Noi regimuri terapeutice împotriva tuberculozei ar putea scurta durata terapiei la două luni pentru pacienții care au primit anterior medicație, arată un studiu realizat pe mai multe de trei mii de persoane, publicat astăzi în revista științifică Nature Medicine.
Analiza, coordonată de Rada Savic, de la University of California, San Francisco, are la bază date din studii clinice existente despre pacienți cu tuberculoză (TB) sensibilă la tratament. Echipa de la UCSF a descoperit că patru luni de tratament anti-TB pot fi la fel de eficiente ca șase luni. Un tratament mai lung este necesar doar în cazul coinfecției HIV-TB și în cazurile de TB multidrog-rezistentă (MDR-TB).
Descoperirea poate accelera ratele vindecării TB și ar putea reduce povara bolii la nivel global.
Aderență variabilă la schema terapeutică de șase luni
Trei studii clinice internaționale randomizate de fază trei au arătat că tratamentul anti-TB urmat timp de patru luni nu este inferior aceluiași tratament urmat șase luni. Regimurile de tratament urmate timp de patru sau șase luni au inclus fluorochinolonele de ultimă generație (moxifloxacin, gatifloxacin) ca substituenți pentru etambutol sau izoniazidă în schemele de terapie asociată. Durata de patru luni a tratamentului a fost suficientă pentru a vindeca patru cincimi din pacienți.
Schemele terapeutice de șase luni cu rifampicină (alături de izoniazidă, etambutol și pirazinamidă), utilizate la toți pacienții cu TB pulmonară sensibilă la tratament, sunt însoțite de o aderență variabilă în rândul diverselor grupuri de pacienți, ducând la subtratarea unor forme rezistente de boală și la supratratarea celor sensibile. Niciuna dintre aceste variante nu este dezirabilă: subtratarea duce la apariția formelor de MDR-TB, în vreme ce supratratarea are efecte adverse importante.
Plusuri și minusuri ale regimurilor terapeutice
Durata terapiei este un factor esențial pentru succesul tratamentului formelor de MDR-TB, chiar și în cazul terapiei de șase luni existând pacienți care au recăderi sau nu se vindecă (între 5 și 8%). De cealaltă parte, 15 până la 20% din pacienții cu forme sensibile la tratament au efecte adverse importante ale tratamentului anti-TB în cazul terapiei de șase luni, acest lucru demonstrând încă o dată că tuberculoza nu este o afecțiune cu manifestări clinice uniforme.
În prezent, regimurile de tratament anti-TB urmăresc folosirea unor substanțe puternice pe o durată de timp cât mai mică. Prin folosirea schemelor agresive de medicație, se încearcă minimizarea duratei de tratament chiar și în cazurile de MDR-TB. Deși eficientă, această metodă implică abandonarea altor scheme de tratament care ar putea fi eficace, deși nu sunt atât de puternice împotriva TB.
Cum se stabilește riscul de a dezvolta forme complicate de TB
Analiza caracteristicilor individuale ale pacienților tratați (3.411 pacienți) în studiile clinice examinate a arătat că, în cazul celor care răspund la tratamentul de patru luni, precum și în cazul celor care necesită un tratament prelungit, există anumite caracteristici comune. Au fost evaluați parametri la începutul și în timpul tratamentului, printre care doza și aderența la tratament. Două mii de pacienți au primit tratament anti-TB cu fluorochinolonă timp de patru luni și 1.404 au primit tratament timp de șase luni. Șase pacienți au fost respinși din cauza imposibilității de a verifica administrarea corectă a tratamentului; 12% din participanți au fost infectați HIV.
Studiul a arătat că adulții cu forme ușoare de TB (prezenți în proporție de 47% în studiu) au un risc mult mai scăzut de a dezvolta complicații ale bolii, în cazul lor tratamentul de patru luni fiind suficient pentru remisiunea bolii. Pacienții cu forme severe ale bolii și cavități TB (34% din pacienții studiați) au prezentat fenotipuri dificil de tratat, necesitând un timp mai mare de administrare a tratamentului, de peste șase luni de zile. Evoluția nefavorabilă s-a întâlnit și în cazul pacienților HIV-pozitivi sau la cei cu un indice de masă corporală mic. În cazul sexului masculin au existat mai puține cazuri de vindecare, dar nu s-au identificat cauzele acestei asocieri.
Pacienții cu TB cu displazie de grad scăzut (1+ sau 2+) și boală non-cavitară pot primi tratament anti-TB pentru o perioadă de patru luni, dar pacienții cu displazie de grad înalt (3+ sau 4+) au nevoie cel puțin șase luni de tratament. Evoluția nefavorabilă s-a întâlnit în cazul bolii cavitare și bilaterale, dar și în cazul unei aderențe scăzute la tratament sau în cazul omiterii unor doze. Confirmarea severității bolii cu ajutorul radiografiei pulmonare rămâne un element important de identificare a cazurilor care vor necesita tratament pe termen mai lung. Luarea în calcul a cavităților TB și gradului de displazie stabilește formele bolii în ceea ce privește severitatea.
Tratamente mai permisive, dar mai puternice
Deși ghidul nord-american cu privire la tratamentul TB echivalează rata de administrare a antituberculoaselor de șapte zile din șapte cu rata de șase zile din șapte, grupul de cercetători de la San Francisco a arătat că medicația trebuie să se facă în toate cele șapte zile ale săptămânii. Regimul de tratament bazat pe rifampicină are o toleranță scăzută la omiterea unei doze sau la o aderență scăzută. Din acest punct de vedere, sunt necesare tratamente mai permisive, dar mai puternice, care permit scăpările în administrarea tratamentului și nu duc la formarea unor bacili puternic rezistenți la antibiotice, facilitând finalizarea tratamentului. Medicamentele cu un timp de înjumătățire crescut și profiluri farmacocinetice stabile pot aduce beneficii în acest sens.
Atingerea celei mai înalte rate de control a TB este o prioritate a sănătății publice iar creșterea eficacității tratamentului anti-TB are cel mai mare impact în reducerea mortalității și morbidității acestei patologii la nivel global, arată studiul din Nature Medicine.
Markerii de la începutul tratamentului și identificați în timpul tratamentului pot fi folosiți pentru a stabili durata tratamentului, înlocuind paradigma celor șase luni de tratament universal pentru toate cazurile de TB.