România, pe locul cinci în Europa la consumul de antibiotice

Combinații antibiotice

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a emis recent un raport de supraveghere a consumului de antibiotice pe teritoriul a peste 65 de țări și regiuni, care arată variații semnificative între state. Antibioticele sunt consumate în cantitate de minimum patru doze zilnice definite la o mie de locuitori în unele regiuni și maximum 64 de doze zilnice definite (DZD) la o mie de locuitori în alte regiuni. Această variație indică faptul că în unele țări antibioticele sunt consumate în exces iar în altele nu sunt disponibile pe scară largă pentru consum.

În regiunea europeană, de unde au provenit cele mai complete date în privința consumului, unele țări au consumat de patru ori mai puține antibiotice decât altele iar consumul mediu a fost de 17,9 DZD la o mie de locuitori. Consumul excesiv de antibiotice în unele regiuni a dus la reiterarea necesității de raționalizare a administrării antibioticelor, de reprezentanții OMS: „Fără disponibilitatea unor antibiotice eficiente, nu vom mai putea trata infecții comune, cum sunt pneumoniile”, a declarat Suzanne Hill, directorul departamentului de medicamente esențiale și produse medicale al OMS.

 

Tipurile de antibiotice folosite cel mai des

 

Raportul OMS a arătat că amoxicilina, singură sau în combinație cu acidul clavulanic, este cel mai folosit antibiotic în lume, fiind tratamentul de primă linie în infecțiile comunitare. amoxicilina este încadrată în categoria „Access” a listei de medicamente esențiale a OMS. În 49 de țări, antibioticele din această categorie reprezintă mai mult de 50% din antibioticele consumate. Antibioticele de spectru larg, precum cefalosporinele de generația a treia și chinolonele sau carbapenemele trebuie folosite cu prudență, recomandă OMS, din cauza posibilității de a induce rezistență bacteriană, dar și din cauza efectelor adverse nefavorabile. Acestea sunt încadrate în grupul „Watch” al listei de medicamente esențiale, unde variația de consum este de la mai puțin de 20% în unele țări la peste 50% în altele.

În ceea ce privește antibioticele de ultimă intenție, încadrate în categoria „Reserve” a medicamentelor esențiale și care nu trebuie administrate decât în situația infecțiilor cu bacterii deja rezistente la antibiotice, acestea reprezintă 2% din consumul de antibiotice în țările cu venit mare. Țările cu venituri medii și mici nu au raportat consumul antibioticelor din această categorie, ceea ce poate indica faptul că aceste antibiotice nu sunt disponibile în anumite regiuni slab dezvoltate. Cefalosporinele de generația a doua și tetraciclinele au reprezentat 10% din consumul de antibiotice în majoritatea țărilor.

 

Ce avantaje aduce urmărirea consumului de antibiotice

 

Urmărirea consumului de antibiotice ajută statele să raționalizeze consumul, să optimizeze folosirea lor prin dezvoltarea politicilor potrivite și să identifice aspectele care pot fi îmbunătățite în aceste privințe. De asemenea, pot fi monitorizate mai ușor efectele intervențiilor și procesul de aprovizionare poate fi îmbunătățit.

Câteva exemple ale avantajelor pe care le aduce urmărirea consumului de antibiotice sunt situațiile din Coasta de Fildeș, Bangladesh sau Burkina Faso. Autoritățile de pe Coasta de Fildeș au găsit mai multe vicii în managementul aprovizionării cu medicamente, în timpul raportării situației antibioticelor. Astfel, au asociat coduri unice produselor medicale pentru a face mai ușoară urmărirea traseului acestora, ceea ce a susținut dezvoltarea unui plan național de acțiune pentru combaterea rezistenței bacteriene. Bangladeshul plănuiește să folosească datele găsite pentru prioritizarea controalelor de calitate iar Burkina Faso a extins procesul de monitorizare pentru toate unitățile medicale.

 

România – pe locul cinci în Europa la consumul de antibiotice

 

Nu toate țările au raportat în mod egal datele privind consumul de antibiotice, în ceea ce privește calitatea și acuratețea. Deși majoritatea țărilor dezvoltate, cu venit mare, nu au întâmpinat probleme de raportare și supraveghere a consumului de antibiotice, nu același lucru se poate spune despre țările cu venituri mici și medii. Acestea nu au suficiente fonduri și personal pentru a realiza raportarea și colectarea corectă a datelor.

Organizația Mondială a Sănătății a susținut, încă din 2016, 57 de țări cu venituri medii și mici, în scopul creșterii raportării și analizării datelor privind consumul de antibiotice. Din cele 57 de țări, 16 au raportat date și au fost incluse în raportul OMS. Datele privind consumul de antibiotice vor fi incluse, din 2019, în platforma de supraveghere GLASS (Global Antimicrobial Resistance Surveillance System) și vor analiza atât consumul antibioticelor, cât și gradul de rezistență a bacteriilor. În viitor, consumul uman de antibiotice va putea fi analizat în comparație cu consumul de antibiotice în sectorul animal, metodologia OMS de evaluare și raportare fiind aliniată la metodologia Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animală.

