Consumul de sare iodată a avut un impact major asupra sănătății publice, contribuind la eliminarea unor afecțiuni grave cauzate de deficitul de iod, precum gușa și tulburările severe de dezvoltare, arată Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune (A.P.A.A.).

Potrivit specialiștilor, în trecut, deficitul de iod provoca forme severe de boală, inclusiv întârziere mintală, surditate, mutism și deformări precum gușa, iar în unele regiuni alpine până la 90% din populație era afectată. Cauza principală era una geografică, solul fiind sărac în iod, iar alimentația locală neputând compensa acest deficit.

Descoperirea esențială a fost că iodul nu este un medicament, ci un nutrient indispensabil organismului, care trebuie consumat constant în cantități mici. În Elveția, mai mulți medici au contribuit la demonstrarea și implementarea soluției, de la formularea teoriei până la convingerea populației să adopte consumul de sare iodată.

Introducerea sării iodate în anii 1920 a dus la scăderea rapidă a cazurilor de gușă, iar începând cu anii 1930 nu s-au mai înregistrat nașteri de copii afectați de forme severe ale bolii. Succesul modelului elvețian a determinat adoptarea acestei măsuri la nivel global, devenind una dintre cele mai importante intervenții de sănătate publică.

Și în România, deficitul de iod a reprezentat o problemă majoră în anii ’50, fiind asociat cu gușa și tulburări grave de dezvoltare. Introducerea programului național de iodare a sării în 1954 a dus la eliminarea aproape completă a acestor afecțiuni.

“Rezultatele au fost spectaculoase: aceste boli au fost practic eliminate, iar iodul – esențial pentru hormonii tiroidieni – contribuie direct la dezvoltarea creierului, încă din viața intrauterină.

Pe scurt: un gest simplu, precum consumul de sare iodată, a avut un impact major asupra sănătății și chiar asupra nivelului de inteligență al populației”, transmit reprezentanții A.P.A.A.