticat în aprilie 1992 la un copil de etnie romă din judeţul Giurgiu, care nu fusese niciodată vaccinat. Conform schemei de vaccinare pentru România, aprobată de Ministerul Sănătății, copiii primesc mai multe doze de vaccin antipolio începând de la vârsta de două luni, până la vârsta de opt ani. Autoritățile au făcut în repetate rânduri apel către părinți să își vaccineze copiii, avertizând că boli eradicate în trecut, precum poliomielita, ar putea să reapară. Iar pericolul persistă.
