Supraviețuitorii unor evenimente cardiovasculare sau cerebrovasculare acute – infarct miocardic, accident vascular cerebral sau stop cardiorespirator – suferă dificultăți la reintegrarea socială și în câmpul muncii, ani după recuperarea medicală propriu-zisă. Rezultatele unui studiu retrospectiv populațional publicat la 7 ianuarie în Jurnalul Asociației Medicale Canadiene (CMAJ) arată consecințele sociale și financiare ale dizabilității provocate de evenimentele cardiovasculare sau cerebrovasculare acute, consecințe ce continuă să se manifeste în majoritatea cazurilor ani după evenimentul acut și mult timp după recuperare.
Bolile cardiovasculare și cerebrovasculare sunt constituie cauze principale de deces și dizabilitate la nivel global. Persoanele sub 65 de ani, aflate încă în câmpul muncii, suferă aproximativ 40% din totalul stopurilor cardiorespiratorii, o treime din numărul evenimentelor de tip infarct acut de miocard și 25% din accidentele vasculare cerebrale – atrag atenția autorii studiului. În cazul acestora, se înregistrează o reducere semnificativă a capacitătii de muncă, o scădere importantă a veniturilor și, odată cu acestea, o reducere semnificativă a calității vieții.
Bolile cardiovasculare – dincolo de recuperarea medicală
În cadrul acestui studiu retrospectiv, echipa de cercetători canadieni condusă de prof. dr. Allan Garland, a evaluat capacitatea de muncă și veniturile persoanelor cu vârste între 40 și 61 de ani, care au suferit un infarct, un AVC sau un stop cardiorespirator. Evaluările au fost făcute supraviețuitorilor la trei ani după incident. Acestea au fost comparate cu informații obținute de la un grup de control, format din persoane de aceeași vârstă, dar care nu suferiseră probleme medicale similare în trecut.
Rezultatele au indicat că, la trei ani după internare, supraviețuitorii unor evenimente cardiovasculare majore aveau riscuri mai mari să nu fie integrați pe piața forței de muncă. În cazul în care lucrau, cel mai adesea, aceștia aveau venituri semnificativ reduse față de perioada anterioară problemelor medicale. Cea mai mare reducere în ceea ce privește veniturile încasate a fost înregistrată în cazul pacienților care suferiseră un accident vascular cerebral. La trei ani după AVC, aceștia raportau o scădere a veniturilor cu 31%, în medie, față de perioada anterioară evenimentului. Persoanele care suferiseră un stop cardiorespirator au raportat, în medie, o scădere a veniturilor de 23%. Cea mai mică diferență de venituri a fost înregistrată în cazul pacienților care suferiseră un infarct de miocard – doar 8%. Asta înseamnă că supraviețuitorii tineri ai unui infarct au șansele cele mai mari de a-și recupera capacitatea de muncă și de a se reintegra social și pe piața forței de muncă.
Scăderile cele mai importante ale veniturilor au fost înregistrate în cazul persoanelor care aveau venituri anterioare mici, comorbidități asociate diagnostiului de bază, celor care au avut nevoie de o perioadă mai îndelungată de spitalizare sau care au avut nevoie de ventilație mecanică în timpul spitalizării.
O cascadă de consecințe negative
Autorii studiului atrag atenția asupra faptului că aceste evenimente acute declanșează adesea o cascadă de consecințe negative care se răsfrâng asupra pacienților, dar și asupra familiilor acestora și, la nivel macro, asupra societății. Dizabilitatea de cauză medicală duce la scăderea veniturilor personale și familiale. Dificultățile financiare au un rol important în non-aderența la tratament, care, la rândul său, duce la o înrăutățire a stării de sănătate și la prelungirea perioadei de dizabilitate. Toate acestea se traduc în costuri asociate îngrijirii și asistenței sociale ale acestor persoane.
Profesorul Garland, prim autor al studiului, spune că scopul acestei cercetări a fost de a atrage atenția asupra dificultăților de integrare socială și în câmpul muncii a supraviețuitorilor unor evenimente cradiovasculare majore. În contextul în care incidența bolilor cardiovasculare este în creștere în societatea modernă, este important ca guvernele să dezvolte în paralel politici și intervenții menite să ajute la reintegrarea socială și în câmpul muncii a acestor persoane, după recuperarea fizică.
