Un studiu recent al Organizației Salvați Copiii România arată o scădere a ratei de vaccinare pentru ROR și pneumococic în România, cu doar 69,4% respectiv 63,1% dintre copii vaccinați. . Printre cauzele identificate se numără dezinformarea în mediul online, desființarea vaccinării în școli și izolarea în mediul rural.
Analiza datelor pentru perioada 2020-2024 arată o tendință îngrijorătoare de scădere a acoperirii vaccinale pentru vaccinurile obligatorii, în special pentru ROR și vaccinul pneumococic conjugat. „Tot mai mulți părinți aleg să nu-și vaccineze copiii, ceea ce a dus la o scădere progresivă a ratelor de acoperire vaccinală pentru ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), în special pentru doza a doua administrată la 5 ani. Astfel, dacă pentru prima doză acceptarea este relativ bună, la rapel rata scade dramatic, ajungând în unele comunități până la doar 20%, în condițiile în care România a înregistrat 77,8% dintre toate cazurile de rujeolă din UE”, se menționează în studiu.
Datele culese în februarie 2024 pentru copiii născuți în 2018 arată o acoperire medie națională de 69,4% pentru vaccinul ROR, cu discrepanțe semnificative între județe: „Cea mai mare rată – Giurgiu 97.5%; cele mai mici rate – Neamț (44,9%), Hunedoara (48,6%), Caraș-Severin și Suceava (ambele cu 53,3%).”
Pentru vaccinul pneumococic, analiza efectuată în august 2024 pentru copiii născuți în iulie 2023 arată o acoperire medie de 63,1% (urban – 65,6%, rural – 59,8%), cu rate extrem de variate: „Cea mai mare rată în Giurgiu – 95,6%; cele mai mici rate în Suceava (33,3%), Arad (36,6%) și Hunedoara (40,1%).”
Studiul folosește o abordare calitativă, bazată pe perspectivele medicilor de familie și ale asistenților medicali comunitari care au în evidență peste 11.000 de copii din mediul rural. „Deosebit de îngrijorătoare este afectarea disproporționată a copiilor sub un an, trei dintre decesele cauzate de rujeolă fiind înregistrate la cei cu vârste între 7 și 8 luni, care nu erau încă eligibili pentru vaccinare”, se subliniază în raport.
Documentul identifică patru tipuri principale de bariere în calea vaccinării: „Barierele atitudinale și comportamentale includ reticența post-COVID-19, refuzul categoric al unor comunități și frica de reacții adverse; barierele socio-culturale sunt reprezentate de aspecte culturale, lingvistice, religioase și mobilitatea ridicată a familiilor; la nivel informațional, impactul negativ al mass-media, dezinformarea pe rețelele sociale și miturile despre vaccinare reprezintă obstacole majore.”
De asemenea, „barierele sistemice precum birocrația excesivă”, lipsa resurselor materiale, desființarea vaccinării în școli și lipsa transportului sunt factori care îngreunează accesul la vaccinare.
Medicii de familie și asistenții medicali comunitari au raportat un comportament de evitare din partea părinților, care amână vaccinările sau refuză să își asume decizia în scris. „Medicii văd asistenții medicali comunitari ca intermediari ideali pentru comunicarea cu grupurile vulnerabile sau rezistente la vaccinare”, se adaugă în studiu.
Pentru a îmbunătăți ratele de vaccinare, specialiștii recomandă un cadru legislativ mai strict, campanii de educare și informare mai intense și extinderea rețelei de asistență medicală comunitară. „Medicii subliniază importanța reintroducerii vaccinării în școli, care în trecut asigura rate mai bune de acoperire vaccinală”, se menționează în raport.
Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Salvați Copiii România, a subliniat importanța unui sistem integrat de politici sociale: „Atunci când vorbim despre grupuri socio-economice vulnerabile, trebuie să dezvoltăm programe prin care acestea să beneficieze de vaccinare la îndemână.”
