Raport CE: mobilitatea transfrontalieră a pacienților, în creștere

Mobilitatea transfrontalieră a pacienților în cadrul Uniunii Europene are o tendință de ușoară creștere în ultimii trei ani (2015–2017), arată cel mai recent raport al Comisiei Europene, publicat la 21 septembrie. Reprezentanții Comisiei spun că această creștere se poate datora îmbunătățirii treptate a informării cetățenilor cu privire la directiva europeană (Directiva 2011/24/UE) care reglementează punerea în aplicare a drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. De asemenea, creșterea poate fi datorată și unei mai bune conștientizări a drepturilor pacienților, dar și colaborării dintre Comisie și statele membre cu privire la punerea în aplicare corespunzătoare a directivei și interacțiunii dintre directivă și regulamentele privind coordonarea securității sociale, în special prin activitatea desfășurată cu punctele naționale de contact (PNC) și prin anchetele declanșate de Comisie. Directiva 2011/24/UE prevede că pacienților li se vor rambursa cheltuielile pentru asistență medicală în conformitate cu principiile stabilite de Curtea Europeană de Justiție a Uniunii Europene și codificate prin actul legislativ.

Statele membre rămân responsabile pentru furnizarea de asistență medicală adecvată pe teritoriul lor. În plus, directiva promovează cooperarea transfrontalieră în domeniul asistenței medicale între statele membre în beneficiul cetățenilor din Uniunea Europeană în privința recomandărilor medicale, a sistemului de sănătate digitală (e-health), boli rare și evaluările tehnologiei medicale (HTA).

 

Drepturile pacienților

 

Reprezentanții Comisiei Europene sunt de părere că Directiva a îmbunătățit certitudinea juridică și claritatea pentru pacienții transfrontalieri și autohtoni în ceea ce privește drepturile lor, iar în perioada următoare controalele de conformitate și dialogurile cu statele membre vor continua.

În ceea ce privește structura de cooperare voluntară (e-health, HTA, Rețeaua europeană de referință – RER), Directiva oferă Comisiei și statelor membre o bază pentru consolidarea cooperării transfrontaliere și pentru modul în care ar putea fi depășite provocările ample tehnologice și ale societății.

Lansarea RER a marcat în mod clar o schimbare majoră pentru furnizarea de asistență medicală transfrontalieră de calitate și accesibilă cetățenilor UE, se arată în raportul Comisiei Europene. La cinci ani după punerea în aplicare a Directivei, se poate concluziona că fluxurile transfrontaliere de pacienți prezintă un model stabil, determinat în special de proximitatea geografică sau culturală. În ansamblu, mobilitatea pacienților și dimensiunea sa financiară în cadrul UE rămân relativ scăzute, se mai arată în raportul Comisiei Europene, iar Directiva privind asistența medicală transfrontalieră nu a avut un impact bugetar major asupra sistemelor de sănătate.

 

Mobilitatea pacienților

 

Datele centralizate la nivel european din statele membre referitor la numărul de solicitări de autorizare prealabilă în ultimii trei ani (2015–2017) arată că numărul de cereri rămâne în general scăzut. Cu toate acestea, s-a înregistrat o creștere constantă începând cu anul 2015, în 2017 fiind depuse și autorizate de peste două ori mai multe cereri de autorizare prealabilă în comparație cu anul 2015, în toate statele membre.

Pe baza datelor raportate pentru asistență medicală transfrontalieră planificată acordată în temeiul regulamentelor, în 2015 statele membre au emis în jur de 55.000 de autorizații pentru tratament planificat în străinătate. O estimare comparativă cu numărul raportat de autorizări prealabile pentru asistență medicală transfrontalieră în anul 2016 arată că asistența medicală transfrontalieră cu autorizare prealabilă acordată în temeiul directivei europene reprezintă aproximativ 6 % din tratamentele autorizate în alt stat membru.

 

Bariere în calea pacienților

 

Comisia Europeană a identificat patru domenii prioritare care acționau ca bariere în calea pacienților dacă nu ar fi fost remediate. Este vorba de sistemele de rambursare, utilizarea autorizării prealabile, cerințele administrative și imputarea costurilor pacienților care intră în țările unde urmează să fie tratați.

În urma unei evaluări sistematice a tuturor măsurilor notificate, Comisia a deschis unsprezece investigații din proprie inițiativă, colectând informații pentru o evaluare corespunzătoare a conformității, se mai spune în raport.

