93.000 de americani sunt în momentul de față pe lista de așteptare pentru transplant renal. Cu toate acestea, cel puțin 3.500 de rinichi donați nu ajung niciodată la bolnavi, pentru că sunt considerați necorespunzători, arată datele unui studiu publicat în revista medicala JAMA Internal Medicine, citat de CNN. Criteriile de excludere mult prea stricte au condus la această situație, spun cercetătorii.
SUA vs. Franța, cum se procedează în cele două țări
Cercetătorii care au realizat studiul au analizat numărul donatorilor decedați de la care s-au recoltat rinichi în SUA, în perioada 2004-2014. Potrivit datelor, 156.089 de rinichi au fost donați. Dintre aceștia, 128.102 au fost transplantați, iar 27.987 au fost considerați necorespunzători. Asta înseamnă că peste 17% dintre rinichii donați în Statele Unite au fost aruncați. Prin comparație, în aceeași perioadă de timp, în Franța numai 9% dintre rinichii donați au fost considerați necorespunzători.
De la finalul perioadei de studiu, numărul rinichilor refuzați în Statele Unite a crescut și mai mult. În 2016, arată cercetările, aproximativ 20% dintre rinichii donați au fost considerați necorespunzători.
Diferența dintre Statele Unite și Franța constă în faptul că medicii francezi au fost mai dispuși să folosească rinichi bătrâni sau proveniți de la oameni care au suferit de diabet sau hipertensiune, arată studiul.
De ce nu implementează americanii modelul francez
Cercetările medicale arată că noile strategii de gestionare a complicațiilor care apar în cazul unui organ donat fac transplantul – chiar și atunci când vorbim despre un organ de o calitate mai slabă – o opțiune mai bună decât dializa. Cu toate acestea, politicile de transplant din SUA nu s-au aliniat la această idee. Și asta pentru că, susțin autoritățile americane, programele de transplant și-ar putea pierde din credibilitate dacă rata mortalității la un an după transplant, precum și rata respingerii organului de către organism ar depăși procentele anterioare. Cu alte cuvinte, dacă organele nu sunt într-o condiție perfectă, centrele de transplant din SUA pot fi reticente în a acorda o șansă.
Pe lângă rațiunile de ordin medical (starea precară a organului, o biopsie anormală etc), există și motive financiare ori care țin de reglementare ce duc la aruncarea rinichilor, arată studiul. Transplantul costă mai mult atunci când este vorba despre un rinichi cu una sau mai multe comorbidități sau care provine de la o persoană în vârstă. Asta pentru că, în astfel de situații, pacientul transplantat are nevoie de o perioadă de spitalizare mai lungă, iar recuperarea durează, de asemenea, mai mult.
Studiul arată și că anumite regiuni din Statele Unite aruncă mai mulți rinichi decât altele, ceea ce sugerează că este vorba despre o decizie oarecum subiectivă. În momentul de față, deși există ghiduri, nu există nicio metodă universal valabilă care să determine care rinichi pot fi transplantați și care nu.
Ce se întâmplă cu pacienții
Datele arată că peste 37 de milioane de americani suferă de insuficiență renală cronică. 5.000 dintre aceștia mor în fiecare an, pe lista de așteptare. Asta înseamnă aproximativ 12 decese pe zi.
