România, pe ultimul loc la mortalitatea prevenibilă, dar pe primul la succesul tratamentelor anti-TB

Raportul Health at a Glance 2018, publicat recent de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și Comisia Europeană, prezintă o analiză comparativă a celor 28 de țări membre UE, cinci țări europene candidate UE și trei țări EFTA (Asociația Europeană a Liberului Schimb) în ceea ce privește starea de sănătate a cetățenilor și performanțele sistemelor de sănătate din aceste țări.

Al șaselea capitol al raportului prezintă gradul de eficiență a sistemelor medicale din UE, în ce privește reducerea mortalității premature, calitatea îngrijirilor și experiențele pacienților. Peste 1,2 milioane de persoane au decedat prematur în anul 2015 din cauza unor afecțiuni (boală cardiacă ischemică, neoplasm pulmonar, unele accidente) ce puteau fi combătute printr-o îngrijire medicală adecvată și prin politici de sănătate mai eficiente. Și bolile prevenibile prin vaccinare au reprezentat o amenințare a sănătății europenilor în ultimii ani, în unele țări din UE procentajul copiilor nevaccinați ajungând la 10% în anul 2017.

Cu toate acestea, mortalitatea în cazul afecțiunilor grave acute a scăzut. În cazul infarctului miocardic acut, a existat o scădere cu 30% a mortalității între 2005 și 2015, iar în cazul accidentelor vasculare cerebrale scăderea mortalității a fost de 20% în aceeași perioadă. Există totuși diferențe de la o țară la alta, dar și între spitalele din aceleași țări privind reducerea mortalității în aceste cazuri. Și mortalitatea în neoplazii a scăzut în UE în ultimii ani, în urma implementării programelor de screening pentru diferite cancere.

 

Anul 2015 a adus 1,2 milioane de decese premature în UE

 

Peste un milion de decese au fost considerate prevenibile în UE în anul 2015 și peste 570.000 au fost considerate tratabile (fig. 1).

Figura 1. Decesele prevenibile și tratabile în Uniunea Europeană în 2015

1,2 milioane de decese din același an au fost premature, principalele cauze ale acestora fiind boala cardiacă ischemică, neoplasmele pulmonare, accidentele rutiere și alte tipuri de accidente, bolile provocate de consumul de alcool, cancerul colorectal și suicidul. Mortalitatea cauzată de afecțiuni tratabile a apărut în principal ca urmare a bolilor cardiace ischemice și a bolilor cerebrovasculare. 20% din decese au fost cauzate de cancerul colorectal și cancerul mamar, ambele afecțiuni putând fi tratate precoce cu ajutorul screeningului.

Rata mortalității prevenibile este la cele mai mici niveluri în Cipru și Spania (cu 25% mai mică decât media UE) și la cele mai mari niveluri (de două ori cât media europeană) în Ungaria, Lituania și Letonia și România – țara noastră se află pe al patrulea loc (fig. 2).

Figura 2. Ratele mortalității prevenibile și corectabile

În ultimele trei țări, rata mortalității crește pe seama numărului de decese cauzate de boala cardiacă ischemică, a consumului excesiv de alcool, a accidentelor, a suicidului și a cancerului pulmonar. În același timp, rata mortalității cauzate de afecțiuni tratabile a fost la cele mai mici niveluri în Franța, Spania și Olanda. România, Lituania și Letonia au avut cele mai mari niveluri, de două ori și jumătate mai mari decât media UE (fig. 2). Boala cardiacă ischemică, bolile cerebrovasculare și unele tipuri de cancere au fost principalele afecțiuni responsabile de această realitate. Creșterea cheltuielilor în sistemele de sănătate ar putea redresa situația în aceste țări, unde cheltuielile sunt cele mai mici din UE, susțin autorii raportului OECD.

 

13.475 de cazuri ale unei boli prevenibile prin vaccinare

 

Bolile prevenibile prin vaccinare au înregistrat creșteri importante ale prevalenței în unele țări europene, în urma scăderii ratei vaccinării, dar și a indisponibilității vaccinurilor în sistemele medicale sau creșterii ezitării în vaccinare. Vaccinarea împotriva rujeolei (pojar) este inclusă în toate programele naționale de vaccinare de pe teritoriul Europei, iar vaccinarea împotriva hepatitei cu virus B se realizează pe scară din ce în ce mai largă în Europa, Organizația Mondială a Sănătății recomandând vaccinarea tuturor nou-născuților cât mai repede după momentul nașterii.

Deși se recomandă vaccinarea a 95% din populație pentru a proteja populația la risc de îmbolnăvire și a preveni declanșarea epidemiilor, doar 94% din nou-născuți au primit prima doză de vaccin antirujeolic înainte de împlinirea vârstei de un an. Rata vaccinării la copii în anul 2017 a fost sub 90% în țări ca România, Croația, Cipru și Franța (fig. 3).