 

Costurile asistenței medicale

 

Costurile asistenței medicale transfrontaliere sunt rambursate sau plătite până la nivelul costurilor care ar fi fost suportate de statul membru de afiliere dacă această asistență medicală ar fi fost acordată pe teritoriul său, fără a depăși costul real al asistenței medicale primite, se arată în articolul 7 alineatul (4) din Directiva europeană. Acolo este prevăzut și faptul că este permis statelor membre să limiteze aplicarea normelor privind rambursarea costului asistenței medicale transfrontaliere pe baza unor motive imperioase de interes general. În schimb, se precizează că acest lucru nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau un obstacol nejustificat în calea liberei circulații a pacienților.

În plus, statele membre trebuie să notifice Comisia cu privire la orice decizie de a introduce limitări în acest sens. Deși Comisia nu a primit nicio notificare specifică în temeiul directivei, anumite măsuri de transpunere ar putea fi contestate ca limitând nivelul rambursării pentru asistența medicală transfrontalieră. Acest lucru se referă la acordarea rambursării costului asistenței medicale transfrontaliere pe baza unor niveluri mai scăzute de rambursare, aplicabile asistenței medicale primite de la furnizorii de servicii medicale privați sau necontractați, comparativ cu nivelul de rambursare în cadrul sistemului public de asistență medicală sau al furnizorilor de asistență medicală contractați.

Trei state membre, cu condiții diferite și în diverse proporții, utilizează nivelul mai scăzut de rambursare ca punct de referință pentru rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere în temeiul Directivei, se precizează în raport. Comisia Europeană examinează calea de urmat în aceste cazuri, în special având în vedere jurisprudența Curții de Justiție.

 

Autorizarea prealabilă

 

Directiva europeană introduce posibilitatea ca statele membre să efectueze rambursarea costurilor pentru asistența medicală primită în alt stat membru, sub rezerva unei autorizări prealabile. O astfel de opțiune nu este menită în niciun caz să fie utilizată excesiv, întrucât aceasta ar fi considerată o restricție a liberei circulații a serviciilor, se mai arată în raport . În prezent, șase state membre (Cehia, Estonia, Finlanda, Lituania, Olanda, Suedia) plus Norvegia nu au optat pentru introducerea unui sistem de autorizare prealabilă, acordând pacienților libertatea de a alege și reducând astfel povara administrativă.

Figura 1. Autorizații și cereri de autorizare prealabilă
Figura 1. Autorizații și cereri de autorizare prealabilă

Potrivit Directivei și conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție, statele membre pot supune autorizării prealabile rambursarea costurilor asistenței medicale transfrontaliere atunci când aceasta este necesară și rezonabilă. Un astfel de sistem trebuie, de asemenea, să se bazeze pe criterii obiective și nediscriminatorii, fapt prevăzut în document și realizat prin sistemul de autorizare prealabilă, în special pentru asistența medicală care face obiectul unor cerințe de planificare în cazul în care aceasta presupune internarea în spital peste noapte sau necesită utilizarea unei infrastructuri ori a unui echipament medical performant și costisitor.

Figura 2. Cereri de rambursare fără autorizare prealabilă
Figura 2. Cereri de rambursare fără autorizare prealabilă

Preocuparea Comisiei Europene este că sistemele de autorizare prealabilă nu ar trebui să sufere din cauza lipsei de certitudine juridică și de transparență cu privire la tratamentele care fac obiectul criteriilor de autorizare prealabilă și care îndeplinesc aceste criterii, se mai arată în raport. Pentru o mai bună transparență, au fost lansate numeroase dialoguri cu statele membre în ceea ce privește listele serviciilor medicale care fac obiectul autorizării prealabile. Unele liste au fost considerate prea extinse, iar reprezentanții Comisiei Europene au conchis că pentru obținerea unei autorizații prealabilă, ar trebui să se pună la dispoziția publicului o listă scurtă detaliată și suficient de bine definită a tratamentelor.

 

Proceduri administrative privind asistența medicală

 

Directiva CE prevede că statele membre garantează că procedurile administrative privind rambursarea costurilor asistenței medicale au la bază criterii obiective și nediscriminatorii. În urma discuțiilor cu țările membre referitoare la impunerea și necesitatea unor cerințe, acestea au fost eliminate în interesul pacienților, arată reprezentanții Comisiei Europene. De exemplu, unele state membre le cereau pacienților să prezinte traducerea autorizată a documentației medicale pentru a obține rambursarea. Însă traducerea autorizată poate reprezenta un obstacol disproporționat în calea liberei circulații a serviciilor, cum ar fi costul traducerii care în multe țări ar putea fi mai mare decât rambursarea costului serviciului ambulatoriu, se arată în raportul CE.