În România, în 2015 consumul de antibiotice a fost de 28,5 DZD zilnic la o mie de locuitori, mult peste media europeană de 17,9 DZD și mult mai mult decât în alte țări europene precum Austria (12,17 DZD), Cehia (17,8 DZD), Ungaria (16,31 DZD), Norvegia (16,97 DZD), Portugalia (17,72 DZD), Spania (17,96 DZD) sau Suedia (13,73 DZD).

Cele mai consumate antibiotice în țara noastră sunt betalactaminele (65%), urmate de chinolone (12,3%) și macrolide (11,2%). 55,7% din antibiotice consumate de români sunt din grupul Acces, 27,6% din grupul Watch și 0,1% din grupul Reserve. România este pe locul cinci în Europa la consumul de antibiotice, fiind depășită doar de Turcia, Serbia, Muntenegru și Grecia.

 

Indisponibilitatea duce la rezistență

 

Rezistența la antibiotice apare nu doar în cazul folosirii excesive și abuzive a antibioticelor, ci și în cazul indisponibilității acestora în cazurile în care sunt necesare. Mortalitatea cauzată de lipsa antibioticelor este prezentă în multe țări cu venit mediu sau mic. Rezistența bacteriană poate apărea în cazurile în care tratamentul nu poate fi terminat (din cauza lipsei accesului la antibiotice) sau în cazurile în care sunt folosite antibiotice sub-standardizate sau chiar falsificate.

Astfel, în țările care au raportat un consum minim de antibiotice, se poate întâlni indisponibilitatea antibioticelor pentru consum și accesul limitat la antibioterapie. De multe ori, în aceste zone, lipsa accesului la antibiotice duce la achiziționarea acestora fără prescripție medicală, cazurile acestea scăpând supravegherii oficiale. La achiziționarea și folosirea abuzivă a antibioticelor contribuie lipsa reglementării pieței antibioticelor.

Rezistența bacteriană este un pericol real pentru omenire, afectând capacitatea de a trata infecții simple, care astfel pot deveni mortale. În urma dezvoltării rezistenței la antibiotice, infecții bacteriene precum tuberculoza, infecțiile de tract urinar, gonoreea sau sepsisul au devenit greu de tratat în multe zone ale Globului. În același timp, procedurile chirurgicale majore sau transplanturile de organe au devenit mult mai riscante decât atunci când bacteriile nu erau rezistente la antibiotice. Printre bacteriile care au dezvoltat rezistență la antibiotice se numără, în cele mai multe cazuri, Acinetobacter, Pseudomonas, E. coli, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae. În ultimul timp, s-au confirmat multe cazuri în care Neisseria gonorrhoeae a devenit rezistentă la cefalosporine de generația a treia, în peste zece țări. Și Klebsiella pneumoniae a căpătat rezistență la carbapeneme, antibioticele de ultimă intenție în tratamentul infecțiilor cu această bacterie. Costurile infecțiilor cu bacterii rezistente sunt mult mai mari decât cel al infecțiilor cu bacterii sensibile la antibiotice. Infecția este mai lungă, investigațiile sunt mai amănunțite și medicația este mai costisitoare.

 

Cum se poate îmbunătăți supravegherea

 

OMS urmărește creșterea numărului de țări participante la programul de supraveghere a consumului de antibiotice, prin încurajarea țărilor cu venituri mici și medii de a-și dezvolta capacitatea de utilizare a datelor referitoare la antibioterapie. Monitorizarea globală a consumului de antibiotice va fi inclusă în platforma IT a Sistemului de Supraveghere a Rezistenței la Antibiotice (GLASS), pentru a îmbunătăți coordonarea autorităților și a oferi acces la date oficiale privind consumul de antibiotice și rezistența bacteriană. Stabilirea unui sistem de supraveghere a consumului de antibiotice poate fi realizată doar prin contribuția și cooperarea tuturor țărilor, birourilor regionale ale OMS și sediilor OMS.

Datele din raportul OMS reprezintă o bază importantă pentru înțelegerea particularităților privind consumul de antibiotice în diferite regiuni și sunt esențiale pentru dezvoltarea politicilor naționale în scopul optimizării consumului. Consumul de antibiotice înregistrează variații mari în ceea ce privește cantitatea și tipul de antibiotic consumat. Unele țări consumă cantități importante de antibiotice, în timp ce altele consumă foarte puține, de multe ori din cauza indisponibilității. Conform raportului OMS, guvernele trebuie să asigure o distribuire echitabilă a accesului la antibiotice, prin întărirea cadrelor legale și asigurarea disponibilității antibioticelor. Raportarea datelor și colaborarea internațională a autorităților privind consumul de antibiotice sunt elemente esențiale ale unei supravegheri corecte și aduc informații importante despre lupta împotriva rezistenței bacteriene, concluzionează raportul OMS.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.