Figura 3. Rata vaccinării copiilor din Uniunea Europeană în 2017

În perioada mai 2017 – mai 2018 în Europa au fost raportate 13.475 de cazuri de rujeolă, față de 8.523 de cazuri în aceeași perioadă a anului precedent. 85% din aceste cazuri au fost raportate în Italia (4.032), Grecia (2.752), Franța (2.436) și România (2.127), majoritatea cazurilor apărând la nou-născuții nevaccinați și la persoanele adulte nevaccinate. Rata vaccinării antirujeolice a scăzut cu 10% în ultimul deceniu în România, iar în Italia rata vaccinării a scăzut de la 91% în anul 2010 la 85% în 2016, dar a crescut ulterior la 92% în 2017. 10% din îmbolnăvirile de rujeolă sunt cauzate de călătoriile în alte țări cu o rată mică a acoperirii vaccinale.

În ceea ce privește vaccinarea împotriva hepatitei cu virus B, 93% din nou-născuți au fost vaccinați pe teritoriul UE, unde vaccinul intră în schema obligatorie de vaccinare. Cele mai mari rate de vaccinare sunt în Letonia și Portugalia (98%), iar în Germania, Malta, Slovenia și Suedia ratele sunt sub 90%. În ultimul deceniu, ratele vaccinării pentru hepatita B au crescut cu 8%, în țările UE care au inclus vaccinarea în schema obligatorie. România are o rată a vaccinării împotriva hepatitei B în rândul copiilor de 1 an de 92% (fig. 4), peste Germania și Suedia, care au inclus vaccinul în programul național doar din anul 2016.

Figura 4. Ratele vaccinării pentru hepatita B în Uniunea Europeană

 

Satisfacția pacienților este importantă în Europa

 

În ultimii ani, sistemele de sănătate europene au pus accent și pe dezvoltarea satisfacției pacienților și îmbunătățirea calității îngrijirilor medicale în funcție de feedbackul acestora. Astfel, multe țări comunică anual satisfacția pacienților prin rapoartele naționale de sănătate. Belgia și Norvegia folosesc indicatorii satisfacției chiar în sistemul de plată a unităților sanitare, pentru acordarea stimulentelor financiare unităților cu rezultate bune în privința satisfacției. Experiența pacienților este folosită pentru regularizarea unităților sanitare, acreditări și inspecții periodice în țări ca Danemarca, Franța, Cehia, Marea Britanie. În Belgia, Danemarca și Olanda, experiența pacienților este folosită pentru a crește calitatea îngrijirilor medicale.

Belgia și Luxembourg au cele mai rate ale satisfacției pacienților (peste 95%), care raportează că medicii comunică suficient de mult cu ei și îi implică în realizarea planului de tratament. Polonia are cea mai mică rată a satisfacției, doar unul din doi pacienți raportând că a fost implicat în deciziile terapeutice. România se află la jumătatea clasamentului (fig. 5).

Figura 5. Ratele satisfacției pacienților

 

Mortalitatea de cauză cardiacă în UE

 

Mortalitatea cauzată de boala cardiacă ischemică a înregistrat scăderi în ultimele decenii pe teritoriu Europei, la acest tablou contribuind reducerea fumatului și îmbunătățirea tratamentului. Cu toate acestea, mortalitatea în urma unui infarct acut miocardic rămâne mare în UE, fiind prima cauză de deces de natură cardiovasculară. Mortalitatea la 30 de zile este cel mai bun indicator pentru calitatea îngrijirilor medicale în cazul infarctului miocardic acut (IMA). Cele mai mici rate ale mortalității la 30 de zile (sub 4,5%) au fost în Danemarca și Suedia. Și Polonia a avut o rată scăzută, dar în contextul în care pacienții cu IMA sunt tratați și pe alte secții decât cea de cardiologie, cazuri neluate în considerare la analiza din raport. Cele mai mari rate ale mortalității la 30 de zile au fost în Letonia și Estonia, de 14%, în timp ce în Italia, Danemarca și Suedia ratele au fost sub 8%.

În ceea ce privește mortalitatea la 30 de zile în urma unui IMA, aceasta a scăzut semnificativ între anii 2005 și 2015. Scăderea a fost de 30% în 20 de țări UE, în cazul luării în considerare a deceselor apărute doar în spitalele în care pacienții au fost internați inițial și de 25% după luarea în considerare a deceselor în spital și în afara spitalului. Tratarea precoce a pacienților și dezvoltarea procedurilor minim-invazive au contribuit la scăderea mortalității IMA, dar această scădere nu este uniformă pe teritoriile diverselor țări. Ratele mortalității în urma unui IMA la diferite unități spitalicești sunt prezentate în fig. 6.

