Articol realizat cu Prof. Dr. Lucian Miron, Medic Primar Oncologie Medicală, Șeful Clinicii de Oncologie Medicală, Institutul Regional de Oncologie Iași
Cancerul reprezintă o patologie extrem de complexă. Nefiind o singură boală, necesită o abordare multidisciplinară și bineînțeles, realizată în cadrul unei strategii. În anul 1971, Richard Nixon, a fost primul președinte american care a realizat un program oncologic extrem de vast, așa numitul „Program de război contra cancerului”, care a fost printre primele modele de strategie globală de abord terapeutic al cancerului. Rezultatul a fost că cercetarea științifică a fost angajată, demarată în forță, cu rezultate terapeutice pe termen lung în cursul deceniilor.
Complexitatea patologiei canceroase implică și o strategie complexă de abordare a acestei boli. În România, primul pas realizat prin întocmirea Planului Național de Control al Cancerului a fost un început bun. Concret, au fost identificate centrele de expertiză unde poate fi gestionată boala canceroasă – institutele oncologice București, Cluj-Napoca, Iași și alte centre mari oncologice cum sunt Timișoara, Craiova, Tîrgu-Mureș. Centrele au fost fixate aici și în jurul acestora au fost concentrate și repartizate o serie de sarcini în ceea ce privește lupta contra cancerului sau privind prevenția sau abordul terapeutic. O inițiativă care merită cu adevărat continuată.
Prevenție primară și secundară, pentru scăderea mortalității prin cancer
Scăderea mortalității prin cancer presupune acțiuni foarte puternice – prevenție în primul rând primară (măsuri care privesc înlăturarea factorilor de risc în cancer prin măsuri legislative, măsuri de educație sanitară a populației, măsuri fiscale). Un foarte bun exemplu sunt măsurile contra fumatului. În țările care au adoptat o politică foarte severă contra fumatului rezultatele sunt imediat palpabile și anume, rata de mortalitate scăzută prin principalul cancer uman, cancerul bronhopulmonar, dar și scăderea incidenței pentru alte cancere legate de fumat (cancerele de vezică urinară, cancerele de pancreas, rinichi, colorectal și chiar mamar). Și în România a apărut o lege antifumat, care este în continuare subiectul unor discuții, reveniri. Dacă nu se acționează cu fermitate, nu se vor obține rezultate. Prevenția primară, destinată educației populației, dar și politicii fiscale privind taxele pe tutun, pe alcool nu este un lucru ușor de realizat, însă educația pro sănătate trebuie inițiată.
Prevenția secundară este de asemenea esențială, acțiunile de screening în populație, căutarea cancerului în populația aparent asimptomatică. Un screening eficace însă poate fi efectuat în puține cancere, pentru că nu toate cancerele pot fi depistate în faza pre-simptomatică. Cancerele mamare, de col uterin, de prostată sunt câteva dintre cancerele unde acțiunea de screening aduce rezultate bune.
Cancerul, privit ca patologie, nu doar ca boală
Cancerul nu este o singură boală, este o patologie. Celula canceroasă prezintă o serie de capacități care o fac formidabilă, foarte dificil de învins din toate punctele de vedere și astăzi, lupta cu succes împotriva cancerului se duce multidisciplinar.
Cercetarea fundamentală, analiza moleculară a tumorilor maligne asigură un abord individualizat. Astăzi este din ce în ce mai valabil conceptul că fiecare bolnav, chiar cu același tip de cancer, își dezvoltă propria tumoră care are propriul răspuns la o terapie. Spre aceasta se țintește astăzi.
România are nevoie de devotamentul noii generații de medici
Universitățile de Medicină și Farmacie, institutele de oncologie sunt implicate în formarea de tineri specialiști în domenii ca oncologia medicală, radioterapia, chirurgia oncologică. Sunt nu numai centre de tratament, ci centre de cercetare și nu în cele din urmă, centre didactice, ori printre misiunile existente se regăsește pregătirea tinerilor specialiști. La Iași, în serviciul de pregătire în institut, în serviciul de oncologie medicală, în serviciul de radioterapie, de chirurgie, zi de zi acești tineri ajută, generațiile care vin se formează și apoi pleacă în teritorii. Sigur că numărul acestor specialiști este insuficient. Pentru că un specialist se formează în ani de zile, după multe eforturi substanțiale, ori tinerii uneori sunt determinați să practice aceste specialități și în alte țări. Din punct de vedere uman însă, nu pot fi împiedicați să meargă și în alte domenii. Cu toate acestea, generațiile trebuie, la un moment dat, să dea dovadă de puțin devotament, să-și urmeze destinul și să facă față provocărilor chiar și în orașele mici în care se vor găsi. Specialiștii cu experiență au aici datoria de a păstra legătura cu tinerii discipoli care merg către alte localități, ca atunci când au cazuri dificile să poată reveni pentru un sfat, o direcție, să poată readresa bolnavii în situații dificile care să fie sprijiniți.
Institutul Regional de Oncologie Iași, de pildă, reprezintă unul dintre cele mai moderne, actuale spitale de stat din România ca dotare, ca muncă multidisciplinară. În condițiile existente se asigură pentru pacienți condiții adecvate, accesul la medicație este de ultimă oră și îngrijirea, pluridisciplinară. Din păcate, activitatea oncologică nu poate fi desfășurată numai de marile centre, fiind nevoie și de asistență susținută cu devotament a medicilor oncologi din județe. Ceea ce se poate face pentru a susține activitatea este menținerea atmosferei colegiale „oncologice”, adică asigurarea permanentului sentiment de apartenență în cadrul aceleiași comunități de medici oncologi.
