Raportul Health at a Glance 2018, publicat recent de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și Comisia Europeană, prezintă o analiză comparativă a celor 28 de țări membre UE, cinci țări europene candidate UE și trei țări EFTA (Asociația Europeană a Liberului Schimb) în ceea ce privește starea de sănătate a cetățenilor și performanțele sistemelor de sănătate din aceste țări.
Primul capitol al raportului se concentrează pe promovarea stării de sănătate mintală, punând accentul pe prevenția și tratamentul afecțiunilor psihice. O afecțiune psihică netratată afectează individul pe tot parcursul vieții. Copiii și adolescenții cu boli mintale au rezultate școlare mai slabe, iar adulții sunt mai puțin productivi la locul de muncă și au riscuri mari să rămână șomeri. Vârstnicii cu afecțiuni mintale sunt inactivi și se izolează de restul comunității.
Afecțiunile mintale costă 4% din PIB
În categoria afecțiunilor mintale sunt incluse depresia și anxietatea, dependența de droguri și alcool, tulburarea bipolară și schizofrenia. Unele boli psihice pot fi tranzitorii, dar altele sunt permanente și afectează individul pe toată durata vieții sale. În declanșarea lor sunt implicați factori genetici, sociali și economici, precum și factori de mediu – abuzul de alcool și droguri, traumele psihice sau afecțiunile fizice.
În Europa, zeci de milioane de persoane au trecut printr-o afecțiune psihică la un moment dat în viață și zeci de mii de oamenii mor anual fie din cauza afecțiunii psihice de care suferă, fie din cauza suicidului. În total, afecțiunile mintale costă sistemele de sănătate aproximativ 4% din PIB – peste 600 de miliarde de euro în cele 28 de țări din Uniunea Europeană.
Conform ultimelor estimări ale Institute for Health Metrics and Evaluation (IHME), în 2016, problemele mintale s-au întâlnit la mai mult de o persoană din șase, adică în cazul a peste 84 de milioane de persoane. În țările UE, mai mult de 25 de milioane de persoane suferă de anxietate, 21 de milioane sunt afectate de depresie și peste 11 milioane au probleme legate de abuzul de droguri și alcool. Tulburarea bipolară afectează cinci milioane de persoane din UE, iar schizofrenia 1,5 milioane. Cea mai mare prevalență a afecțiunilor psihice se găsește în Finlanda, Olanda, Franța și Irlanda. În aceste țări, cel puțin 18,5% din populație suferă de o afecțiune mintală. România se află în partea de jos a clasamentului, alături de Bulgaria și Polonia, în aceste țări bolile mintale afectând sub 15% din populație (fig. 1).
Diferența se poate datora faptului că în țările nordice bolile psihice nu sunt stigmatizate și sunt conștientizate în proporții mai mari decât în Europa de Sud-Est. De asemenea, oamenii raportează mai des propriile probleme de sănătate mintală în țările mai dezvoltate, unde au și mai mult acces la servicii medicale psihiatrice.
Diferențele între sexe și nivelul de educație
În ceea ce privește diferențele între sexe, femeile sunt mai mult afectate de anxietate, depresie și tulburare bipolară, în timp ce în rândul bărbaților se întâlnește de două ori mai des abuzul de alcool și droguri. Rata raportării poate contribui la aceste diferențe, mai mult de două din douăsprezece femei raportând stări depresive, comparativ cu unul din 19 bărbați. Prevalența depresiei crește cu vârsta, atingând niveluri maxime între 55 și 64 de ani, când peste 11,4% din femei și 7,1% din bărbați suferă de depresie. Prevalența scade la categoria de vârstă 65–74 de ani, crescând apoi după 75 de ani, la această vârstă depresia fiind asociată cu scăderea suportului social, afecțiunile fizice și problemele financiare.
Persoanele cu un nivel scăzut de educație (cel mai mult liceul) sunt diagnosticate cu depresie în de două ori mai multe cazuri decât persoanele cu educație universitară, aceeași situație existând și în cazul persoanelor cu venituri scăzute, comparativ cu cele cu venituri mari. Și lipsa unui loc de muncă se asociază cu creșterea prevalenței depresiei și a bolilor mintale, dar relația este bidirecțională, o afecțiune psihică împiedicând găsirea și păstrarea unui loc de muncă.