Un stat membru a introdus un prag minim excesiv de 15 euro pentru rambursare care reprezenta aproximativ echivalentul tarifelor medii de rambursare pentru asistența medicală de ambulatoriu în statul membru respectiv, spun oficialii europeni. Un alt stat membru a solicitat un certificat de la punctul național de contact străin care să ateste că asistența medicală care urmează să fie furnizată pe teritoriul său ar respecta standardele de siguranță și de calitate necesare. În plus, era necesară confirmarea scrisă din partea furnizorului. Toate aceste prevederi au fost însă eliminate.

 

Tarife pentru pacienții din alte state membre

 

Statele membre pot stabili tarifele pentru furnizarea asistenței medicale pe teritoriul lor. Cu toate acestea, articolul 4 alineatul (4) prevede că statele membre trebuie să se asigure că furnizorii de asistență medicală aplică pacienților din alte state membre aceeași gamă de onorarii pentru asistența medicală ca în cazul pacienților autohtoni aflați într-o situație medicală comparabilă. Dacă nu există un preț comparabil pentru pacienții autohtoni, este prevăzută obligația furnizorilor de a percepe un preț calculat în conformitate cu criterii obiective, nediscriminatorii. Odată stabilite, onorariile și tarifele trebuie să fie aplicate în mod egal atât propriilor cetățeni, cât și străinilor.

În raportul CE se mai precizează că statele membre pot stabili un preț comparabil bazat pe costuri pentru costul real al serviciului medical, pentru care ar trebui să existe o metodologie obiectivă și nediscriminatorie. Mai exact, pentru o anumită intervenție, nu trebuie să existe discriminare financiară între pacienții autohtoni și pacienții transfrontalieri.

 

Implicații financiare

 

În privința dimensiunii financiare legată de mobilitatea pacienților, anul 2016 poate fi luat ca exemplu al nivelului rambursărilor efectuate pentru asistență acordată în temeiul Directivei 2011/24/UE. Pe baza răspunsurilor furnizate de statele membre, în anul 2016, în toate țările Uniunii Europene, s-au cheltuit în total aproximativ 65.000.000 euro pentru asistență cu și fără autorizare prealabilă.

Având în vedere că raportul OCDE Health at a Glance 2017 estimează că în țările UE se cheltuie în medie 10% din PIB pentru asistență medicală și că Eurostat a raportat PIB-ul UE în 2017 la 15,3 miliarde EUR, cheltuielile din întreaga Uniunea Europeană pentru asistența medicală transfrontalieră realizate în temeiul directivei pot fi estimate la 0,004 % din bugetul anual al UE pentru asistență medicală.

 

Evaluarea tehnologiilor medicale

 

Comisia Europeană a adoptat în ianuarie 2018 o propunere în scopul de a asigura durabilitatea cooperării UE în domeniul evaluării tehnologiei medicale după 2020 și care abordează anumite deficiențe identificate. Legislația propusă vizează asigurarea unei mai bune funcționări a pieței interne, contribuind în același timp la un nivel ridicat de protecție a sănătății umane.

Cooperarea în domeniul evaluării tehnologiei medicale după 2020 se preconizează că va contribui la punerea la dispoziția pacienților europeni a tehnologiilor inovatoare în domeniul sănătății, la utilizarea mai eficientă a resurselor disponibile și la îmbunătățirea predictibilității în afaceri. Propunerea stabilește un cadru de sprijin și proceduri de cooperare în domeniul evaluării tehnologiei medicale la nivelul Uniunii și norme comune pentru evaluările clinice ale tehnologiilor medicale. Aceasta include lucrări comune privind evaluările clinice, consultările științifice comune și tehnologiile emergente din domeniul sănătății. Propunerea a fost trimisă Consiliului și Parlamentului European.

 

Rețeaua de e-health

 

Rețeaua e-health a pus bazele infrastructurii de servicii digitale de e-health (eHDSI), un sistem informatic finanțat de Mecanismul pentru interconectarea Europei și statele membre, și a adoptat orientări privind fișele pacienților și prescripțiile electronice.

În cadrul infrastructurii eHDSI, primul val de schimburi transfrontaliere voluntare de fișe ale pacienților și de prescripții electronice pentru pacienți va fi inițiat de câteva țări pionier până la sfârșitul anului 2018, se anunță în raportul Comisiei Europene.

De asemenea, se preconizează că până în anul 2020, vor participa aproximativ 20 de state membre. Până în prezent, 16 state UE au primit 10,6 milioane de euro din finanțarea Mecanismului de conectare a Europei pentru a face pregătirile tehnice necesare pentru acest schimb transfrontalier.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.