Aproximativ 300 de cazuri de intervenții chirurgicale pentru stenoze traheale s-au făcut la Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta” din București. Aceasta fără a lua în calcul pacienții “care sunt operați în afară și vin la noi pentru restenoze”, a declarat prof. dr. Ioan Cordoș, șeful secției de Chirurgie Toracică dn cadrul Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”, într-un interviu pentru Ro Health Review.
El a atras atenția că, dacă nu se face secționarea conductului până în țesut normal, dacă se face în țesut care este granulat, ea se restenozează. “Și atunci este și mai greu să reintervii în aceeași zonă, care este o zonă de scleroză”, a atras atenția chirurgul.
Vă prezentăm mai jos interviul:
ÎNTREBARE Câte intervenții chirurgicale pentru stenoze traheale s-au făcut la Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Am făcut, personal, mai mult de 200. Probabil am cea mai mare experiență din Europa. Vorbesc de personal. Că așa, cu toți ceilalți colegi care au început să facă după ce am făcut eu prima, sunt, ne ducem cam la 300 de cazuri. (…) Nu mai vorbim de cei care sunt operați în afară și vin la noi pentru restenoze. Pentru că, dacă nu se face secționarea conductului până în țesut normal, dacă se face în țesut care este granulat, ea se restenozează. Și atunci este și mai greu să reintervii în aceeași zonă, care este o zonă de scleroză, și să faci… Și avem și din astea.
ÎNTREBARE Cât de frecvente sunt stenozele post-intubație?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Destul de rare. În literatură scrie că între 1% și 2% dintre pacienții care au fost intubați. De multe ori se ajunge până pe la 8%. E în funcție de presiunea de aer care se întoarce în balonul de intubație. Acum, în epoca modernă, există niște dispozitive, niște sonde de intubație cu autoreglarea presiunii, în așa fel încât această leziune de trahee, datorită timpului de menținere a sondei de intubație, să fie din ce în ce mai rare. Sunt anumite țări în care nici nu mai există. (…) În ceea ce privește rezolvarea chirurgicală a acestor situații, din anul 2000, când am început să facem aceste lucruri, suntem la nivelul celorlalte țări. Vorbim ca rezultate. Știți, nu este bine să te lauzi cu o experință foarte mare în treaba asta pentru că, v-am spus, este rezultatul unui viciu, să spunem de tratament. Sigur că, prima dată, trebuie să salvezi viața omului – vorbim de pacienții intubați. După aceea să facem corecturi la diversele complicații ale acestor vindecări.
ÎNTREBARE În medie, la câte zile de la detubare prezintă un pacient riscul de dezvolta stenoză traheală?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Cam la 21 de zile. La 21 de zile pentru că sunt niște procese de cicatrizare. Adică presiunea din balon duce la leziuni de decubit pe mucoasă și apoi cicatrizarea duce la stenozare pentru că traheea are o vascularizație foarte precară, iar dacă este tulburată pe zona în care balonul, inflat mai mult decât trebuie, duce la apariția de necroză de mucoasă, aici se va cicatriza cu defect. Că, de fapt, asta este. Stenoza este ca o cicatrice care apare la locul balonului.
ÎNTREBARE În ce constă intervenția chirurgicală?
Prof. Dr. Ioan CORDOȘ: Constă în rezecția fragmentului care este stenozat, care este îngustat, să spune așa, astfel încât capetele normale sunt aduse în contact, suturate. Aș vrea să vă menționez că sunt și cazuri în care stenoza este completă. Atunci pacienții sunt internați de urgență, de obicei în servicii de ORL unde li se pune o canulă. Adică sunt salvați. Li se face traheostoma cu canulă. Și la noi ajung doar pentru că această canulă nu poate fi îndepărtată. Vin, li se face explorarea bronhoscopică, se vede o stenoză completă, sub corzile vocale, deci este un fund de sac și atunci trebuie neapărat operație. Se recuperează și vocea, adică pot să foneze, să discute și respirația normală. Avem trei cazuri de genul acesta, în care pacienții ne dau la data operației telefon, cu vocea normală, să ne spună: “Uite, mi-ați redat vocea și, ca să spun așa, relația socială pe care pot să o am cu ceilalți vorbind”.