Aproape jumătate din afecțiunile mintale debutează la vârstele adolescenței. 10 până la 15% din copiii cu vârste între șase și 11 ani din țări ca România, Bulgaria, Germania, Lituania și Olanda suferă de o afecțiune mintală sau comportamentală (hiperactivitate sau incapacitate de concentrare), procentajul fiind cel mai mare întâlnit în țările UE. Cea mai mică prevalență la acest capitol s-a găsit în Italia, procentajul scăzând la sub 10%, dar nu sub 8%, arată un studiu din 2010 citat în raportul OECD.
Mortalitatea cauzată de bolile mintale
În anul 2015, peste 84 de milioane de persoane au murit, pe teritoriul UE, în urma afecțiunilor mintale și suicidului asociat cu acestea. Numărul este însă subraportat, existând multe cazuri neluate în considerare când cauza decesului persoanelor cu boli mintale este o afecțiune fizică cronică neglijată. Excesul mortalității bolilor mintale (mortalitatea peste cea așteptată) a fost foarte mare, apreciază autorii raportului OECD. În rândul femeilor diagnosticate cu schizofrenie, excesul mortalității a fost peste 6 în Finlanda, Norvegia și Suedia. Pacienții cu boli mintale severe decedează cu 10–20 de ani mai repede decât populația generală.
Pe teritoriul UE, în anul 2015, suicidul a cauzat 43 de mii de decese în rândul bărbaților și doar 13 mii în rândul femeilor. Cu toate acestea, în unele țări precum Franța, încercările de suicid soldate cu internare și apoi externare din spital s-au întâlnit în proporție de 52% în rândul femeilor. Suicidul a fost asociat cu existența unei boli mintale în cele mai multe cazuri, chiar dacă uneori poate fi declanșat și de întâmplări nefericite sau traumatizante. Ratele de suicid sunt cele mai mari la categoria de vârstă 45–64 de ani, scăzând apoi după această vârstă. Cea mai mare rată a suicidului se întâlnește în Lituania (30 de decese la 100 de mii de persoane), aceasta fiind urmată de Slovenia, Letonia și Ungaria (20 de decese la 100 de mii de persoane). Cele mai mici rate se găsesc în Grecia, Cipru, Italia, Spania și Malta, iar media europeană a fost de 11 decese la 100 de mii de persoane. În medie, rata suicidului a fost de 3,7 ori mai mare în rândul bărbaților decât al femeilor, cea mai mare diferență între sexe fiind întâlnită în România, Polonia și Estonia, dar și în țările cu rate mari ale suicidului. Suicidul este una dintre cele mai întâlnite cauze de deces în rândul persoanelor cu vârste între 15 și 24 de ani, 3.400 de persoane din această categorie decedând în 2015 în urma suicidului, pe teritoriul UE. Oricum, rata este mai scăzută decât în urmă cu 15 ani.
Tratamentul costă mai mult decât prevenția
În cele 28 de țări UE, costul bolilor mintale a fost de aproximativ 600 de miliarde de dolari, echivalentul a peste 4% din PIB. Din această sumă, 190 de miliarde de euro au fost cheltuiți pe îngrijirile de sănătate, 170 de miliarde pe programele sociale și 240 de miliarde au reprezentat costuri indirecte ale deficitului provocat pe piața muncii de afecțiunile mintale (survenit din ratele scăzute de angajare și productivitate redusă). Toate aceste costuri sunt subestimate, existând mai multe aspecte trecute cu vederea. Nu sunt luate în considerare costurile sociale ale problemelor de sănătate mintală și nici costurile suplimentare pentru tratarea afecțiunilor fizice deseori neglijate ale pacienților cu boli mintale. În plus, problemele mintale duc la scăderea ratelor de angajare și creșterea costurilor de îngrijire pentru persoanele afectate.
Costurile asociate afecțiunilor mintale variază de la 2,1% până la 2,5% din PIB-ul unor țări ca România, Bulgaria și Cehia și 5% în cazul unor țări ca Danemarca, Finlanda, Olanda sau Belgia (fig. 2).
România acordă cel mai mic procentaj din PIB din țările UE pentru tratamentul bolilor psihice (2,1%). Diferențele se pot datora ratelor diferite de raportare a problemelor mintale și diferențelor între ajutoarele sociale acordate pacienților bolnavi mintal, cum ar fi concediile medicale și ajutoarele financiare. România cheltuiește 3,4 miliarde de euro pentru afecțiunile mintale. Suma este formată din costuri directe de 2,3 miliarde de euro (1,4% din PIB) și costuri indirecte de 1,1 miliarde de euro (0,7% din PIB).