Figura 6. Ratele mortalității în urma unui IMA

Cele mai mari diferențe între spitale sunt în Letonia, iar cele mai mici în Suedia.

 

Mortalitatea în AVC

 

În 2015, pe teritoriul UE au existat 610.000 de accidente vasculare cerebrale (AVC) iar numărul cazurilor este estimat că va crește cu o treime până în 2035. AVC este a doua cauză de mortalitate după bolile cardiovasculare și a doua cauză de dizabilitate, după depresie, putând fi declanșat de infecțiile pneumococice și de gripă, ambele prevenibile prin vaccinare. În ultimii ani, tratamentul AVC a evoluat semnificativ, prin formarea centrelor specializate de stroke și progresele medicale și chirurgicale, precum tromboliza și trombectomia.

În UE, 8,6% din pacienții spitalizați pentru AVC au decedat în 30 de zile în aceeași unitate în care au fost internați, cele mai mari rate de mortalitate fiind întâlnite în Letonia (18,3%), Malta (15,9%) și Lituania (15,3%). Țările cu cele mai mici rate (sub 5%) au fost Danemarca și Finlanda. În general, țările cu rate mici de mortalitate pentru AVC au avut rate mici de mortalitate și pentru IMA. După luarea în considerare a mortalității intra- sau extraspitalicești în urma unui AVC, rata de mortalitate a crescut de la 8,6% la 11,7%. Rata mortalității după AVC a scăzut cu 25% din 2005 până în 2015, cu excepția Letoniei, unde numărul cazurilor a crescut. Date privind rata mortalității din țara noastră nu apar în analiza OECD.

 

Timpul de așteptare până la operația fracturii de șold

 

Timpul de așteptare până la intervenția chirurgicală pentru fractura șoldului este un alt element care arată dezvoltarea unui sistem medical. Intervenția precoce în cazul unei fracturi de șold maximizează șansele pacientului și minimizează durata de ședere în spital și riscul complicațiilor. Astfel, operația ar trebui să aibă loc la maximum 48 de ore de la internare sau chiar în 24 de ore, după unele ghiduri.

În UE, în 2015 aproximativ 77% din pacienții de peste 65 de ani cu fractură de șold au fost operați în maximum două zile de la internare, majoritatea fiind operați chiar în ziua internării. Proporția pacienților care au fost rezolvați chirurgical în două zile a fost mai mare de 95% în Danemarca și Olanda, dar sub 50% în Letonia, Portugalia, Spania și Italia. Cu toate acestea, ultimele țări au făcut progrese importante la acest capitol în ultimii ani, ratele crescând de la 28% în 2005 în Italia și 36% în același an în Spania. În Portugalia procentul a scăzut de la 57% în 2008 la 47% în 2015. Datele României nu sunt analizate sau disponibile nici la acest capitol al raportului OECD.

 

România nu prea face screening de cancer cervical

 

Peste 100.000 de femei sunt diagnosticate anual cu neoplasm de col uterin în UE, virusul HPV fiind implicat în declanșarea acestui tip de cancer. Vaccinarea anti-HPV, dar și programele de screening scad semnificativ mortalitatea și morbiditatea asociate cancerului cervical. OMS recomandă vaccinarea tuturor copiilor de sex feminin între 9 și 13 ani, dar populația țintă variază în unele țări, băieții fiind de asemenea vaccinați.

În UE, procentajul femeilor între 20 și 69 de ani care au realizat screeningul anual pentru cancerul de col uterin a crescut de la 54% la 60% în ultimul deceniu, aproape dublându-se în Franța. Însă doar 25% dintre femeile din România și Letonia realizează screeningul anual, în timp ce în Austria și Suedia proporția ajunge la 80%.

Supraviețuirea la cinci ani în rândul femeilor diagnosticate cu cancer de col uterin a fost de 70% în Danemarca și 54% în Letonia, procentajul mediu al UE crescând de la 61% la 63% în ultimul deceniu. Mortalitatea a scăzut, de la 6,0 la 100.000 de femei în anul 2000 la 5,1 în 2015. Programele de screening nu sunt încă bine implementate în țările din Europa Centrală și de Est. În România, femeile realizează screeningul în procentaje mai mici 30%, iar supraviețuirea la 5 ani este de 65% (fig. 7, fig. 8).

Figura 7. Screeningul cancerului de col uterin în Uniunea Europeană
Figura 8. Supraviețuirea la cinci ani în cancerul de col uterin

 

Mortalitatea și supraviețuirea în cancerul mamar și colorectal

 

Peste 400.000 de femei sunt diagnosticate anual în UE cu cancer de sân, de aceea multe țări europene au implementat programe de screening și pentru acest tip de neoplazie, prin realizarea unei mamografii femeilor între 50 și 69 de ani. Procentajul femeilor care au fost supuse screeningului prin această metodă a fost cel mai mic în România, Bulgaria și Letonia și cel mai mare în țările nordice (Suedia, Finlanda și Danemarca) și Portugalia. Media UE a crescut de la 54% în 2006 la 58% în 2016, dar a scăzut în unele țări din cauza îngrijorărilor privind efectele nefavorabile asupra sănătății pe care le poate avea mamografia.

