Proiectul de Hotărâre privind aprobarea Strategiei naționale de sănătate 2022 – 2030, în transparență decizională

Ministerul Sănătății a publicat în transparență decizională proiectul de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea Strategiei naționale de sănătate 2022-2030 și a Planului de acțiuni pentru perioada 2022-2030 în vederea implementării Strategiei naționale de sănătate.

”Strategia Națională de Sănătate 2022 – 2030 (SNS) reprezintă angajamentul Ministerului Sănătății ca autoritate centrală de elaborare și coordonare a politicilor de sănătate la nivel național, față de cetățenii României, în vederea îmbunătățirii speranței de viață sănătoasă și a calității vieții acestora. De asemenea, SNS, oferă cetățenilor posibilitatea informării adecvate și a implicării active a acestora în deciziile referitoare la menținerea și îmbunătățirea propriei sănătăți. Actuala SNS este construită ținând cont de rolul fundamental al determinanților sociali ai stării de sănătate, a poziționării și mobilității persoanelor în grupuri sociale și comunități pe parcursul vieții acestora și implicit a interacțiunii cetățenilor cu sistemul de îngrijiri de sănătate”, se arată  în proiectul de Hotărâre.

Prima Strategie Națională de Sănătate “Sănătate pentru prosperitate” a fost elaborată în anul 2013, a acoperit perioada 2014 – 2020 și a răspuns printre altele necesității de fundamentare
a procesului de programare a fondurilor europene aferente perioadei 2014 – 2020.

Potrivit proiectului de act normativ, România își asumă prin SNS 2022 – 2030, intenția fermă de a implementa reforme structurale susținute ale sistemului de sănătate, în mod particular, referitoare la:

• modernizarea, flexibilizarea și extinderea sistemului de sănătate publică;
• implicarea activă și responsabilizarea cetățeanului în deciziile referitoare la propria sănătate;
• disponibilitatea autorităților publice locale pentru activități concrete și susținute în îmbunătățirea stării de sănătate a comunităților pe care le reprezintă;
• accesul în timp util la servicii de îngrijiri de sănătate diversificate, performante și de calitate oferite de echipe de profesioniști în asistența medicală primară;
• îmbunătățirea continuă a coordonării și furnizării serviciilor de urgență furnizate în timp util și continuarea integrării acestora în continuumul celorlalte servicii de îngrijiri de sănătate furnizate;
• investiții comprehensive în infrastructură, resurse umane și instrumente de creșterea calității serviciilor de îngrijiri de sănătate oferite în toate domeniile de asistență medicală;
• diversificarea serviciilor de îngrijiri de sănătate oferite ca și servicii ambulatorii (pre și post spital), eficientizarea, creșterea performanței și a calității serviciilor de îngrijiri de sănătate oferite în asistența medicală secundară și terțiară;
• creșterea capacității instituționale pentru elaborarea și coordonarea politicilor de sănătate respectiv planificarea și organizarea serviciilor de îngrijiri de sănătate (inclusiv prin înființarea ANDIS, CRUSP, CNIS);
• diversificarea mecanismelor de finanțare și contractarea serviciilor de îngrijiri de sănătate;
• diversificarea, flexibilizarea, creșterea performanței și rezilienței profesioniștilor în sănătate;
• coordonarea și integrarea serviciilor de sănătate prin dezvoltarea rețelelor teritoriale funcționale pentru problemele de sănătate publică cu impact negativ major în dizabilitate și mortalitate evitabilă;
• modernizarea sistemului de management informațional în sănătate cu focus pe interoperabilitatea informațiilor și digitalizare;
• implicare susținută în cercetarea fundamentală și aplicată în sănătate în vederea gestionării și reducerii poverii bolilor printr-o îngrijire inovatoare durabilă, și dezvoltarea unor, instrumente, tehnologii și soluții pentru o societate sănătoasă.

România, printre statele UE cu cea mai mare mortalitate evitabilă

Conform sursei citate, speranța de viață în România este printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, deși a crescut cu mai mult de patru ani din anul 2000 (de la 71,2 ani până la 75,6 ani în 2019)

”Ritmul de creștere al speranței de viață s-a diminuat în ultimul deceniu, sporul înregistrat în perioada 2011-2019 fiind de numai un an. Atât nivelul redus, cât și ritmul modest de creștere a speranței de viață reflectă comportamente nesănătoase, dezechilibre socioeconomice, precum și deficiențe în furnizarea și accesul la servicii de sănătate. Ratele mortalității evitabile prin prevenție și ale mortalității prin cauze tratabile sunt printre cele mai ridicate din UE. România se află printre statele membre ale UE cu cea mai mare mortalitate evitabilă, înregistrând valori înalte ale deceselor atât din cauze prevenibile prin intervenții de sănătate publică, cât și din cauze tratabile prin îngrijiri de calitate adecvată (Figura 2). Ca și în restul Uniunii Europene, principalele cauze ale mortalității evitabile în România sunt bolile sistemului circulator, cancerul și accidentele, însă valorile înregistrate în țara noastră sunt de 1,5 – 3 ori mai mari decât media UE”, se arată în documentul citat.

