Potrivit datelor UNICEF, aproximativ 22.000 copii şi adolescenţi trăiesc în România cu un diagnostic de boală mintală, iar mulţi alţii se confruntă cu dificultăţi de emoţionale, cognitive sau de dezvoltare; de-asemenea, un număr mult mai mare de persoane cu nevoi psiho-emoţionale nu sunt diagnosticate şi nu beneficiază de tratament şi de îngrijiri adecvate.
Conform sursei citate, sănătatea mintală a copiilor şi adolescenţilor români este mult mai afectată decât cea a copiilor din alte ţări: 33% dintre adolescenţii cu vârste între 11 şi 15 ani se simt trişti de mai multe ori pe săptămână, faţă de o medie de 13% în cele 45 de ţări incluse într-un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Printre cele mai frecvente tulburări psihice diagnosticate în ultimii ani în rândul tinerilor români se numără tulburările de conduită (24,19%), hiperactivitate (22,65%), tulburările de anxietate (19,23%), tulburările din spectrul autist (14,47%), episod depresiv (9,14%), tulburări de ataşament (4,3%), fobia şcolară (3,1%) sau tulburările de comportament alimentar (2,88%).
Recomandările experților UNICEF referitoare la România
UNICEF a elaborat un set de recomandări pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor din țară din perspectiva sănătăţii mintală, printre acestea vizându-se și insuficiența datelor statistice privind sănătatea mintală a copiilor şi adolescenţilor care determină lipsa unor măsuri adecvate.
Speciliștii UNICEF sugerează ca serviciile de sănătate mintală pentru copiii vulnerabili să fie asigurate prin finanţarea serviciilor de e-medicină, e-consiliere, e-terapie sau cabinete mobile de sănătate mintală. Alte recomandări se referă la şcolile care nu au programe de promovare a sănătăţii mintale în condițiile în care implementarea programelor de psiho-educaţie pentru copii şi adolescenţi ar avea un potenţial transformator pentru întreaga comunitate. De asemenea, ar fi necesară introducerea de conţinuturi psiho-educaţionale la fiecare nivel educaţional şi dezvoltarea acestora pentru a include metode non-formale, într-o manieră acceptabilă pentru copii şi în conformitate cu nevoile lor curente iar cadrele didactice ar trebui să aibă competența necesară pentru a disemina conţinutul psiho-educaţional în şcoli.
