Spitalul Victor Babeș Timișoara: Mononucleoza infecţioasă sau “boala sărutului” – cauze, simptome, tratament

Mononucleoza infecţioasă, cunoscută şi sub denumirea de “boala sărutului” sau “mono”, este o afecţiune infecţioasă virală, determinată în principal de virusul Epstein-Barr (care face parte din familia mare a herpesvirusurilor). În România, acest virus determină boala acută febrilă benignă, spre deosebire de ţările tropicale unde produce şi afecţiuni maligne (limfom Burkitt, carcinom nazo-faringian), potrivit specialiștilor de la  de la Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Dr. “Victor Babeș“ Timișoara.

“Transmiterea cea mai frecventă este prin sărut (de unde şi denumirea bolii), saliva infectată generând îmbolnavirea pe cale digestivă (prin utilizarea la comun a tacâmurilor, paharelor, etc) sau pe cale respiratorie (prin picăturile de salivă pe care le elimina bolnavul prin vorbire, strănut, tuse etc)”, a declarat conf. univ. dr. Voichița Lăzureanu, potrivit unei postări pe pagina de Facebook – Spitalul Victor Babeș Timișoara.

Copiii şi adolescenţii sunt cei mai expuşi infecţiei, subliniază sursa citată. În general, adulţii au anticorpi protectori, chiar dacă nu ştiu să fi trecut prin boală (în tinereţe ne infectăm, dar boala poate trece diagnosticată ca simplă “viroză febrilă”).

Simptome

“Simptomatologia “mono” este extrem de diversă: febra, angina şi adenopatia fiind cele mai frecvente; dar putem avea şi erupţie tegumentară, hepatită (cu sau fară icter), splenomegalie sau chiar meningită. Febra este de cele mai multe ori prelungită (2-4 săptămâni), fiind şi motivul cel mai frecvent al prezentării în clinicile de boli infecţioase; febra care nu cedează la administrarea de antibiotic (fiind o afecţiune virală). Angina este, de obicei, cu aspect pseudomembranos (amigdalele sunt crescute în volum, hiperemice, şi sunt acoperite de membrane albicioase, mimând colecţiile purulente), faringele cu picheteu hemoragic, pacientul acuzând disfagie intensă (durere la înghiţire) şi inapetenţă. Adenopatia cel mai frecvent este submaxilară şi laterocervicală, cu ganglioni măriţi şi dureroşi. Tipic pentru mononucleoză este apariţia erupţei tegumentare eritematoase dupa administrarea de ampicilină”, a explicat conf. univ. dr. Voichița Lăzureanu.

Izolarea formelor uşoare şi medii se poate face la domiciliu, formele severe necesitând internarea în clinicile de boli infecţioase.

În prezent nu exista medicaţie specifică antivirală pentru mononucleoză, potrivit sursei citate.

“Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatorii: nesteroidiene în formele uşoare/medii şi steroidiene în formele severe/cu afectare hepatică sau meningeană, antitermice, antialgice, hepatoprotectoare, reechilibrare hidro-electrolitica şi acido-bazică”, a precizat conf. univ. dr. Voichița Lăzureanu.

Potrivit sursei citate, prevenirea infecţiei poate fi efectuată doar prin măsuri de igienă personală.

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.