Povara financiară a accidentului vascular cerebral din fibrilația atrială în România: 145 de milioane de euro pe an

Asociația Națională pentru Protecția Pacienților (ANPP) a realizat un Studiu argument pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale din fibrilația atrială în România. În urma unei analize a costurilor de tratament pentru pacienții cu accidente vasculare cerebrale (AVC) cauzate de fibrilația atrială (FiA), asociația a concluzionat că povara financiară a acestei complicații depășește 145 de milioane de euro anual.

În studiu au fost analizate datele raportate de spitale către Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București în anii 2015–2017 privind pacienții cu FiA complicată cu AVC, spitalizați în formă continuă.

 

Povara prin diazbilitate

 

AVC apărut ca urmare a FiA este o patologie importantă și printre primele cauze de mortalitate în țara noastră. Chiar dacă supraviețuiesc, cei mai mulți pacienților cu AVC rămân cu dizabilități importante care afectează restul vieții lor și a aparținătorilor.

Mulți pacienți cu AVC nu își vor mai putea continua activitatea dacă se află încă în câmpul muncii în momentul constituirii infarctului cerebral. Astfel, pe lângă costurile din sistemul de sănătate, va fi afectat și bugetul de stat, la care nu vor mai contribui acești pacienți.

Un AVC din cinci apare ca urmare a fibrilației atriale, iar 60% din pacienții cu AVC rămân cu diazbilități importante, conform studiilor citate în analiza ANPP.

Analizând datele din România referitoare la diagnosticele principale și secundare implicate în apariția AVC (fig. 1), autorii studiului au identificat primele trei cauze de AVC: infarctul cerebral datorită trombozei arterelor cerebrale, ocluzia și stenoza arterei carotide și alte infarcte cerebrale. Acestea totalizează peste 50% din cazurile cu AVC externate din spitale. AVC este raportat ca diagnostic principal în 48,7% din internări și ca diagnostic secundar în 51,3%.

Figura 1. Diagnosticele principale și secundare implicate în apariția AVC
Figura 1. Diagnosticele principale și secundare implicate în apariția AVC

Independent de AVC, fibrilația atrială apare în 5,5% din totalul externărilor ca diagnostic principal și în 94,5% din externări ca diagnostic secundar. Fiind o complicație a bolii cardiace, o comorbiditate, prevenția FiA este relativ slab finanțată, punctează autorii.

 

Relația strânsă dintre AVC și FiA

 

Secțiile care externează cazurile de AVC ca diagnostic principal sau secundar sunt prezentate în fig. 2. Două treimi din cazuri aparțin neurologiei, care externează 66,4% din AVC. Urmează medicina internă, cu 9,3%, și cardiologia, cu 5,6% din cazuri. Aici, o particularitate este faptul că multe spitale orășenești care nu au secție de neurologie tratează pacienții cu AVC pe secția de medicină internă. Neurochirurgia externează doar 3% din AVC, iar urologia și nefrologia 2,1%, respectiv 1%.

Figura 2. Secțiile care externează cazurile de AVC
Figura 2. Secțiile care externează cazurile de AVC

Pacienții cu FiA (ca diagnostic principal sau secundar) sunt tratați în 27,9% din cazuri pe secția de cardiologie, în 26,1% din cazuri la medicină internă și în 11,1% din cazuri la neurologie (fig. 3). Secțiile de recuperare, medicină fizică și balneologie tratează 1% din pacienții cu FiA, iar cele de diabet, boli de nutriție și metabolice – 1,1%. Oricum, numărul foarte mare al pacienților cu FiA tratați la neurologie și faptul că neurologia este în top 3 al specialităților care tratează pacienți cu FiA indică o relație strânsă între bolile neurologice și fibrilația atrială, concluzionează autorii studiului.