România progresează în oncologie
Vorbind despre progres în oncologie, România stă bine și spre foarte bine, privind cu optimism. Terapiile clasice sunt acoperite în totalitate, iar terapiile moleculare sunt la un nivel de acoperire decent. Se pot asigura și tratamentele moleculare în mare parte pacienților, în domeniul oncologiei medicale, al hematologiei. Speranța este ca această deschidere să continue pentru un nivel bun de asistență oncologică.
Corpul de oncologi, hematologi, de medici este bine informat și în pas cu ultimele noutăți. Pentru că oncologii români participă și fac eforturi să fie prezenți la manifestări internaționale, congrese, simpozioane, colocvii, publică articole de cercetare, lucru care, încă o dată, face ca România să fie conectată la această mare rețea, lupta împotriva cancerului, luptă internațională, unde informația științifică are un rol covârșitor.
Succesul terapiilor în patologia oncologică – dependent de un cumul de factori
Succesul terapiilor în patologia oncologică depinde de factori clasici. Este vorba de agresorul (boala canceroasă), de stadiul în care e surpinsă boala la momentul diagnosticului, șansele fiind mai mari cu cât boala este surprinsă în stadii incipiente, este vorba despre tipul histologic, tipul molecular al tumorilor, agresorul care trebuie să fie diagnosticat, cunoscut, identificat, tipat din punct de vedere molecular astăzi.
Un alt factor de care depinde succesul unei terapii este condiția organismului pacientului, starea de sănătate a pacientului respectiv. Statusul biologic este foarte important și acest status trebuie identificat, diagnosticat și pentru fiecare pacient trebuie făcute analizele și investigațiile care imediat pun specialiștii în fața acestei constelații de factori care coexistă. Ultimul factor îl reprezintă tratamentul propriu-zis, adică accesul la terapia inovatoare, gradul de expertiză a centrului în care se face acel tratament, echipa pluridisciplinară care face abordul. Astăzi, cancerul nu mai poate fi abordat de o singură specialitate, nici măcar de oncologul singur. El trebuie să facă apel la specialități conexe (chirurgie, radioterapie, hematologie, imunologie, anatomo-patologie).
Oncologia, tărâmul cel mai dinamic al medicinei și în România
Oncologia este tărâmul cel mai dinamic, în continuă mișcare, unde nivelul de noutate este extraordinar de înalt. Cercetarea este atât de importantă încât specialiștii sunt obligați să-și schimbe conceptele clasice la intervale foarte scurte de timp. La fiecare șase luni se asistă la apariția de noi concepte, noi molecule, noi modalități de abord terapeutic, o provocare pentru medicul oncolog, de a fi permanent în contact, la curent cu noutățile. Ceea ce era valabil într-un ghid terapeutic de anul trecut poate fi astăzi modificat totalmente de alte decizii terapeutice.
Recent, Programul Național de Oncologie elaborat asigură un nivel mai decent de asistență oncologică și acces la moleculele noi. România se poate înscrie în această directivă europeană, de ghiduri practice europene, care sunt așa numitele „ghiduri de tratament”. România a aderat la ghiduri și poate aplica în toate localizările neoplazice. Programul Național de Oncologie este însă în curs de modificare. Nu de mult a fost luată măsura de desființare a comisiilor de aprobare a noilor molecule, asigurându-se accesul pacientului la molecule mult mai rapid, în același timp crescând foarte mult responsabilitatea medicilor prescriptori în ceea ce privește noile molecule.
În urmă cu 15 ani a apărut o modalitate cu totul nouă în tratamentul cancerului, o nouă armă terapeutică, regândită pe alte principii și anume imunoterapia, care astăzi „bântuie” în sens pozitiv toate localizările neoplazice (inclusiv cele hematologice). Imunoterapia câștigă un teren în viitorul tratamentului în cancer și este un exemplu de modalitate în care o terapie inovatoare schimbă totul și asigură practic noi speranțe pentru pacientul oncologic. Viitorul, după unele date nu va fi însă al imunoterapiei, ci va fi, probabil al unor terapii epigenetice, care vor schimba modalitatea de tratament complet.
Problema în oncologie este una deschisă către orizonturi foarte mari, aflându-ne acum într-o epică extraordinară în domeniul achiziției biologiei tumorale. Cazurile problematice nu sunt mai problematice ca în trecut. Sunt problematice pentru însăși prezența bolii, sunt cazuri care pun probleme deosebite, foarte complexe, însă tratamentul aici trebuie susținut de un acces adecvat la mijloace de diagnostic.
În acest domeniu trebuie asigurate mai multe centre de oncologie cum este Centrul Regional de Oncologie Iași, cum sunt Institutele Oncologice, dacă nu, măcar modele de centre regionale, de abord terapeutic, bazate pe o dotare care să permită o analiză biologică a tumorilor avansate. Acesta este de fapt viitorul în cancer, tratamentul multidisciplinar.
În întreaga lume mortalitatea prin cancer în țările care aplică o politică de prevenție este în scădere, pentru cancerele bronhopulmonare, cancerele mamare. Pentru alte cancere se menține același scor de mortalitate. Incidența însă e în creștere, cu 1-2% pentru ambele sexe în țările în curs de dezvoltare și această creștere e în special semnalată în țările care nu au un abord foarte ferm în ceea ce privește prevenția primară și cea secundară. România se confruntă în continuare cu problemele cancerului de col uterin, cancer care rămâne pe locul al doilea ca mortalitate la sexul feminin, dar în același timp cu creșterea incidenței cancerului bronhopulmonar, mai ales la sexul feminin, menținut la un nivel mare și la sexul masculin. Trebuie așadar aplicate mult mai ferm metodele de prevenție primară, în general România înscriindu-se în patologia oncologică europeană, fiind racordată constant la nou și la progres.