În fiecare an, la 10 octombrie, se marchează Ziua mondială a sănătății mintale. În acest an, Organizația Mondială a Sănătății a propus ca temă principală sănătatea mintala a copiilor , adolescenților și tinerilor, în contextul unei lumi aflate în schimbare rapidă.
Pentru statul român, sănătatea mintală a cetățenilor este o prioritate, dar mai mult pe hârtie. Avem o Lege a sănătății (Legea 95/2006) și o Lege a sănătăți mintale (Legea 487/2002). Ambele au suferit nenumărate modificări de la adoptare până în prezent, dar chiar și în prezent există contradicții și norme neaplicabile. În textul Legii sănătății mintale se menționează facilitarea accesului la servicii, garantarea demnității, intimității și o dinamică terapeutică modernă. Sănătatea mintală trebuie asigurată de o întreagă echipă de îngrijiri, care să includă nu doar medic, asistent medical și psiholog, ci și o serie de alte ocupații conexe, care să favorizeze reabilitarea pacientului psihiatric și reintegrarea acestuia în familie și în societate.
Între litera legii și practica clinică
În Legea sănătății mintale se vorbește, de asemenea, despre psihiatrie comunitară, despre terapie ocupațională și despre staționare de zi – locuri unde pacienții externați să poată primi diferite forme de terapie în vederea reintegrării sociale. Deși actuala lege le prevede, ele nu există în realitate. Cât privește psihiatria pediatrică (pedopsihiatria), nu există suficiente departamente de psihiatria copilului și adolescentului, ceea ce face ca micii pacienți cu tulburări psihiatrice să fie adesea plasați în instituții pentru adulți, unde nu primesc îngrijiri adecvate, după cum reiese dintr-o comunicare realizată de Comitetul ONU pentru drepturile copilului.
Ce face statul român pentru a ocroti sănătatea mintală a copiilor, tinerilor și adolescenților? Cum tratăm cazurile de tulburări psihiatrice apărute la copii și tineri? Am vorbit despre aceste subiecte cu dr. Gabriel Diaconu, psihiatru. „Principala problemă este lipsa personalului medical. Avem în jur de 120-130 de pedopsihiatri în toată țara în acest moment. Numărul este foarte mic raportat la incidență și la povara morbidității. Avem câteva centre de tradiție: București, Timișoara, Sibiu, Cluj, Iași, însă reprezentativitatea la nivel național a psihiatriei pediatrice este un pic oblică”, a explicat Gabriel Diaconu în exclusivitate pentru Ro Health Review.
Medicația înlocuiește echipa terapeutică
O altă problemă pe care Gabriel Diaconu o ridică ține de judiciozitatea folosirii medicației în tratamentul tulburărilor psihologice și psihiatrice care apar la copii și adolescenți. Atât textul Legii sănătății mintale, cât și ghidurile internaționale vorbesc despre multidisciplinaritate și accesul la o întreagă echipă terapeutice pentru a asigura îngrijirea pacientului cu tulburări psihiatrice. În cazul copiilor, aceste echipe multidisciplinare ar trebui să includă: medicul psihiatrul, psiholog, asistent social, fiziokinetoterapeut, terapeut ocupațional, un tutore care să însoțească copilul la școală sau în colectivitate – pentru acei copii care au probleme de integrare. „Vorbim despre o echipă voluminoasă”, spune medicul. În lipsa acestei echipe terapeutice, care să preia îngrijirea pacientului pediatric cu probleme psihiatrice, medicii români sunt adesea forțați să recurgă la medicație psihotropă mai frecvent decât ar fi cazul.
„În România există în mod clar o tendință către psihiatrizarea excesivă a bolilor psihice ale copilului și adolescentului”. Dr. Gabriel Diaconu a vorbit despre folosirea medicației din clasa neurolepticelor la copii. Cel mai frecvent, acestea sunt prescrise pentru tulburări ale comportamentului, adesea off-label. „Dacă iei la bani mărunți fiecare caz, neurolepticul vine să înlocuiască echipa terapeutică. Evident că, dacă am avea un asistent social mai bun sau un psiholog pediatric, dacă am avea servicii comunitare, poate că mulți medici nu ar mai prescrie antipsihotice. Dar părinții nu se descurcă cu acel copil, copilul e distructiv, agitat, violent, se lovește, se rănește. Din acest punct de vedere, practica medicală pedopsihiatrică în anumite momente este bazată pe dovezi și pe știință, iar în alte momente este bazată pe marasm. În România, există un marasm în ceea ce privește asigurarea de servicii de sănătate mintală la copii și adolescenți, iar acest marasm este acoperit cu medicamente”, a declarat Gabriel Diaconu pentru Ro Health Review.