Numită și „hormonul fericirii”, dopamina este un neurotransmițător produs de creier asociat cu plăcerea și recompensa; aceasta crește când rezultatele sunt promițătoare și scade atunci când așteptările nu sunt îndeplinite. Cu toate acestea, acest rol nu explică capacitatea de a depăși dezamăgirea ceea ce i-a determinat pe cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universității din Kyoto să realizeze un studiu pe șobolani de laborator publicat în revista Science Advances; astfel, au observat neuroni care cresc dopamina imediat după o dezamăgire ca mecanism de adaptare.
„În fiecare zi, ne străduim să atingem obiectivele, dar adesea suntem întâmpinați cu eșecuri și dezamăgiri. Din fericire, datorită dopaminei, creierul nostru poate face față unor astfel de eșecuri. Convențional, asociem dopamina cu auto-recompensa, dar rezultatele noastre sugerează că cealaltă funcție a acesteia este auto-motivarea” – menționează autorul, Masaaki Ogawa de la Universitatea Kyoto referindu-se la faptul că acest mecanism neuronal care sprijină gestionarea dezamăgirii poate conduce la descoperirea de noi tratamente pentru tulburările psihiatrice și neurologice, inclusiv depresia, dependența sau boala Parkinson.
„Va oferi, de asemenea, perspective asupra activităților care vizează obiective mai înalte, cum ar fi învățarea independentă și autodezvoltarea” – precizează specialistul, citat de MedicalXPress.
Cum s-a realizat cercetarea
Cercetătorii au manipulat comportamentul șobolanilor prin stimularea artificială a circuitului neuronal în momentul dezamăgirii percepute ca urmare a neobținerii recompenselor așteptate. La animale, eșecul și dezamăgirea sunt împletite cu supraviețuirea, în special în căutarea hranei și împerechere iar echipa de cercetători a antrenat rozătoarele să continue să caute apă potabilă. Astfel, chiar și atunci când ele nu au reușit să-și obțină recompensa, și-au putut schimba comportamentul la obținerea ulterioară a satisfacției.
Activitatea neuronală la șobolani în timpul acestui comportament – măsurată cu precizie temporală de la milisecundă la secundă folosind opto-electrofiziologie și imagistică de calciu – a confirmat că celulele observate erau într-adevăr neuroni dopaminergici:
„A fost surprinzător faptul că activitatea neuronilor dopaminergici care au arătat o activitate crescută după o dezamăgire a scăzut după ce șobolanii au primit recompense neașteptate”, menționează cercetătorul nipon.
Neuronii dopaminergici din creierul mediu pot afecta învățarea și motivația, repere în studierea tulburărilor psihice
„Acest răspuns bidirecțional ne schimbă fundamental înțelegerea modului în care funcționează dopamina în comportamentul motivațional”, subliniază Masaaki Ogawa: acești neuroni dau un semnal pentru recompense, denumit eroare de predicție a recompensei – sau RPE – ce reprezintă diferența dintre recompensele primite minus recompensele așteptate. Esențiali pentru învățarea bazată pe valoarea recompensei, aceștia nu susțin în mod direct schimbarea comportamentală pentru a urmări beneficiul după momentul unei non-recompense neașteptate, ci susțin în schimb învățarea negativă. Cu toate acestea, autorull sugerează un nou tip de neuron dopaminergic – un tip anti-RPE – care arată un răspuns crescut la lipsa recompensei și un răspuns scăzut la recompense neașteptate.