Totodată, se specifică în proiectul de Hotărâre, intervențiile de sănătate publică sunt limitate ca amploare și intensitate și dispun de resurse umane și infrastructură insuficiente, ceea ce generează rezultate nesatisfăcătoare.

”De exemplu, performanța programului de vaccinare a fost suboptimală în ultimii ani, cele mai multe dintre vaccinurile prevăzute în Calendarul național de vaccinare înregistrând un nivel de acoperire vaccinală sub 95%. Sunt ilustrative valorile înregistrate la vaccinarea cu vaccinul rujeolic-rubeolic-oreion (ROR), care sunt departe de nivelul optim de acoperire vaccinală, aceste rezultate fiind corelate cu epidemia de rujeolă din anii 2016 – 2020, când s-au înregistrat peste 20.000 de cazuri de rujeolă, soldate cu 64 de decese. Pe lângă refuzul vaccinării, o altă cauză a acoperirii vaccinale insuficiente este lipsa vaccinurilor, așa cum se reflectă în gradul de acoperire înregistrat pentru vaccinul diftero-tetano-pertussis acelular pentru adulți (DTPa) în anul 2109”, conform proiectului de Hotărâre.

Screening-ul populațional, subdezvoltat

Potrivit documentului, screening-ul populațional este subdezvoltat, modalitatea preponderentă de furnizare fiind cea oportunistă.

”Singurul program activ de screening finanțat din bugetul Ministerului Sănătății este cel pentru cancerul de col uterin, însă acesta are rezultate nesatisfăcătoare. În prezent, sunt în derulare o serie de programe regionale de screening co-finanțate din fonduri UE, organizate potrivit bunelor practici internaționale în domeniu, care vor constitui modele pentru reforma, diversificarea și extinderea la nivel național a screening-ului populațional (cancer mamar, cancer de col uterin, cancer de colon, hepatite virale B și C, boli cardiovasculare)”, subliniază proiectul de Hotărâre.

Potrivit documentului, activitatea din asistența medicală primară este dominată de îngrijirea afecțiunilor acute și monitorizarea de bază a pacienților cronici.

”În schimb, serviciile de prevenție și monitorizare  activă prin plan de management integrat a bolilor cronice cu prevalență ridicată reprezintă o mică parte din activitatea raportată a medicilor de familie. Accesul la serviciile de asistență medicală primară este inegal mai ales din cauza distribuției neuniforme a cabinetelor de medicina familiei, existând o acoperire deficitară în mediul rural. Drept rezultat, numărul mediu al asiguraților înscriși pe listele medicilor de familie din mediul rural este mai mare decât în mediul urban, ceea ce poate avea efecte negative asupra accesului și calității serviciilor. În plus, la nivelul anului 2019, 6% din comune (168) nu aveau pe teritoriul lor niciun cabinet de medicina familiei sau un punct de lucru”, potrivit proiectului.

Sectorul spitalicesc rămâne principala componentă a sistemului de sănătate, fiind caracterizat de ineficiența alocării și utilizării resurselor.

”În perioada 2014-2019, serviciile medicale de spitalizare continuă s-au situat pe un trend descendent, în timp ce serviciile de spitalizare de zi au crescut într-un ritm susținut. Pandemia COVID-19 a agravat tendințele deja existente: la sfârșitul anului 2020, peste jumătate din spitalele publice aveau grade de ocupare a paturilor contractate sub 40%, ca urmare a blocajelor și a reticenței pacienților de a solicita îngrijiri în timpul pandemiei de COVID-19 (Figura 6). Este posibil ca multe dintre acestea să nu mai revină la nivelurile de dinainte de pandemie, amplificând ineficiența actuală. Pe de altă parte, reducerea importantă a accesului la serviciile diagnostice și terapeutice, în special pentru afecțiunile cronice, pe perioada pandemiei se va reflecta în perioada următoare într-o incidență crescută a complicațiilor acestor afecțiuni”, se mai arată în proiect.

Conform documentului citat, dezvoltarea palierelor de asistența medicală comunitară, îngrijiri de lungă durată, îngrijiri paliative și îngrijiri de reabilitare-recuperare este suboptimală, pe fondul insuficienței numerice și de calificare a resurselor umane și a unei infrastructurii neadecvate și/sau precare.

Potrivit proiectului de Hotărâre, deși în ultimii cinci ani cheltuielile totale cu serviciile de sănătate au crescut mai repede decât PIB nominal, România continuă să cheltuiască mai puțin decât majoritatea statelor membre din UE. Nivelul acestora a crescut la 6% din PIB în anul 2020, din care aproximativ 80% provin din surse publice.

Proiectul de Hotărâre poate fi consultat AICI

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.