Figura 3. Secțiile care tratează FiA ca diagnostic principal și secundar
Figura 3. Secțiile care tratează FiA ca diagnostic principal și secundar

Prezența AVC și FiA simultan a fost găsită la 73,2% din pacienții tratați la Neurologie, la 9,4% din cei tratați la medicină internă și la 8,9% din cei internați la Cardiologie. Absența secțiilor de neurologie din spitalele orășenești poate explica virajul cazurilor către medicină internă. Cu toate acestea, nu doar FiA cauzează AVC, de aceea tratamentul cu anticoagulante orale nu trebuie limitat la cazurile cu FiA, arată autorii, citând studii internaționale. 85% din cazurile cu diagnostic principal sau secundar FiA sunt medicale, iar 12% chirurgicale. În același timp, aproximativ 92% din cazurile cu AVC sunt medicale și aproape 7% sunt chirurgicale. Astfel, peste 94% din cazurile cu AVC sau FiA sunt medicale și aproape 5% chirurgicale.

 

Femeile și bărbații – la egalitate?

 

În ceea ce privește grupele de vârstă, FiA, AVC și combinația de diagnostice FiA–AVC s-au întâlnit în cele mai mari procentaje la vârstnicii între 75 și 79 de ani. Categoria este urmată de grupele de vârstă 70–74 de ani, 80–84 de ani și 65–69 de ani (fig. 4).

Figura 4. Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă
Figura 4. Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă

În privința distribuției pe sexe, nu s-au găsit diferențe semnificative între prezența FiA sau AVC la femei și bărbați, dar la femei s-a întâlnit mai des asocierea dintre cele două patologii (fig. 5).

Figura 5. Distribuția cazurilor în funcție de sex
Figura 5. Distribuția cazurilor

Analiza ANPP a arătat că 12% din pacienții internați cu diagnosticul principal de AVC decedează, iar, în cazul în care diagnosticul este secundar, decedează 10% din pacienți. Procentajul deceselor crește la 16,3% dacă există și FiA simultan cu AVC. 21% din decese survin la persoanele cu vârste sub 65 de ani, arată autorii, care readuc în vedere incapacitatea majorității pacienților din această categorie de vârstă de a-și relua activitatea în muncă dacă supraviețuiesc unui AVC. Majoritatea covârșitoare a acestor cazuri necesită spitalizare îndelungată.

 

Cât ne costă un AVC?

 

Costurile pentru tratarea unui AVC sunt prezentate în fig. 6. Neurochirurgia preia cazurile cele mai costisitoare, care necesită intervenție chirurgicală și apoi terapie intensivă. Urmează neurologia, care oferă și servicii de recuperare pe o perioadă îndelungată, apoi cardiologia. Costul mediu național al unui caz de AVC este de 4.767 de lei. La spitalele clinice, care preiau cazurile cele mai grave din teritoriu, costurile tratării AVC sunt cele mai mari. La pacienții în cazul cărora AVC se asociază cu FiA, costurile tratamentului sunt cu 4–5% mai mari decât cele ale tratamentului limitat la AVC.

Figura 6. Costurile pentru tratarea unui AVC
Figura 6. Costurile pentru tratarea unui AVC

Anual, spitalele cheltuiesc aproape 671 de milioane de lei (adică 145 de milioane de euro) pentru tratamentul AVC, având în vedere numărul de internări și costul tratării unui caz cu AVC. În calcule nu au fost incluse costurile tratamentului de recuperare. Autorii estimează că din aceste sume s-ar putea economisi 96,6 milioane de euro anual, dacă AVC ar fi prevenite cu ajutorul tratamentului anticoagulant. În plus, povara anuală a pensiilor de invaliditate cauzată de AVC este de aproximativ 32 de milioane de lei, adică 6,8 milioane de euro.

La pierderile bugetare nu contribuie doar costurile acestor cazuri, ci și decesul prematur din cauza AVC al persoanelor active în câmpul muncii (peste 9.000 pe an). Estimările autorilor nu includ cazurile care au beneficiat de spitalizare de zi, ci le analizează doar pe cele în spitalizare continuă.

Prin tratament preventiv al AVC cauzat de FiA s-ar economisi 60% din toate aceste cheltuieli. Este concluzia realistă a asociației care militează pentru protecția drepturilor pacientului în România. Cu atât mai realistă cu cât în prezent se practică tromboliză în AVC în doar 14 spitale din țară, din care șase în Capitală.

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.