Supraviețuirea la cinci ani în cazul cancerului mamar a fost de peste 80% în toate țările vest-europene, iar în restul UE media a crescut de la 79% la 83% (fig. 9).

Figura 9. Supraviețuirea la cinci ani în cancerul mamar

Cea mai rapidă creștere a supraviețuirii a fost în Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia și Lituania, dar și în Danemarca, Portugalia și Marea Britanie. Ratele mortalității au scăzut de la 39 la 30 de cazuri la 100.000 de persoane între 2000 și 2015, cu excepția Croației, unde rata mortalității în acest tip de cancer a crescut, fiind acum la cel mai înalt nivel din UE.

Cancerul colorectal este a doua cauză de mortalitate de natură neoplazică în rândul bărbaților (după cancerul pulmonar) și a treia cauză în rândul femeilor (după cancerul mamar și pulmonar). De aceea, multe țări europene au introdus screeningul și pentru acest tip de cancer, destinate persoanelor cu vârste între 50 și 60 de ani. Screeningul constă în general din testul pentru hemoragii oculte la fiecare doi ani și colonoscopie la fiecare zece ani. Sub 50% din persoanele cu vârste între 50 și 74 de ani au raportat că au realizat screening prin testul de hemoragii oculte.

Supraviețuirea la cinci ani pentru cancerul de colon a crescut în UE de la 54% la 60% între perioadele 2000–2004 și 2010–2014 (fig. 10).

Figura 10. Supraviețuirea la cinci ani în cancerul de colon

În ceea ce privește cancerul rectal, supraviețuirea a crescut de la 52% la 58% în aceleași perioade (fig. 11), deși există diferențe semnificative între țări.

Figura 11. Supraviețuirea la cinci ani în cancerul rectal

Creșterea supraviețuirii în cele două tipuri de neoplazii a fost rapidă în Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania și Slovenia. Per ansamblu, ratele de mortalitate în cancerul colorectal au scăzut cu 10% în UE între anii 2000 și 2015, scăderea fiind peste 30% în Austria, Belgia, Cehia și Germania. Mortalitatea a crescut în România și Croația.

 

Transmiterea HIV, TB și infecțiilor intraspitalicești

 

Rata de transmitere a virusului HIV a fost relevată de cele 30.000 de cazuri noi diagnosticate în anul 2016 în UE, cele mai multe cazuri apărând în Letonia și Malta. Cehia, Slovacia și Belgia au raportat cele mai puține cazuri de diagnosticare tardivă a noilor infecții HIV (18%). Cea mai mare proporție a acestor cazuri a fost în România (pe primul loc), Malta, Grecia, Italia și Lituania (peste 36%), situația arătând o necesitate de îmbunătățire a screeningului acestei infecții (fig. 12).

Figura 12. Ratele de diagnosticare tardivă a infecției cu virusul HIV

În privința tuberculozei (TB), rate de peste 85% de succes al tratamentului s-au întâlnit în România, Suedia, Olanda, Slovacia și Bulgaria (fig. 13).

Figura 13. Ratele de succes al tratamentului anti-TB

Croația are cel mai puțin succes în tratarea TB. Estonia, Lituania și Letonia au raportat cele mai multe cazuri de TB multirezistentă în 2016.

În ceea ce privește infecțiile comunicate asociate îngrijirilor medicale, în spitalele din UE, Norvegia și Islanda 3,7 milioane de persoane contractează anual astfel de infecții și 90.000 decedează în urma lor. 20% din aceste infecții sunt prevenibile. În UE, o medie de 5,5% din pacienți contactează infecții intraspitalicești în urma internării. Cel mai mic procentaj (sub 4%) a fost observat în Lituania, Bulgaria, Germania, Letonia, Olanda și România, iar cel mai mare în Grecia, Portugalia, Italia, Finlanda și Cipru (peste 8%). Cele mai mult astfel de infecții au apărut la pacienți internați în specialități medicale (peste 40% din cazuri), în timp ce specialitățile chirurgicale au fost responsabile de 33% din cazuri. În secțiile de terapie intensivă s-au întâlnit doar 13% din totalul infecțiilor intraspitalicești. Cele mai frecvente astfel de infecții au fost pneumoniile (26%), infecțiile de tract urinar (19%), infecțiile de plagă chirurgicală (18%), infecțiile sângelui (11%) și infecțiile gastrointestinale (9%).

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.