Costurile directe și indirecte ale bolilor mintale
În 2015, 13% din cheltuielile destinate sistemului de sănătate au fost alocate prevenției afecțiunilor mintale în țările UE, procentajul fiind mai mic decât cel alocat bolilor cardiovasculare, dar similar cu cel alocat cancerului. Costurile directe ale problemelor mintale (ce țin de prevenție, diagnostic și tratament) au fost în medie de 1,3% din PIB-ul UE, adică 194 de miliarde de dolari. Unele țări, ca Germania și Marea Britanie au avut costuri directe puțin mai mari procentual decât media europeană, acestea fiind de 1,4% din PIB. Țările care au alocat cel mai mic procent din PIB bolilor mintale au fost România, Bulgaria, Slovacia, Lituania și Luxembourg, toate cheltuind cu costurile directe sub 1% din PIB. Costurile indirecte (rate scăzute de angajare și de productivitate) au fost de 1,6% din PIB-ul UE, adică 240 de miliarde. Absenteismul și scăderea productivității aduc costuri de 42 de miliarde de dolari în țările UE. Reducerea orelor de muncă și creșterea numărului de zile de absență de la locul de muncă aduc costuri de 19 miliarde de dolari, adică 0,13% din PIB-ul UE.
Pierderile cauzate de ratele mici de angajare în rândul persoanelor cu depresie au fost estimate la 176 de miliarde de dolari anual în țările UE. Depresia cauzează un cerc vicios în viețile acestor persoane, împiedicând angajarea, ceea ce duce la scăderea stimei de sine și adâncirea depresiei. Doar jumătate din persoanele din categoria 25–64 de ani cu depresie erau angajate în anul 2015, procentul fiind și mai mare în țări ca România, Bulgaria, Croația, Malta sau Cipru (fig. 3).
Costurile indirecte cauzate de depresie ajung la 1,2% din PIB-ul UE.
Acțiuni de promovare a sănătății mintale și prevenire a bolilor psihice
Costurile ridicate ale bolilor mintale impun creșterea eforturilor de a promova sănătatea mintală și de a reduce, pe cât posibil, incidența afecțiunilor psihice. Astfel, unele țări precum Belgia, Cehia, Finlanda, Franța, Ungaria, Irlanda, Italia, Olanda, Slovenia, Spania, Portugalia și Marea Britanie au proiectat planuri și au creat politici de promovare a sănătății mintale. Scopul politicilor este de a promova sănătatea mintală în școli și întreprinderi, de a îmbunătăți statusul mintal al persoanelor vârstnice și de a detecta precoce afecțiunile mintale.
Recomandările OECD urmăresc creșterea conștientizării afecțiunilor mintale prin realizarea activităților de promovare a sănătății mintale și prin încurajarea căutării ajutorului în momentul îmbolnăvirii psihice. Registrul UE pentru acționarea în scopul sănătății mintale și bunăstării a creat o serie de bune practici, rapoarte anuale și documente pentru prevenția depresiei, creșterea accesului la servicii de îngrijire a sănătății mintale, promovarea sănătății mintale la locul de muncă și în școli, prevenirea suicidului și dezvoltarea abordărilor guvernamentale integrate pentru sănătatea mintală.
Acțiunile de reducere a ratei suicidului în UE au dus la scăderea numărului cazurilor de suicid de la 12,5 la 100 de mii de persoane în anul 2005 la 10,9 la 100 de mii de persoane în anul 2015. În această perioadă, decesele cauzate de suicid au scăzut cu mai mult de 20% în peste jumătate din cele 28 de țări UE.
Promovarea sănătății mintale în școli s-a concentrat pe promovarea gândirii pozitive, înțelegerea afecțiunilor psihice, reducerea stigmatizării și acțiuni pentru prevenirea fenomenelor de bullying și cyberbullying. Slovenia a proiectat chiar un manual destinat profesorilor pentru promovarea sănătății mintale în rândul elevilor. Prevalența bullying-ului și cyberbullying-ului în UE este ilustrată în fig. 4.
În programele de promovare a sănătății mintale au fost incluse și activități de facilitare a revenirii la locul de muncă în cazul persoanelor care au dezvoltat probleme mintale pe parcursul vieții sau programele de promovare a sănătății mintale la locul de muncă. Persoanele care nu au fost în câmpul muncii, dar ar trebui integrate, au reprezentat mai puțin ținta acestor programe. Sănătatea psihică a fost promovată în rândul persoanelor vârstnice prin încurajarea activităților sociale și combaterea, pe cât posibil, a singurătății.
